ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6655/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 209 din 10

martie 2003, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanții P.S.B. și P.O.P., în contradictoriu cu pârâții F.M., F.A., Primăria

Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General și SC H.N.

SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997

a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995. În

atare situație, pârâții F.M. și F.A. sunt proprietarii imobilului în litigiu.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.S.B. și

P.O.P., împotriva sentinței civile nr. 209 din 10 martie 2002 pronunțată de

Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâții: Primăria Municipiului

București, SC H.N. SA București, Municipiul București prin Primarul General,

F.M. și F.A.

În esență instanța de apel a reținut

că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie 1977 a fost încheiat cu

respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 și înaintea sentinței

nr. 3399 din 6 martie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București de care se

prevalează reclamanții în sensul că lor li s-a stabilit dreptul de proprietate

cu privire la imobilul în litigiu ce a făcut obiectul actului de

vânzare-cumpărare mai sus menținut.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamanții P.B. și P.O.P., criticând-o ca fiind

nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. deoarece:

Contractul de vânzare–cumpărare nr.

3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.

9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995 și art. 1 alin. (3) din Normele de aplicare

a Legii nr. 112/1995, precum și H.G. nr. 11/1997 acte normative care interzic

vânzarea imobilelor revendicate.

Cumpărătorii imobilului din litigiu

au fost de rea-credință în momentul cumpărării, și prin urmare dețin imobilul

fără nici un drept.

Recursul este fondat.

Formulând acțiunea în revendicare și

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10

aprilie 1997, reclamanții P.S.B. și P.O.P. au dedus judecății încălcarea

dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, compus din:

vestibul, bucătărie, camera WC în comun, în suprafață de 41,47 mp, reprezentând

o cotă indiviză de 8,38% din imobil precum și o suprafață de 19,13 mp teren

situat sub construcție, solicitând restabilirea acestui drept, încălcat prin

aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. În acest sens,

reclamanții au invocat calitatea autoarei lor M.N. (decedată la 27 decembrie

1967), în momentul naționalizării imobilului în litigiu, văduvă și casnică,

soțul acesteia fost funcționar a decedat în 1938 și dispozițiile art. II din

Decretul nr. 92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la

naționalizare.

Contestarea titlului statului de

către reclamanți rezultă din acțiunea în revendicare formulată în justiție de

către aceștia și materializată prin sentința civilă nr. 3399 din 6 martie 1998

a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă, prin care

Consiliul Local al Primăriei Municipiului București a fost obligat să restituie

reclamanților imobilul în litigiu.

Anterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997, reclamanții au solicitat

SC H.N. SA, împuternicită de Primăria Municipiului București să vândă imobilul

în litigiu, prin cerere (nr. 759 din 17 ianuarie 1997) să se sisteze vânzarea

imobilului litigios întrucât este revendicat.

Potrivit art. I pct. 3 din H.G. nr.

11/1997 imobilele care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pentru care

nu există un titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul

cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor formulate de

persoanele îndreptățite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun; în

cazul în care pe rolul instanțelor judecătorești se află cereri referitoare la

astfel de imobile, procedurile administrative reglementate Legea nr. 112/1995,

de restituire în natură, de acordare de despăgubiri sau de vânzare către

chiriași, se suspendă de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cererilor respective.

În raport de prevederile mai sus

enunțate și în contextul probelor existente se constată că actul de

vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost întocmit cu

încălcarea prevederilor cuprinse în actele normative menționate.

Cum pârâții au fost cumpărători de

rea-credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu deoarece au cunoscut

că imobilul este revendicat de reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare este

nul absolut pentru cauză ilicită conform art. 966 și art. 968 C. civ.

Pentru toate aceste considerente

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor

de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și în consecință se va

admite recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 461 din 9

octombrie 2003 a Curții de Apel București și se va modifica decizia atacată în

sensul că se va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile

nr. 209 din 10 martie 2002 a Tribunalului București ce se va schimba în tot și

rejudecând cauza se va admite acțiunea formulată de reclamanți. Se va constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie

1997 privitor la imobilul în litigiu. Pârâții vor fi obligați să lase

reclamanților liniștita posesie și deplina proprietate a imobilului revendicat

de aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.S.B.

și P.S.F. împotriva deciziei civile nr. 461/A din 9 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a III–a civilă.

Modifică decizia atacată în sensul

că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 209 din

10 martie 2002 a Tribunalului București, secția a IV–a civilă, pe care o

schimbă în tot și rejudecând admite acțiunea formulată de reclamanți.

Constată nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10 aprilie 1997, având ca

obiect apartamentul în București, corp B parter, compus din vestibul,

bucătărie, cameră și WC comun în suprafață utilă de 41,37 mp.

Obligă pârâții F.M. și F.A. să lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul dedus

judecății.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

septembrie 2005.