ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7739/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 502 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Arad a admis contestația formulată de reclamantele C.C.L.V. și C.M.S.G. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Consum Șiria și a anulat decizia emisă de aceasta prin care le-a fost respinsă notificarea vizând restituirea în natură a unor imobile. În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei de a le restitui contestatoarelor în natură construcțiile (birouri și anexă), situate pe terenul înscris în C.F. 5830 Șiria, cu nr.top 303.304, identificate în anexa la raportul de expertiză judiciară ca ocupând zona delimitată prin punctele PQRB.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, susținând că imobilul ce face obiect al notificării și în care ea își are sediul, a fost dobândit prin cumpărare în anul 1969. Prima instanță a reținut în esență, pe baza probatoriilor administrate, că: - reclamantele contestatoare sunt unicele moștenitoare ale proprietarilor tabulari ai imobilului din Șiria, nr. 1840, compus din casă, curte și grădină, înscris în C.F. 5830 Șiria, cu nr.top 303.304 și preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare; - pârâta a dobândit într-adevăr în anul 1969, prin cumpărare de la numita R.E. un teren și mai multe construcții, care sunt însă cu totul altele decât cele menționate în notificare, fiind trecute în C.F.

5712 Șiria, cu nr.top 301/302/e; - aceeași situație rezultă și din sentința civilă nr. 6931/2001 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, care a soluționat problema grănițuirii dintre cele două proprietăți; Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că a cumpărat imobilul în anul 1969 și în orice caz s-a împlinit termenul legal al uzucapiunii. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 175 din 18 februarie 2004, a respins apelul cu o motivare similară celei a instanței de fond. S-a reținut în esență, din probatoriile administrate inclusiv în faza apelului (expertiză tehnică în construcții și expertiză topografică), faptul că imobilul ce face obiect al notificării poate fi restituit în natură, drepturile pârâtei apelante privind un alt bun învecinat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în principal că: - reclamantele nu și-au dovedit calitatea procesuală activă iar din probatorii nu rezultă împrejurarea că imobilul ar fi fost naționalizat; - în anul 1969, prin cumpărare, ea a devenit proprietara bunului imobil revendicat de reclamante; Intimatele contestatoare au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat. Instanțele au rezolvat corect principalele probleme de drept ale cauzei, aplicând prevederile art. 9, art. 20 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 la o situație de fapt stabilită prin probatorii.

Astfel, reclamantele au dovedit că sunt moștenitoarele proprietarilor tabulari G.Z. și G.M., ca și faptul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în anul 1950. Certificatele de stare civilă, înscrisurile materiale, extrasele de Carte funciară, se coroborează sub aceste aspecte cu concluziile expertizelor tehnice și conduc la concluzia că situația de fapt reținută de instanțe corespunde adevărului. Pe de altă parte, este cert stabilit prin aceste probatorii, în acord cu efectele sentinței civile definitive nr. 6931/2001 a Judecătoriei Arad, că pârâta deține un cu totul alt imobil, învecinat, trecut în C.F. 5712 Șiria, cu nr.top 301/302/e, astfel încât toate susținerile și apărările legate de el nu au relevanță în cauză.

În consecință, cum soluția pronunțată este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Șiria împotriva deciziei nr. 175 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.