ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 2626 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. și a anulat în parte Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinele M.A.I. nr. 174/2007 și nr. 433/2008, respectiv pct. 4 din anexa 2 a ordinului. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Anexa 2 la acest ordin reglementează criteriile de evaluare și punctajele care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic județean, iar la pct. 4 din această anexă se prevede că operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport județean.

Ordinul contestat a fost emis în temeiul dispoziția art. 34 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere care prevedea că în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și punctajele de departajare se stabilesc de M.I.R.A., pentru traseele județene, la momentul emiterii, desfășurarea activității de transport cunoscând o reglementare unitară prin această ordonanță de urgență. Instanța de fond a reținut că în Anexa 1 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 care reglementează Metodologia de punctare, se prevede că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare.

S-a constatat, așadar, că ordinul contestat de reclamantă face trimitere în mod expres la Ordinul nr. 1892/2006 care în Anexa nr. 7 reglementează criteriile de evaluare și punctajele care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic interjudețean, prevede la pct. 4, aceeași dispoziție privind depunctarea operatorului de transport rutier, cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudețean, se regăsește la pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007. Astfel, reține instanța de fond că ordinal contestat a preluat criteriile de punctare reglementate de Ordinul nr. 1892/2006, precum și dispozițiile privind depunctarea operatorului de transport.

Se mai reține că deși Ordinul nr. 1892/2006 a fost modificat prin Ordinul nr. 394/2008 în sensul abrogării normelor referitoare la depunctarea operatorului de transport totuși aceste modificări nu se regăsesc și în Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, care deși a fost modificat succesiv prin Ordinele M.A.I. nr. 174/2007 și nr. 433/2008, a menținut pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul nr. 134/2007 referitor la depunctarea operatorului de transport. Susținerea pârâtului că Ordinul nr. 1892/2006 nu are legătură cu atribuirea traseelor județene prin Programul județean de transport pentru 2008 - 2011 nu au fost reținute, având în vedere că Ordinul nr. 134/2007 face referire în mod expres la acest ordin, prevăzând că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu Ordinul nr. 1892/2006.

În condițiile în care acest ultimo ordin nu mai prevede depunctarea operatorului de transport rutier cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport județean, menținerea acestei dispoziții în Ordinul nr. 134/2007 a fost considerată, de instanța de fond ca nelegală, cu atât mai mult cu cât Legea 92/2007 privind transportul public local și Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii 92/2007 nu prevăd situații în care o copie conformă a licenței de traseu poate fi suspendată.

Mai apreciază instanța de fond că sancțiunea constând în suspendarea unei copii conforme a licenței de transport era reglementată de OUG 105/2009, în vigoare la data emiterii Ordinelor nr. 1892/2006 și nr. 134/2007, dar această sancțiune nu mai este reglementată de Legea 92/2007, în prezent în vigoare, fiind, în consecință, abrogată dispoziția din Ordinul nr. 1892/2007care conținea această sancțiune. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2626 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., în temeiul art. 304 C. proc. civ. Astfel printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recurentul invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, susținând în esență, următoarele: Cadrul general de reglementare îl constituie Legea nr. 92/2007, Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 și Ordinul M.A.I. nr. 174/2007, iar criteriile de evaluare și punctare sunt clar reglementate de ultimele două ordine amintite. Susține recurentul că a emis ordinul contestat în materia criteriilor de evaluare și punctare a transportatorilor înscriși în cursele de trafic județean, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, așa că, în cauză, în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul nelegal al sancțiunii reglementate la pct. 4 din anexa 2 a Ordinului nr. 134/2007.

