ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6553/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Lugoj, prin sentința

civilă nr. 2291 din 5 octombrie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamantul G.C.

împotriva pârâților G.M., L.E. și L.P., a constatat nulitatea absolută a

certificatului de moștenitor nr. 16 din 24 aprilie 2002 și a contractului de

vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 169 din 24 aprilie 2002, a

dispus revenirea la situația anterioară încheierii actului de vânzare-cumpărare

cu clauză de întreține în C.F. nr. 1180 Topolovățul Mare, nr. top 90-91/b

compus din casă de locuit și construcții anexe și suprafața totală teren de

1698 mp.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată atât de reclamant cât și de pârâți, calea de atac fiind intitulată de

părți „apel”.

Tribunalul Timiș, prin decizia civilă

nr. 99 din 24 februarie 2005 a declinat competența de soluționare a apelurilor

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

S-a apreciat că potrivit

dispozițiilor art. 282 C. proc. civ. și ale art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse

apelului la curtea de apel dacă prin lege nu se dispune altfel, or obiectul

acestei cauze nu se încadrează printre excepțiile prevăzute de art. 2 pct. 2 C.

proc. civ. sau în legi speciale.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

civilă nr. 911 din 14 aprilie 2004, a declinat la rândul său competența în

favoarea Tribunalului Timiș.

Instanța a apreciat că litigiul are

o natură civilă, evaluabilă în bani, valoarea fiind, la data învestirii

instanței, de sub un miliard de lei. Conform art. 282

1

C. proc. civ.,

hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ci

doar cu recurs. Potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introdus prin Legea

nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, în situația în care

hotărârile sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de

competența instanței imediat superioare. În consecință Tribunalul Timiș, ca

instanță imediat superioară, este competent să judece recursurile.

Examinând conflictul de competență

ivit conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. se constată ca fiind legală

susținerea Curții de Apel Timișoara.

În adevăr, obiectul litigiului dedus

judecății soluționat în fond la 5 octombrie 2004 este evaluabil în bani.

Valoarea acestuia este de sub un miliard de lei, Sunt aplicabile astfel

prevederile art. 282

1

C. proc. civ. introduse prin art. I pct. 4 din

O.U.G. nr. 195/2000, potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile

judecătorești al căror obiect are o valoare de până la un miliar de lei. Deci

calea de atac exercitată de părți este „recurs”.

Potrivit modificărilor procedurale

aduse prin Legea nr. 195/2004 la art. 299 alin. (3) C. proc. civ., recursurile

se judecă de instanța imediat superioară cele care a pronunțat hotărârea

atacată.

Și în prezent, ca urmare a intrării

în vigoare a Legii nr. 219/2005, funcționează aceiași regulă, consacrată acum

de prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, recursurile urmează a

fi soluționate de Tribunalului Timiș în favoarea căruia se va stabili

competența prin prezentul regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a căilor de atac promovate de G.C. și de G.M. împotriva sentinței civile nr. 2291

din 5 octombrie 2004 a Judecătoriei Lugoj în favoarea Tribunalului Timiș.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 septembrie 2005.