ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7223/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 29 din 17

ianuarie 2005 Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței materiale și

pe cale de consecință: a declinat competența de soluționare a apelului declarat

de contestatorii C.M., Z.I., Z.M. împotriva sentinței civile nr. 747 din 27 mai

2004 a Judecătoriei Făgăraș în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 195/2004

hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului

funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

Tribunalul Brașov, prin decizia

civilă nr. 158 din 10 mai 2005 a admis excepția de necompetență materială a

Tribunalului Brașov și, în consecință: a declinat competența de soluționare a

apelului declarat de contestatorii C.I.M., Z.I. și Z.M. împotriva sentinței

civile nr. 474 din 27 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Făgăraș, în favoarea

Curții de Apel Brașov; a constatat ivit conflictul negativ de competență între

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov și a înaintat dosarul cauzei Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de competență.

Competent să soluționeze apelul

declarat împotriva sentinței civile nr. 747 din 27 mai 2004 a Judecătoriei

Făgăraș este Tribunalul Brașov.

Potrivit art. 402 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare se dă fără

drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și art. 401 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, în materia contestației

la executare, regula este aceea potrivit cu care hotărârea se dă fără drept de

apel.

Excepțiile, conform art. 402 alin.

(2) C. proc. civ. sunt reprezentate de cazurile în care sunt incidente

dispozițiile art. 400

1

și art. 401 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, așa cum rezultă din probele

existente la dosarul cauzei, contestația a fost formulată de o „terță persoană

care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra

bunului urmărit”, în sensul art. 401 alin. (2) C. proc. civ., respectiv de

C.M., Z.I., Z.M.

În aceste condiții, rezultă că

hotărârea pronunțată de Judecătoria Făgăraș este supusă atât apelului, cât și

recursului.

Cu privire la instanța competentă să

soluționeze apelul, este incident art. 2 pct. 2 C. proc. civ. interpretat în

spiritul modificărilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în sensul

judecării căilor de atac de către instanțele imediat superioare celor care

le-au pronunțat.

În consecință se va stabili în favoarea

Tribunalului Brașov, judecarea apelului împotriva sentinței civile nr. 747 din

27 mai 2004 a Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Brașov competența de soluționare a apelului împotriva sentinței civile nr. 747

din 27 mai 2004 a Judecătoriei Făgăraș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2005.