ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7739/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 502 din 13

noiembrie 2002, Tribunalul Arad a admis contestația formulată de reclamantele

C.C.L.V. și C.M.S.G. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Consum Șiria și

a anulat decizia emisă de aceasta prin care le-a fost respinsă notificarea

vizând restituirea în natură a unor imobile. În consecință, s-a dispus

obligarea pârâtei de a le restitui contestatoarelor în natură construcțiile

(birouri și anexă), situate pe terenul înscris în C.F. 5830 Șiria, cu nr.top

303.304, identificate în anexa la raportul de expertiză judiciară ca ocupând

zona delimitată prin punctele PQRB.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea contestației, susținând că imobilul ce face obiect al

notificării și în care ea își are sediul, a fost dobândit prin cumpărare în

anul 1969.

Prima instanță a reținut în esență,

pe baza probatoriilor administrate, că:

- reclamantele contestatoare sunt

unicele moștenitoare ale proprietarilor tabulari ai imobilului din Șiria, nr.

1840, compus din casă, curte și grădină, înscris în C.F. 5830 Șiria, cu nr.top

303.304 și preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare;

- pârâta a dobândit într-adevăr în

anul 1969, prin cumpărare de la numita R.E. un teren și mai multe construcții,

care sunt însă cu totul altele decât cele menționate în notificare, fiind

trecute în C.F. 5712 Șiria, cu nr.top 301/302/e;

- aceeași situație rezultă și din

sentința civilă nr. 6931/2001 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, care a

soluționat problema grănițuirii dintre cele două proprietăți;

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta, susținând că a cumpărat imobilul în anul 1969

și în orice caz s-a împlinit termenul legal al uzucapiunii.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 175 din 18 februarie 2004, a respins apelul cu o motivare

similară celei a instanței de fond. S-a reținut în esență, din probatoriile

administrate inclusiv în faza apelului (expertiză tehnică în construcții și

expertiză topografică), faptul că imobilul ce face obiect al notificării poate

fi restituit în natură, drepturile pârâtei apelante privind un alt bun

învecinat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând în principal că:

- reclamantele nu și-au dovedit

calitatea procesuală activă iar din probatorii nu rezultă împrejurarea că

imobilul ar fi fost naționalizat;

- în anul 1969, prin cumpărare, ea a

devenit proprietara bunului imobil revendicat de reclamante;

Intimatele contestatoare au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat. Instanțele au

rezolvat corect principalele probleme de drept ale cauzei, aplicând prevederile

art. 9, art. 20 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 la o situație de fapt

stabilită prin probatorii.

Astfel, reclamantele au dovedit că

sunt moștenitoarele proprietarilor tabulari G.Z. și G.M., ca și faptul că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în anul 1950.

Certificatele de stare civilă, înscrisurile materiale, extrasele de Carte

funciară, se coroborează sub aceste aspecte cu concluziile expertizelor tehnice

și conduc la concluzia că situația de fapt reținută de instanțe corespunde

adevărului.

Pe de altă parte, este cert stabilit

prin aceste probatorii, în acord cu efectele sentinței civile definitive nr.

6931/2001 a Judecătoriei Arad, că pârâta deține un cu totul alt imobil,

învecinat, trecut în C.F. 5712 Șiria, cu nr.top 301/302/e, astfel încât toate

susținerile și apărările legate de el nu au relevanță în cauză.

În consecință, cum soluția

pronunțată este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum

Șiria împotriva deciziei nr. 175 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 octombrie

2005.