ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6655/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 209 din 10 martie 2003, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P.S.B. și P.O.P., în contradictoriu cu pârâții F.M., F.A., Primăria Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995. În atare situație, pârâții F.M. și F.A. sunt proprietarii imobilului în litigiu. Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.S.B.

și P.O.P., împotriva sentinței civile nr. 209 din 10 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâții: Primăria Municipiului București, SC H.N. SA București, Municipiul București prin Primarul General, F.M. și F.A. În esență instanța de apel a reținut că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie 1977 a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 și înaintea sentinței nr. 3399 din 6 martie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București de care se prevalează reclamanții în sensul că lor li s-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare mai sus menținut. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții P.B.

și P.O.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. deoarece: Contractul de vânzare–cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995 și art. 1 alin. (3) din Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, precum și H.G. nr. 11/1997 acte normative care interzic vânzarea imobilelor revendicate. Cumpărătorii imobilului din litigiu au fost de rea-credință în momentul cumpărării, și prin urmare dețin imobilul fără nici un drept. Recursul este fondat. Formulând acțiunea în revendicare și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10 aprilie 1997, reclamanții P.S.B.

și P.O.P. au dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, compus din: vestibul, bucătărie, camera WC în comun, în suprafață de 41,47 mp, reprezentând o cotă indiviză de 8,38% din imobil precum și o suprafață de 19,13 mp teren situat sub construcție, solicitând restabilirea acestui drept, încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. În acest sens, reclamanții au invocat calitatea autoarei lor M.N. (decedată la 27 decembrie 1967), în momentul naționalizării imobilului în litigiu, văduvă și casnică, soțul acesteia fost funcționar a decedat în 1938 și dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la naționalizare.

Contestarea titlului statului de către reclamanți rezultă din acțiunea în revendicare formulată în justiție de către aceștia și materializată prin sentința civilă nr. 3399 din 6 martie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă, prin care Consiliul Local al Primăriei Municipiului București a fost obligat să restituie reclamanților imobilul în litigiu. Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997, reclamanții au solicitat SC H.N. SA, împuternicită de Primăria Municipiului București să vândă imobilul în litigiu, prin cerere (nr. 759 din 17 ianuarie 1997) să se sisteze vânzarea imobilului litigios întrucât este revendicat. Potrivit art. I pct. 3 din H.G.

nr. 11/1997 imobilele care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pentru care nu există un titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor formulate de persoanele îndreptățite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun; în cazul în care pe rolul instanțelor judecătorești se află cereri referitoare la astfel de imobile, procedurile administrative reglementate Legea nr. 112/1995, de restituire în natură, de acordare de despăgubiri sau de vânzare către chiriași, se suspendă de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererilor respective. În raport de prevederile mai sus enunțate și în contextul probelor existente se constată că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor cuprinse în actele normative menționate.

Cum pârâții au fost cumpărători de rea-credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu deoarece au cunoscut că imobilul este revendicat de reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut pentru cauză ilicită conform art. 966 și art. 968 C. civ. Pentru toate aceste considerente Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și în consecință se va admite recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 461 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București și se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 209 din 10 martie 2002 a Tribunalului București ce se va schimba în tot și rejudecând cauza se va admite acțiunea formulată de reclamanți.

Se va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie 1997 privitor la imobilul în litigiu. Pârâții vor fi obligați să lase reclamanților liniștita posesie și deplina proprietate a imobilului revendicat de aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.S.B. și P.S.F. împotriva deciziei civile nr. 461/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 209 din 10 martie 2002 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă, pe care o schimbă în tot și rejudecând admite acțiunea formulată de reclamanți. Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10 aprilie 1997, având ca obiect apartamentul în București, corp B parter, compus din vestibul, bucătărie, cameră și WC comun în suprafață utilă de 41,37 mp. Obligă pârâții F.M. și F.A. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul dedus judecății.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2005.