ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9172/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 1990/2001, C.A. a solicitat Primăriei Cluj Napoca restituirea în natură a terenului, grădină în suprafață de 1202 mp, pe care l-a moștenit de la părinții săi, ce îl dețineau ca proprietate extratabulară încă din anul 1949. După decesul părinților, a intervenit un partaj voluntar cu sora sa, astfel că reclamantului i-a revenit terenul pretins prin notificare și expropriat de la el în anul 1985, respectiv 1987. Prin dispoziția nr. 1040/2004 Primarul municipiului Cluj-Napoca i-a respins notificarea, cu motivarea că petentul nu a făcut dovada proprietății asupra terenului. Împotriva acestor dispoziții petentul a formulat plângere, iar Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 1057 din 7 mai 2004 a respins-o.

A reținut instanța că înscrisurile depuse de reclamant (declarația de impunere, extrasul de carte funciară în care apar persoanele de la care se pretinde că au cumpărat părinții săi, decretele de expropriere, certificatele de moștenitor) nu fac dovada dreptului de proprietate. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, care prin decizia civilă nr. 2503 din 10 decembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului. S-a motivat în același sens, adăugându-se în plus că nu sunt îndeplinite cerințele art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 privind dobândirea pe cale de succesiune a dreptului de proprietate asupra nemișcătoarelor și nici cele vizând dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, care ar fi trebuit constatată până în anul 1974, când prin efectul Legilor nr. 58 și 59 terenurile au fost scoase din circuitul civil.

Împotriva acestei decizii în termen legal reclamantul a declarat recurs, în care a invocat nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține astfel în esență că este privat de dreptul său de proprietate asupra imobilului moștenit de la părinți, în condițiile în care a depus suficiente dovezi ale proprietății, în condiții similare cu sora sa, a cărei moștenitoare a obținut câștig de cauză exact pe baza acelorași probe. A depus copia sentinței civile nr. 996/2004 a Tribunalului Cluj. Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a formulat întâmpinare în combaterea motivelor de recurs. Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc.

civ., cu consecința modificării hotărârilor pronunțate și a obligării pârâtului să emită o nouă dispoziție, în locul celei anulate prin prezenta decizie, conform Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății, pentru următoarele considerente. Considerațiile instanței de fond și ale instanței de apel sunt perfect valabile în condițiile unor acțiuni în revendicare de drept comun, în care exigențele probei dreptului de proprietate impun prezentarea dovezilor incontestabile ale modului originar sau derivat de dobândire a acestui drept, la care se adaugă particularitățile reglementărilor privind cărțile funciare.

Trebuie observat însă că în cauză suntem în prezența unei acțiuni în retrocedare formulată în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Din întreaga reglementare a acestui act normativ de reparație rezultă voința legiuitorului de a deroga, în mai multe privințe de la principiile de drept comun ale dreptului civil sau procesual civil: reguli de drept succesoral, autoritatea lucrului judecat, probe etc. În aplicarea legii, judecătorul trebuie să aibă în vedere, pe lângă litera acesteia și spiritul legii, recurgând, când textele sunt neclare sau insuficiente, la interpretarea teleologică.

Această metodă a interpretării evolutive a normelor juridice, în lumina concepțiilor care prevalează în zilele noastre în statele democratice, este prezentă și în jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului atunci când interpretează Convenția (în acest sens, CEDO, dec. 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italia). În speță, având de aplicat Legea nr. 10/2001, lege specială cu caracter reparator, se va ține seama că ea conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun în privința probei dreptului de proprietate. Astfel, art. 24 alin. (1) din legea republicată prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Prin decretul nr. 175/1985 (f. 10–13 fond) reclamantului rezultă că i s-au expropriat terenuri și construcții în Cluj-Napoca și de la aceeași adresă i s-a mai expropriat prin Decretul nr. 201/1987 (f. 16 – 18 fond) suprafața de 685 mp teren. Coroborând aceste înscrisuri (suficiente în concepția Legii nr. 10/2001) cu celelalte numeroase (declarații de impunere, înștiințări ale autorităților vremii, proces-verbal de impunere ș.a.) rezultă că prezumția dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului expropriat este foarte puternică și nu a fost înlăturată de pârât prin dovezi contrare. În consecință, recursul fiind fondat, se va admite, cu consecința casării hotărârilor judecătorești pronunțate, iar pe fond a admiterii contestației, anulării dispoziției primarului, care va fi obligat să emită o nouă dispoziție, după analizarea notificării și a situației actuale a imobilului, conform Legii nr. 10/2001, republicată la 2 septembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.A., împotriva deciziei civile nr. 2503/A/ din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 1057 din 7 mai 2004 a Tribunalului Cluj și rejudecând: Admite contestația reclamantului împotriva dispoziției nr. 1040/2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca pe care o anulează și dispune obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții conform Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.