ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6581/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3932 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A.I. pentru instituirea unui sechestru asigurător. S-a reținut că reclamantul a solicitat aceasta, în condițiile în care nu are dosar pe rol pentru recunoașterea sau realizarea unui drept ce ar urma să fie asigurat printr-un sechestru. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În această fază de judecată, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a unor acte normative, respectiv: - art. 32 alin. (5), art. 78 alin. (4), art. 83 alin. (1), art. 91 alin. (2), art. 94 alin. (4)-(8) din Legea nr. 303 din 28 iulie 2004; - art. 100, art. 101 alin. (5), art. 104, art. 109 alin. (2), art. 118 alin. (2), art. 121, din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004; - art. 26, art. 30 alin. (4), art. 32 alin. (2), art. 39 alin. (2), (4), (6), art. 58 alin. (4), art. 61 alin. (2) din Legea nr. 317 din 1 iulie 2004; - Codul de procedură civilă cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000; nr. 290/2000 și nr. 59/2001, art. 269 1 ; Apreciindu-le ca fiind în contradicție cu Legea Fundamentală a României.

Prin Încheierea din 17 martie 2005 Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă excepția reținând, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. 1 al textului menționat, deoarece obiectul cererii vizează o măsură asiguratorie în lipsa unui dosar de fond, împrejurare în care excepțiile invocate nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecății. Împotriva acestei hotărâri recurentul A.I. și A.C.E. au declarat recurs, considerând-o nelegală, dată cu încălcarea legii și solicitând casarea cu rejudecarea cauzei în fond. Recursul nu este fondat. Evident, recursul de față, nu poate viza decât încheierea deja menționată, prin care s-a dispus asupra excepției de neconstituționalitate invocată de recurent.

Așa fiind, în raport de cele solicitate prin prezentul recurs, nu se poate discuta sau dezbate, pe fond, dreptul dedus judecății. Referitor deci la cele dispuse prin încheierea atacată este de reținut că, instanța a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv, în ce interesează, a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. Potrivit textului citat, în adevăr, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară, printre altele, acestei prevederi, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În raport de aceste dispoziții instanța a apreciat corect că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele menționate, excepția ridicată neavând legătură cu soluționarea cauzei, obiectul cererii vizând o măsură asigurătorie în lipsa unui dosar de fond. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate recursurile declarate de A.C.E. și de A.I. împotriva încheierii din 17 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în dosarul nr. 3896/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2005.