ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6605/2004

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La data de 29 octombrie 2004, P.S.D.S.E.S.M.B. a formulat contestație în

anulare împotriva deciziei civile nr. 5879 din 26 octombrie 2004, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosarul nr. 12894/2004.

S-a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea premeditată a

dispozițiilor art. 17 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu a fost îndeplinită

procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina.

S-a mai arătat că aceeași hotărâre a încălcat dreptul la apărare

garantat de art. 24 din Constituție, iar soluția dată contravine dispozițiilor

art. 1, art. 4, art. 11, art. 20, art. 148, art. 149, și art. 154 din

Constituție, instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene și

Cartei Drepturilor Fundamentale a U.E.

La

data de 24 noiembrie 2004, contestatorul a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a

statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor

partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 6 alin. (2), art. 6 alin. (3), art.

7, art. 5 alin. (6), art. 11 alin. (3), art. 11 alin. (5), art. 13 alin. (2), art.

22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanțarea partidelor politice și a

campaniilor electorale, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4) din Legea

partidelor politice nr. 14/2003, art. 21, art. 117 alin. (3), art. 149, art. 153

alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 49 pct.

2 și art. 54 din Legea nr. 47/2003 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale.

Analizând

cererile formulate, în raport și de actele dosarului, Înalta Curte constată

următoarele:

Cu privire la

excepția de neconstituționalitate a textelor de lege invocate, se constată că

în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

republicată,

Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de

arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia

.

Contestația în anulare asupra căreia

Înalta Curte este chemată să se pronunțe este îndreptată împotriva unei decizii

pronunțate de aceeași instanță, prin care, în temeiul art. 41 alin. (1) din Legea

nr. 373/2004, contestația cu privire la modul de constituire și componența

Biroului Electoral Central a fost respinsă ca tardivă. Motivele invocate sunt

cele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C.

proc. civ.

Prin urmare, se constată că de textele a căror

neconstituționalitate se invocă nu atârna în nici un fel soluționarea cauzei,

motiv pentru care excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca

inadmisibilă.

Cu privire la contestația formulată,

Înalta Curte reține că ea este fundamentată, așa cum s-a arătat, pe

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1)

pct. 1 invocat, pot fi atacate pe calea contestației în anulare hotărârile

irevocabile atunci când procedura de chemare a parții pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legale. Prin

urmare, nu pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac hotărârile

pronunțate în pricinile pentru care, potrivit legii, pârtile nu se citează. Or,

potrivit dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 373/2004, judecarea de către instanțe a întâmpinărilor,

contestațiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face

potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea

obligatorie a procurorului,în prezenta cauză

hotărârea fiind dată fără citare.

În contestația în anulare se

mai arată că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, făcându-se

trimitere la dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., articol ce prevede

faptul că prin contestația în anulare specială nu pot fi atacate decât hotărârile

pronunțate în recurs.

În condițiile în care hotărârea atacată

nu a fost pronunțată în calea de atac a recursului, ea nu este susceptibilă de

a fi atacată cu o contestație în anulare întemeiată pe art. 318 alin. (1).

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea

atacată nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare

de drept comun prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și nici pe calea contestației

în anulare speciale prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru

care va decide în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale,

formulată de contestatorul P.S.D.Ș.E.S.M.B. prin președinte A.I.

Respinge contestația în anulare formulată

de același contestator împotriva deciziei nr. 5879 din 26 octombrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25

noiembrie 2004.