ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7583/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 mai 2001, C.N.U. SA

București a chemat în judecată O.S.I.M. București cerând anularea în tot, în

baza art. 42 din Legea nr. 61/1991, a brevetului nr. 11384/c din 30 septembrie

1999 referitor la o instalație de purificare a azotului de uranit, invenție

realizată de salariații I.R.N.E. Pitești, deja brevetată (în anul 1990) și

aplicată industrial, din anul 1986, de către o subunitate a sa (a reclamantei).

Ulterior, la prima instanță,

reclamanta a chemat în judecată, conform art. 57 și urm. C. proc. civ. și pe RA

A.N., sucursala Pitești, cu motivarea că ar putea formula pretenții în sensul

celor solicitate prin acțiunea principală. În apel, S.A. a intervenit accesoriu

în favoarea pârâtei.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 1199 din 30 octombrie 2001, a respins acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 125 din 28 februarie 2003, a respins apelul

reclamantei, cu motivarea că, aceasta din urmă, urmărind apărarea dreptului

unei alte persoane (a intervenientului principal), nu justifică un interes

personal și direct, ceea ce denotă justețea soluției apelate, de respingere a

acțiunii (pe cale de excepție).

Împotriva deciziei din apel,

reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că hotărârea

atacată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la interesul procesual.

Întrucât invenția a fost brevetată anterior și este exploatată de către o subunitate

industrială a sa, există interes legitim, juridic, personal, direct și actual

în promovarea acțiunii principale, ceea ce face nelegală respingerea acțiunii.

Pârâta a opus inadmisibilitatea

acțiunii determinată de neutilizarea de către reclamantă a căii de atac

prevăzută de art. 56 din Legea nr. 61/1991.

Recursul este fondat.

Mai întâi, cât privește conflictul

de aplicare dintre dispozițiile art. 42 și ale art. 56 ale Legii nr. 61/1991,

se constată că nu există și nu poate fi reținut. Reclamanta nu a cerut

revocarea hotărârii de acordare a brevetului [posibilă în temeiul defipt de

art. 56 alin. (1)] ci anularea unui brevet de invenție, determinată, potrivit

apărărilor sale de fond, de împrejurarea că invenția, fiind deja brevetată și

aplicată industrial, nu era rebrevetabilă. În acest caz, cererea de anulare se

poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului [art. 42 alin. (1)].

Apoi, prin prisma interesului

procesual, acțiunea a fost nelegal respinsă, cât timp reclamanta, urmărind

încetarea unei activități care, potrivit afirmațiilor sale, îi lezează

drepturile subiective proprii și îi cauzează mari prejudicii, activitate

concretizată, potrivit aceleiași afirmații, în însușirea și exploatarea unei

invenții deja brevetată și aplicată în subunitățile sale industriale, apare

indubitabil că, în exercițiul acțiunii în anularea brevetului, exista un

interes legitim, personal direct, născut în acțiune.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa interesului, fiind primită în absența

examinării afirmațiilor reclamantei (făcute în precedent) a fost nelegal admisă

ceea ce impune, în baza art. 313 și art. 314 C. proc. civ., admiterea

recursului, cu consecința reformării hotărârilor atacate și trimiterii cauzei

la prima instanță pentru rejudecare.

Instanța de trimitere are obligația

de a se conforma dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.U. SA București împotriva deciziei civile nr. 125/A din 28

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 1199 din 30 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.