ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

actelor din dosar constată următoarele:

Prin rezoluția din 15 noiembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și

art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații:

- V.E. și B.D.E.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 248

1

și art. 264 C. pen.;

- A.G., B.M.

și M.D., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.;

- S.E., S.O.

și P.G., judecători în cadrul Curții de Apel lași, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.;

Pentru a se

dispune astfel s-a reținut următoarele:

În motivare,

petentul a susținut că magistrații și-au exercitat în mod necorespunzător

atribuțiile de serviciu privind instrumentarea unor cauze penale, respectiv

judecarea lor, astfel încât i-au adus atingere dreptului său la apărare și au

favorizat persoanele cercetate în respectivele dosare.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că:

- procurorul

B.D.E., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a dispus, prin rezoluția

nr. 90P/2011 din 9 mai 2011, neînceperea urmăririi penale împotriva unor

magistrați acuzați de petent că ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 246

și art. 289 C. pen.

- procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași - V.E., prin rezoluția

nr. 607/lI/2/2011 din 08 iunie 2011, a respins plângerea formulată de petent

împotriva rezoluției nr. 90/P/2011;

- procuror A.G.

din același Parchet a soluționat Dosarul nr. 77/P/2011 din 31 mai 2011;

În rezoluția de

neînecepere a urmăririi penale, s-a arătat că, față de ceilalți magistrați judecători

și procurori menționați în plângerea sa petentul nu a descris concret faptele comise

de aceștia și nici nu a indicat mijlocele de probă, exprimându-și doar o apreciere

negativă cu privire la activitatea acestora.

Analizând actele

efectuate în prezenta cauză, procurorul de caz a constatat că nu au rezultat indicii

privind existența vreunui act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit

de magistrații împotriva cărora petentul a formulat plângere.

Plângerea formulată

de petentul B.Ș., în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei rezoluții,

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3009/11/2/2011 din 13 decembrie

2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că nu

au rezultat indicii sau dovezi care să demonstreze vinovăția procurorilor și judecătorilor

față de care au fost efectuate verificări. S-a mai arătat că infracțiunile sesizate

împotriva magistraților au la bază doar simple acuzații, de ordin subiectiv, ale

petiționarului, fără temei real, și că în cuprinsul plângerii împotriva soluției

nu au fost învederate elemente ori dovezi noi, de natură să conducă la concluzia

existenței vreunei infracțiuni în sarcina magistraților vizați.

Nemulțumit, petentul

B.Ș. a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângere, la instanță, plângere

care a fost înregistrată sub nr. 336/1/2012.

Plângerea nu este

fondată.

Înalta Curte,

procedând la examinarea rezoluțiilor atacate în raport cu motivarea scrisă depusă

la dosar precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie,

constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este legală

și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element

care să conducă la altă concluzie de cât aceea că faptele reclamate nu există.

Astfel, în mod

corect s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații V.E., B.D.E., A.G., B.M., M.D., S.E.,

S.O. și P.G. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de prevăzute de

art. 248

1

, art. 264 și art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauză nu poate conduce la

concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta

Ie-a indicat în plângerea sa.

Soluțiile dispuse

de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute

căi de atac specifice.

Cu alte cuvinte,

legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac tocmai pentru

ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano,

posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși,

o infracțiune.

Dacă s-ar admite

ca, împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească,

să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute

de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauza

în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător, defavorabilă

acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte

date în competența lor prin lege, să dispună o soluție potrivit convingerii lor

obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză,

motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte

penale.

În consecință,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.

Totodată, potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției din 15 noiembrie 2011

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2012.