ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5269/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Dispoziția nr. 1280 din 21 octombrie 2002 Primarul municipiului Târgu-Mureș a respins cererea formulată prin notificare de către F.I. având ca obiect restituirea în natură a terenului situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. nr. 10469, nr. top 2835/1/2 cu motivarea că petenta nu a făcut dovadă că a fost proprietara tabulară a imobilului sau că este moștenitoarea fostului proprietar, iar terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 8 din acest act normativ. Prin contestația din 28 ianuarie 2003, precizată la 3 februarie 2003, F.I. a solicitat anularea dispoziției de mai sus și obligarea SC A. SA Târgu-Mureș la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 349 mp.

Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 168 din 7 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă. Prin decizia nr. 104/A din 9 septembrie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a admis apelul declarat de contestatoarea F.I. a schimbat integral sentința primei instanțe în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția emisă de primar și a stabilit dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent. Ca situație de fapt, instanța de apel a stabilit că terenul în litigiu a constituit proprietatea antecesoarei contestatoarei, că prin decizia nr. 835 din 28 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a statuat asupra calității contestatoarei de moștenitoare a fostei proprietare tabulare și că terenul a avut destinație agricolă și a fost trecut în proprietatea statului, fiind predat în administrarea RA A. Târgu-Mureș, care a construit pe teren un rezervor de apă cu capacitatea de 1.000 mc.

În drept, curtea de apel a hotărât că legea aplicabilă situației juridice a terenului este Legea nr. 10/2001 în raport cu destinația actuală a terenului, iar nu cele referitoare la terenurile agricole din categoria cărora a făcut parte terenul în cauză anterior preluării de către stat, anume Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000. În raport de arătata situație de fapt și de drept, instanța de apel a constatat îndreptățirea contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent. Primăria municipiului Târgu-Mureș, prin primar, a declarat recurs solicitând casarea deciziei din apel și păstrarea sentinței prime instanțe. Încadrând recursul în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., intimata a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, prin aceea că pentru terenul în litigiu, care este intravilan și pe care este amplasată o construcție de utilitate publică locală, contestatoarea avea numai posibilitățile reparatorii prevăzute prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, iar nu beneficiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, intimata a mai susținut că dispozitivul deciziei atacate este incomplet, întrucât nu precizează că acordarea măsurilor reparatorii constituie obligația RA A. Târgu-Mureș. Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor la data intrării legii în vigoare, situate în intravilanul localităților, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, iar conform art. 42 alin. (3) din aceeași lege terenurile pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, nu pot fi atribuite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. Se constată astfel că terenul preluat de stat de la antecesoarea contestatoarei, deși era agricol la data preluării, a dobândit ulterior o altă situație juridică în raport de care a excedat măsurilor reparatorii reglementate prin legile fondului funciar, astfel că pe deplin legal instanța de apel a statuat în sensul aplicării Legii nr. 10/2001, nefiind încălcate dispozițiile art. 8 alin. (1) din această lege, cum greșit se susține prin recurs.

Nefondată este și secunda critică din recurs, dat fiind că recurenta nu este prejudiciată prin conținutul dispozitivului deciziei atacate din moment ce nu s-a stabilit o obligație expresă în sarcina sa, ci doar îndreptățirea contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent. Eventual contestatoarea ar fi avut interesul de a cere pe calea recursului, pe care însă nu l-a exercitat, stabilirea tipului de măsuri reparatorii prin echivalent din cele prevăzute de lege, întinderea acesteia sau acestora și unitatea obligată a le acorda. Pentru toate cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Căzând astfel în pretențiile deduse judecății recursului, Primăria municipiului Târgu-Mureș va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit dovezii depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Târgu-Mureș, prin Primar împotriva deciziei nr. 104/A din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Obligă pe recurenta Primăria municipiului Târgu-Mureș la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata F.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.