ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa nr. x din 28 mai 2013, ce a fost înregistrată la Ministerul Transporturilor, în data de 30 mai 2013 la nr. x și nu a primit răspuns nici astăzi 16 iulie 2013, faptă sancționată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 2, pct. 1 Iit. h) coroborate cu art. 8. pct. 1 din aceiași lege și de dispozițiile art. 51 pct. 4 și art. 52. pct. 1 din Constituția României, prin care a solicitat ministrului să retragă pentru modificarea - revocarea în tot, sau cel puțin în parte a normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, ce au fost aprobate cu Ordinul Ministerului Transporturilor - OMT cu nr. 733/13.05.2013, deoarece enunțul a multor articole din Anexa 1, au incluse dispoziții normative ce încalcă grosolan legislația europeană și națională, deci aceste norme din anexa 1, le consideră neconstituționale, ce-i ce creează prejudiciu material viitor și previzibil, enorm de mare și prejudiciu moral. Reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea actului administrativ reprezentat de OMT nr. 733/2013 .

Prin Sentința nr. 461 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât excepția lipsei calității de reprezentant a numitului B., cât și excepția inadmisibilității acțiunii. Totodată a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și a suspendat executarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, și anume a anexei 1, 3 și 4 din Ordin până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acestui Ordin.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate iar, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ca nefondată.

În motivarea căii de atac, s-a precizat că suspendarea executării parțiale a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 a încetat de drept, ca urmare a faptului că până în prezent reclamanta nu a formulat cerere în anularea Ordinului nr. 733/2013, potrivit art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond a admis cererea fără a indica aparențele motive de nelegalitate care i-au creat convingerea că se impune suspendarea executării ordinului contestat și care să fi fost nesocotite de minister la emiterea ordinului.

Recurentul a susținut că soluția de suspendare a fost dispusă în temeiul unor apreciere subiective ale instanței care a considerat în mod arbitrar care sunt condițiile de autorizare "deosebit de oneroase" în opinia instanței, fără a arăta care au fost normele juridice încălcate prin stabilirea acestor condiții de autorizare.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul a arătat că ordinul a cărui suspendare se solicită se bucură pe deplin de o aparență de legalitate și nu împiedică exercitarea profesiei de către reclamant, ci doar impune condiții suplimentare, care nu sunt de natură să-i creeze un prejudiciu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 461 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 aprilie 2015, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor, a întâmpinării formulate de intimată, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare.

Prin sentința atacată, instanța de fond a suspendat, în privința reclamantului, executarea art. 3 teza finală, art. 6 alin. (3) lit. a) pct. iiiii, lit. b) și lit. c), art. 6 alin. (4) teza finală lit. a) și b) și art. 8 alin. (1) lit. f), g) și h) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la încetarea de drept a măsurii suspendării executării parțiale a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, se reține că teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate.

În urma consultării sistemului informatic ECRIS, s-a constată că pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 și ca reclamant pe SC A. SRL.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea de drept a suspendării executării, dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, se constată că recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării dispozițiilor art. 3 teza finală, art. 6 alin. (3) lit. a) pct. iiiii, lit. b) și lit. c), art. 6 alin. (4) teza finală lit. a) și b) și art. 8 alin. (1) lit. f), g) și h) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, dispusă prin sentința atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere lipsa de interes a recursului, se constată că este lipsită de interes și cererea de intervenție accesorie formulată de C. în favoarea recurentului Ministerul Transporturilor

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), Înalta Curte va respinge atât recursul, cât și cererea de intervenție accesorie formulată de C., ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 461 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca lipsită de interes cererea de intervenție accesorie formulată de C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL