ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2626 din 1 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. și a anulat

în parte Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinele

M.A.I. nr. 174/2007 și nr. 433/2008, respectiv pct. 4 din anexa 2 a ordinului.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Anexa 2 la acest ordin

reglementează criteriile de evaluare și punctajele care se acordă în cazul

atribuirii curselor în trafic județean, iar la pct. 4 din această anexă se

prevede că operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct

pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în perioada de

valabilitate a programului de transport județean.

Ordinul contestat a

fost emis în temeiul dispoziția art. 34

1

alin. (2) din O.U.G. nr.

109/2005 privind transporturile rutiere care prevedea că în vederea atribuirii

traseelor, condițiile impuse și punctajele de departajare se stabilesc de M.I.R.A.,

pentru traseele județene, la momentul emiterii, desfășurarea activității de

transport cunoscând o reglementare unitară prin această ordonanță de urgență.

Instanța de fond a reținut

că în Anexa 1 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 care reglementează Metodologia de

punctare, se prevede că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public

de persoane prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu

prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe

acestora, cu modificările ulterioare.

S-a constatat,

așadar, că ordinul contestat de reclamantă face trimitere în mod expres la Ordinul nr. 1892/2006 care în Anexa nr. 7 reglementează criteriile de evaluare și punctajele

care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic interjudețean, prevede la

pct. 4, aceeași dispoziție privind depunctarea operatorului de transport

rutier, cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport

suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport

interjudețean, se regăsește la pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007.

Astfel, reține

instanța de fond că ordinal contestat a preluat criteriile de punctare

reglementate de Ordinul nr. 1892/2006, precum și dispozițiile privind

depunctarea operatorului de transport.

Se mai reține că deși

Ordinul nr. 1892/2006 a fost modificat prin Ordinul nr. 394/2008 în sensul

abrogării normelor referitoare la depunctarea operatorului de transport totuși

aceste modificări nu se regăsesc și în Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, care deși a

fost modificat succesiv prin Ordinele M.A.I. nr. 174/2007 și nr. 433/2008, a

menținut pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul nr. 134/2007 referitor la depunctarea

operatorului de transport.

Susținerea pârâtului

că Ordinul nr. 1892/2006 nu are legătură cu atribuirea traseelor județene prin

Programul județean de transport pentru 2008 - 2011 nu au fost reținute, având

în vedere că Ordinul nr. 134/2007 face referire în mod expres la acest ordin,

prevăzând că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane

prin servicii regulate în trafic județean se face în conformitate cu Ordinul nr.

1892/2006.

În condițiile în care

acest ultimo ordin nu mai prevede depunctarea operatorului de transport rutier

cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport

suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport județean,

menținerea acestei dispoziții în Ordinul nr. 134/2007 a fost considerată, de

instanța de fond ca nelegală, cu atât mai mult cu cât Legea 92/2007 privind

transportul public local și Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007 privind normele

metodologice de aplicare a Legii 92/2007 nu prevăd situații în care o copie

conformă a licenței de traseu poate fi suspendată.

Mai apreciază instanța

de fond că sancțiunea constând în suspendarea unei copii conforme a licenței de

transport era reglementată de OUG 105/2009, în vigoare la data emiterii

Ordinelor nr. 1892/2006 și nr. 134/2007, dar această sancțiune nu mai este

reglementată de Legea 92/2007, în prezent în vigoare, fiind, în consecință,

abrogată dispoziția din Ordinul nr. 1892/2007care conținea această sancțiune.

Împotriva Sentinței civile

nr. 2626 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., în

temeiul art. 304 C. proc. civ.

Astfel printr-un set

de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. recurentul invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, susținând

în esență, următoarele:

Cadrul general de

reglementare îl constituie Legea nr. 92/2007, Ordinul M.A.I. nr. 353/2007,

Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 și Ordinul M.A.I. nr. 174/2007, iar criteriile de

evaluare și punctare sunt clar reglementate de ultimele două ordine amintite.

Susține recurentul că

a emis ordinul contestat în materia criteriilor de evaluare și punctare a

transportatorilor înscriși în cursele de trafic județean, cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, așa că, în cauză, în mod greșit instanța de

fond a reținut caracterul nelegal al sancțiunii reglementate la pct. 4 din

anexa 2 a Ordinului nr. 134/2007.

Consideră recurentul

că instanța de contencios administrativ este competentă a cerceta doar

respectarea actelor normative în temeiul căruia a fost emis un act

administrativ, respectarea metodologiei de evaluare și punctare de către autoritățile

competente, și nu să se pronunțe asupra oportunității emiterii/ modificării

unor dispoziții din cuprinsul actului administrativ atacat.

