ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7583/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 mai 2001, C.N.U. SA București a chemat în judecată O.S.I.M. București cerând anularea în tot, în baza art. 42 din Legea nr. 61/1991, a brevetului nr. 11384/c din 30 septembrie 1999 referitor la o instalație de purificare a azotului de uranit, invenție realizată de salariații I.R.N.E. Pitești, deja brevetată (în anul 1990) și aplicată industrial, din anul 1986, de către o subunitate a sa (a reclamantei). Ulterior, la prima instanță, reclamanta a chemat în judecată, conform art. 57 și urm. C. proc. civ. și pe RA A.N., sucursala Pitești, cu motivarea că ar putea formula pretenții în sensul celor solicitate prin acțiunea principală.

În apel, S.A. a intervenit accesoriu în favoarea pârâtei. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1199 din 30 octombrie 2001, a respins acțiunea. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 125 din 28 februarie 2003, a respins apelul reclamantei, cu motivarea că, aceasta din urmă, urmărind apărarea dreptului unei alte persoane (a intervenientului principal), nu justifică un interes personal și direct, ceea ce denotă justețea soluției apelate, de respingere a acțiunii (pe cale de excepție). Împotriva deciziei din apel, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la interesul procesual.

Întrucât invenția a fost brevetată anterior și este exploatată de către o subunitate industrială a sa, există interes legitim, juridic, personal, direct și actual în promovarea acțiunii principale, ceea ce face nelegală respingerea acțiunii. Pârâta a opus inadmisibilitatea acțiunii determinată de neutilizarea de către reclamantă a căii de atac prevăzută de art. 56 din Legea nr. 61/1991. Recursul este fondat. Mai întâi, cât privește conflictul de aplicare dintre dispozițiile art. 42 și ale art. 56 ale Legii nr. 61/1991, se constată că nu există și nu poate fi reținut. Reclamanta nu a cerut revocarea hotărârii de acordare a brevetului [posibilă în temeiul defipt de art. 56 alin. (1)] ci anularea unui brevet de invenție, determinată, potrivit apărărilor sale de fond, de împrejurarea că invenția, fiind deja brevetată și aplicată industrial, nu era rebrevetabilă.

În acest caz, cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului [art. 42 alin. (1)]. Apoi, prin prisma interesului procesual, acțiunea a fost nelegal respinsă, cât timp reclamanta, urmărind încetarea unei activități care, potrivit afirmațiilor sale, îi lezează drepturile subiective proprii și îi cauzează mari prejudicii, activitate concretizată, potrivit aceleiași afirmații, în însușirea și exploatarea unei invenții deja brevetată și aplicată în subunitățile sale industriale, apare indubitabil că, în exercițiul acțiunii în anularea brevetului, exista un interes legitim, personal direct, născut în acțiune. Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa interesului, fiind primită în absența examinării afirmațiilor reclamantei (făcute în precedent) a fost nelegal admisă ceea ce impune, în baza art. 313 și art. 314 C. proc.

civ., admiterea recursului, cu consecința reformării hotărârilor atacate și trimiterii cauzei la prima instanță pentru rejudecare. Instanța de trimitere are obligația de a se conforma dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.N.U. SA București împotriva deciziei civile nr. 125/A din 28 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1199 din 30 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.