ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6789/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6789/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea critică din 2
noiembrie 2004 reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâtul K.A. solicitând
a se lua act de voința sa de a revoca donația făcută pârâtului având ca obiect
cota de ½ din imobilul situat în comuna Secaș nr. 68, județul Timiș,
prin contractul de donație autentificat sub nr. 171 din 28 ianuarie 1998 la
Biroul notarului public E.F. din Lugoj și, pe cale de consecință, să se dispună
revenirea la situația anterioară.
Cauza a fost soluționată în primă
instanță prin sentința civilă nr. 53 din 11 ianuarie 2005 pronunțată de
Judecătoria Lugoj, iar pârâtul K.A. a declarat apel la data de 3 februarie
2005.
Apelul a fost înaintat spre
soluționare Curții de Apel Timișoara, care, prin decizia civilă nr. 1010 din 25
aprilie 2005, a calificat calea de atac exercitată de pârât ca fiind recurs și,
având în vedere dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în
favoarea Tribunalului Timiș competența soluționării recursului.
Pentru a califica astfel calea de
atac, curtea de apel a constatat că valoarea litigiului este de sub un miliard
lei și a statuat că sunt incidente dispozițiile art. 282
1
C. proc.
civ.
Tribunalul Timiș a pronunțat decizia
civilă nr. 373/A din 3 iunie 2005, prin care, calificând calea de atac drept
apel, a declinat competența soluționării acestuia în favoarea Curții de Apel
Timișoara, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și, în scopul
soluționării acestuia, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție
ca regulator de competență.
Examinând conflictul, Înalta Curte
constată cele ce succed.
Prima instanță a fost investită atât
cu soluționarea unei cereri principale având ca obiect revocarea unei donații
între soți cerută de către soțul donator cu invocarea prevederilor art. 937 C.
civ., cât și cu judecarea unei cereri accesorii constând în repunerea părților
în situația anterioară.
Hotărârea dată în primă instanță în
rezolvarea unei asemenea acțiuni este supusă căilor de atac prevăzute de lege
pentru cererea principală, chiar dacă s-ar ataca doar soluția pronunțată cu
privire la cererea accesorie.
Ori, cererea principală din cauza de
față este neevaluabilă în bani, indiferent de valoarea obiectului donației, dat
fiind specificul unei asemenea cereri, în rezolvarea căreia instanța de
judecată nu are obligația de a cerceta motivele care o determină, ci numai de a
lua act de voința
ad nutum
manifestată de soțul donator reclamant în
contra soțului donatar pârât.
Ca urmare, unui asemenea litigiu
nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 282
1
C. proc. civ., prin care
a fost suprimată calea de atac a apelului în funcție de natura sau valoarea
obiectului anumitor procese civile, fiind incidente numai dispozițiile art. 282
alin. (1) C. proc. civ.
La data ivirii conflictului negativ
de competență examinat, art. 282 alin. (1) C. proc. civ. prevedea că hotărârile
date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la
curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar art. 2 pct. 2 și art. 3
pct. 2 C. proc. civ. reglementau competența ca instanțe de apel a tribunalelor
în anumite cazuri expres prevăzute și a curților de apel în celelalte cazuri.
Ulterior, prin Legea nr. 219/2005,
dispozițiile legale mai sus enunțate au fost modificate în sensul că hotărârile
date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, curtea
de apel având competența, ca instanță de apel, de a soluționa apelurile
declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor tranzitorii
ale art. II alin. (1) din aceeași lege, căile de atac se judecă de instanțele
competente, potrivit legii.
Ca urmare, Înalta Curte va rezolva
conflictul prin stabilirea competenței Tribunalului Timiș de a soluționa calea
de atac din cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Tribunalului
Timiș competența soluționării căii de atac exercitată de pârâtul K.A. împotriva
sentinței civile nr. 53 din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în
dosarul nr. 3630/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2005.