Mai arată recurentul

că în mod greșit a reținut instanța de fond că ordinul contestat trebuia

modificat în urma modificării Ordinului nr. 1882/2006, în condițiile în care

conform art. 34

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 109/2005, M.T. și MAI au

competențe distincte în reglementarea condițiilor de evaluare și de punctare,

respectiv M.T. pentru traseele interjudețene și M.A.I. pentru traseele

județene.

Astfel, se susține că

faptul că Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 face trimitere la respectarea

dispozițiilor Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru

transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic

județean, nu înseamnă că activitatea de transport județean și atribuirea

traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008 - 2011 este

reglementată de acest act.

În consecință,

criteriile privind vechimea pe traseu și depunctarea pentru copii conforme

suspendate constituie o oglindă a activității anterioare a operatorului,

acestea fiind evaluate în conformitate cu prevederile legislației de la

momentul respectiv și drept urmare nu pot fi considerate criterii

discriminatorii.

Pe de altă parte, se

mai arată că, toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt

supuși aceluiași regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiții

inechitabile de participare la licitația pentru obținerea de trasee.

instanței de recurs

Analizând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică și legală,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte

constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta

procedează la reiterarea ad literam a aspectelor invocate în fața instanței de

fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele

hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de

judecătorul fondului ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu

unor motive de recurs.

Astfel, Ordinul

criticat stabilește metodologia și criteriile de evaluare în vederea atribuirii

traseelor în transportul județean, acesta fiind adoptat la momentul când

desfășurarea activității de transport cunoștea o reglementare unitară,

respectiv, O.U.G. nr. 109/2005 - privind transporturile rutiere și Ordinul nr. 1892/2006

- privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.

Ulterior, transportul

județean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007 - privind

transportul public local și Ordinul nr. 353/2007 - privind normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 92/2007.

Astfel,

Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art. 34

1

alin. (2) din O.U.G. nr.

109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și

punctajele  de departajare  se  stabilesc (…) de M.I.R.A., pentru traseele

județene", iar pe de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007

este menționată respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea

traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate

în trafic județean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului

transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor

rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare (…)".

La data adoptării

ordinului atacat, condițiile stabilite în vederea atribuirii traseelor județene

erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, fiind în

concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 109/2005 și cu cele ale ordinului

anterior menționat.

Potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancționat

prin suspendarea unei copii conforme, iar

potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale O.U.G. nr. 109/2005),

în dispozițiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea

traseelor,

respectiv, punctul 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul

de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie

conformă a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a

programului de transport interjudețean

”

, iar în Anexa 7b a aceluiași ordin (privind

metodologia de punctură) era prevăzut: „Punctajul obținut la criteriile de

evaluare 1, 2 și 3 menționate în anexa nr. 7a) se cumulează. Din suma astfel

obținută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obținându-se punctajul

general".

Aceste dispoziții,

privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a suspendării copiilor

conforme, a fost introdus și în Ordinul nr. 134/2007 care stabilea criteriile

de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în transportul județean,

având conținutul mai sus arătat.

La data adoptării

Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare dispozițiile

cuprinse în Ordinul nr. 1892/2006, prevăzând criteriul prin care se stabilea

depunctarea operatorului de transport.

Ordinul

nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres

respectarea condițiilor impuse de Ordinul nr.

1.892/2006.

Anterior organizării

ședinței de atribuire pentru noul program de transport (2008 - 2011), Ordinului

nr. 1892/2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul în care

acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport este

abrogat, în esență reținându-se ca fiind unul discriminatoriu.

Totodată, în aceeași

perioadă se aduc modificări și Ordinului nr. 134/2007, prin

Ordinul nr. 433/2008, fără ca noile condiții

legale să fie avute în vedere.

Astfel, promovarea

acțiunii de anulare, în parte, a actului normativ a venit în momentul în care

acest ordin nu a mai respectat dispozițiile actelor normative în baza cărora a

fost emis, în concret, nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1892/2006 după

modificarea acestuia prin Ordinul nr. 394/2008,

în sensul mai sus arătat.

Față de solicitarea

de anulare în parte a dispozițiilor acestui act normativ, recurentul, deși

recunoaște faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007) s-a făcut

în temeiul

O.U.G. nr. 109/2005, în mod

eronat susține că nu era obligatorie preluarea modificărilor aduse Ordinului nr.

1892/2006, în condițiile în care obligativitatea respectării respectivul ordin rezultă,

fără echivoc, din chiar cuprinsul actului normative contestat.

Așadar în mod corect

instanța de fond a constatat că textul criticat nu este în concordanță cu

dispozițiile Ordinului nr. 1892/2007 și Legea nr. 92/2007, în prezent în vigoare.

În consecință, Înalta

Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal

aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta -

reclamantă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În raport cu toate

cele expuse, constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanță

este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul

se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.A.I., împotriva Sentinței civile nr. 2626 din 1 iunie

2010, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.