ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2015

Decizia nr. 3783/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Autoritatea Metropolitană de Transport București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1430 din 20 noiembrie 2013, suspendarea programului de transport public de persoane cu autobuzele prin servicii regulate, între unitățile administrativ-teritoriale în zona metropolitană București 2014-2020, suspendarea din toate documentele de atribuire (Regulament A.M.T.B., metodologie de punctare, criterii de evaluare) a noțiunii de segment de traseu, precum și suspendarea dispozițiilor de la punctul 10 alin. (7) din Metodologia de punctare a operatorilor de transport, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1380 din 6 mai 2014, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1430 din 20 noiembrie 2013 formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și a dispus suspendarea executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1430 din 20 noiembrie 2013 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

A disjuns capetele de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor emise de Autoritatea Metropolitană de Transport București și a dispus formarea unui nou dosar.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1380 din 6 mai 2014 a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.

În motivarea căii de atac, recurentul invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, arătând, pe de o parte că hotărârea nu este motivată cu privire la îndeplinirea cerinței pagubei iminente, iar pe de altă parte, că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 27 octombrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul pârâtului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2015, în ședință publică, intimata-reclamantă SC A. SRL, a înțeles să invoce din excepția lipsei de obiect a recursului, întrucât prin sentința civilă nr. 2321 din 09 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea privind anularea actului administrativ ce formează obiectul prezentei cauze.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o cerere formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Autoritatea Metropolitană de Transport București prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1430 din 20 noiembrie 2013, suspendarea programului de transport public de persoane cu autobuzele prin servicii regulate, între unitățile administrativ-teritoriale în zona metropolitană București 2014-2020, suspendarea din toate documentele de atribuire (Regulament A.M.T.B., metodologie de punctare, criterii de evaluare) a noțiunii de segment de traseu, precum și suspendarea dispozițiilor de la punctul 10 alin. (7) din Metodologia de punctare a operatorilor de transport,până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul unei cereri așa cum s-a menționat anterior, reprezintă pretenția concretă dedusă judecății.

În speța de fața,pretenția concretă a reclamantului reprezintă suspendarea executării actului/actelor administrative până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât prin sentința civilă nr. 2321 din 09 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea privind anularea actului administrativ ce formează obiectul prezentei cauze.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menționate, constată că efectele suspendării de executare dispuse de prima instanță nu mai subzistă la acest moment.

Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare a efectelor acesteia a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinței civile nr. 1380 din 06 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.