Consideră recurentul că instanța de contencios administrativ este competentă a cerceta doar respectarea actelor normative în temeiul căruia a fost emis un act administrativ, respectarea metodologiei de evaluare și punctare de către autoritățile competente, și nu să se pronunțe asupra oportunității emiterii/ modificării unor dispoziții din cuprinsul actului administrativ atacat. Mai arată recurentul că în mod greșit a reținut instanța de fond că ordinul contestat trebuia modificat în urma modificării Ordinului nr. 1882/2006, în condițiile în care conform art. 34 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005, M.T. și MAI au competențe distincte în reglementarea condițiilor de evaluare și de punctare, respectiv M.T.

pentru traseele interjudețene și M.A.I. pentru traseele județene. Astfel, se susține că faptul că Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 face trimitere la respectarea dispozițiilor Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, nu înseamnă că activitatea de transport județean și atribuirea traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008 - 2011 este reglementată de acest act. În consecință, criteriile privind vechimea pe traseu și depunctarea pentru copii conforme suspendate constituie o oglindă a activității anterioare a operatorului, acestea fiind evaluate în conformitate cu prevederile legislației de la momentul respectiv și drept urmare nu pot fi considerate criterii discriminatorii.

Pe de altă parte, se mai arată că, toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt supuși aceluiași regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiții inechitabile de participare la licitația pentru obținerea de trasee. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea ad literam a aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu unor motive de recurs. Astfel, Ordinul criticat stabilește metodologia și criteriile de evaluare în vederea atribuirii traseelor în transportul județean, acesta fiind adoptat la momentul când desfășurarea activității de transport cunoștea o reglementare unitară, respectiv, O.U.G. nr. 109/2005 - privind transporturile rutiere și Ordinul nr. 1892/2006 - privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.

Ulterior, transportul județean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007 - privind transportul public local și Ordinul nr. 353/2007 - privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007. Astfel, Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art. 34 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și punctajele de departajare se stabilesc (…) de M.I.R.A., pentru traseele județene", iar pe de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007 este menționată respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare (…)". La data adoptării ordinului atacat, condițiile stabilite în vederea atribuirii traseelor județene erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, fiind în concordanță cu dispozițiile O.U.G.

nr. 109/2005 și cu cele ale ordinului anterior menționat. Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancționat prin suspendarea unei copii conforme, iar potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale O.U.G. nr. 109/2005), în dispozițiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea traseelor, respectiv, punctul 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudețean ” , iar în Anexa 7b a aceluiași ordin (privind metodologia de punctură) era prevăzut: „Punctajul obținut la criteriile de evaluare 1, 2 și 3 menționate în anexa nr. 7a) se cumulează.

Din suma astfel obținută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obținându-se punctajul general". Aceste dispoziții, privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a suspendării copiilor conforme, a fost introdus și în Ordinul nr. 134/2007 care stabilea criteriile de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în transportul județean, având conținutul mai sus arătat. La data adoptării Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 1892/2006, prevăzând criteriul prin care se stabilea depunctarea operatorului de transport. Ordinul nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres respectarea condițiilor impuse de Ordinul nr. 1.892/2006.

Anterior organizării ședinței de atribuire pentru noul program de transport (2008 - 2011), Ordinului nr. 1892/2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul în care acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport este abrogat, în esență reținându-se ca fiind unul discriminatoriu. Totodată, în aceeași perioadă se aduc modificări și Ordinului nr. 134/2007, prin Ordinul nr. 433/2008, fără ca noile condiții legale să fie avute în vedere. Astfel, promovarea acțiunii de anulare, în parte, a actului normativ a venit în momentul în care acest ordin nu a mai respectat dispozițiile actelor normative în baza cărora a fost emis, în concret, nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1892/2006 după modificarea acestuia prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul mai sus arătat.

Față de solicitarea de anulare în parte a dispozițiilor acestui act normativ, recurentul, deși recunoaște faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007) s-a făcut în temeiul O.U.G. nr. 109/2005, în mod eronat susține că nu era obligatorie preluarea modificărilor aduse Ordinului nr. 1892/2006, în condițiile în care obligativitatea respectării respectivul ordin rezultă, fără echivoc, din chiar cuprinsul actului normative contestat. Așadar în mod corect instanța de fond a constatat că textul criticat nu este în concordanță cu dispozițiile Ordinului nr. 1892/2007 și Legea nr. 92/2007, în prezent în vigoare. În consecință, Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta - reclamantă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În raport cu toate cele expuse, constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.I., împotriva Sentinței civile nr. 2626 din 1 iunie 2010, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.