ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea formulată la
data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC T. SA Brașov, în contradictoriu cu
pârâtul M.I.R.A.,
a solicitat instanței, în
baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea
executării pct. 4 din
Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administrației și
internelor nr. 134/2007 privind aprobarea criteriilor de evaluare a
punctajelor și a
metodologiei de punctare, aplicabile în vederea
atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii
regulate în trafic județean, astfel
cum a
fost modificat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.
174/2007 și prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 433/2008,
până la
pronunțarea instanței de fond.
In
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: prin ordinul nr.
134/2007, astfel cum a fost
modificat prin actele normative ulterioare, au fost aprobate criteriile de
evaluare a punctajelor și metodologia de punctare, aplicabile în vederea
atribuirii (prin licitație electronică) a traseelor pentru transportul rutier
public de persoane prin servicii regulate în trafic județean. Așa cum este
prevăzut în cuprinsul ordinului nr. 134/2007 „atribuirea traseelor pentru
transportul rutier public
de persoane prin
servicii regulate în trafic județean se face cu respectarea Ordinului
ministrului
transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a
activităților conexe acestora".
Prin Ordinul nr. 394/2008 au
fost aduse o serie de modificări Ordinului nr. 1.892/2006 printre care: la
punctul nr. 25 și prin abrogarea pct. 4 din Anexa 7 a) privind depunctarea
operatorului de transport cu câte un punct pentru fiecare
copie conformă suspendată, sens în care reclamanta
a solicitat emitentului actului
normativ
să procedeze la modificarea Ordinului nr. 134/2007 potrivit noilor dispoziții
legale.
Față
de condițiile de admitere a cererii de suspendare, reclamanta a făcut
următoarele precizări:
Existența unui caz bine
justificat, așa cum este definit de art. 2 alin. (l) lit.
t) din Legea nr. 554/2004: „ împrejurările legate
de starea de fapt și de drept, care sunt
de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității actului administrativ", îl
reprezintă modificarea Ordinului nr. 1.892/2006,
respectiv abrogarea dispozițiilor
privitoare la depunctarea operatorului
de transport cu câte un punct pentru fiecare copie conformă suspendată,
modificare a dispozițiilor legale, care nu a fost încă operată în cuprinsul
Ordinului nr. 134/2007.
Paguba iminentă/prevenirea
unei pagube iminente, constă în penalizarea/depunctarea la care societatea ar
fi supusă în cazul aplicării acestui criteriu de evaluare, penalizare care va
aduce, în mod cert, un punctaj final mai mic decât cel care ar putea fi obținut
în condițiile noilor dispoziții legale, situație care ar putea duce la
pierderea licitației pe anumite trasee.
In
cauză a formulat întâmpinare pârâtul M.I.R.A.
, solicitând respingerea cererii de
suspendare formulată de reclamant
ca fiind
inadmisibilă, pentru următoarele argumente: activitatea de transport județean
este
reglementată prin Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local.
Pentru punerea în executare
a acestui act normativ, M.I.R.A. a emis Normele de aplicare, aprobate prin Ordinul
M.I.R.A. nr. 353/2007.
Potrivit art. 20 alin. (3)
din Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007, criteriile de evaluare în
baza cărora se atribuie punctele în cazul
traseelor județene, precum și metodologia de
punctare sunt prevăzute în Ordinul
M.I.R.A. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul M.I.R.A. nr.
174/2007.
Aceste
ordine au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 109/2005 privind
transporturile rutiere, cu
modificările și completările ulterioare, care la art. 34 alin. (2) prevede că
„în vederea atribuirii traseelor, condițiile impuse și punctajele pentru
departajare se stabilesc
(...)
de M.I.R.A.
pentru traseele județene."
S-a învederat instanței că
emitentul ordinelor menționate a respectat prevederile legale, în sensul că a
emis norme în materia criteriilor de evaluare și punctare a transportatorilor
înscriși în cursele de trafic județean.
Prin
Ordinul M.I.R.A.
nr. 174/2007, pct. 4 din anexa 2, se reia
prevederea din
Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007 conform căreia „operatorul
de transport rutier va fi depunctat
cu câte
un punct pentru fiecare copie conformă a licenței de transport suspendate în
perioada
de valabilitate a programului de transport județean".
Pârâtul consideră că
instanța de contencios administrativ este competentă a cerceta respectarea
actelor normative în temeiul cărora a fost emis un act
administrativ, respectarea metodologiei de evaluare și punctare de
către autoritățile
competente, iar nu să se pronunțe asupra
oportunității emiterii/modificării unor dispoziții din cuprinsul actului
administrativ atacat.
Pârâtul a arătat că nu se
poate reține aspectul invocat de reclamantă conform căruia Ministerul
Transporturilor „a remarcat ilegalitatea textului prezentat"
și „l-a abrogat prin Ordinul nr. 394/2008",
astfel că „se impune ca și M.I.R.A. să-l
elimine". Conform art. 34
1
alin. (2) din O.U.G. nr.
109/2005, cele două autorități au competențe distincte în reglementarea
condițiilor de evaluare și de punctare, respectiv
Ministerul
Transporturilor pentru traseele interjudețene și M.I.R.A. pentru traseele
județene.
Faptul
că
Ordinul
m.a.i.
nr. 134/2007 face trimitere la respectarea
dispozițiilor
Ordinul
m.t.c.t.
nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de
persoane prin servicii regulate în trafic județean, nu înseamnă că activitatea
de
transport județean și atribuirea
traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008/2011 este
reglementată de acest act. Cadrul general de reglementare îl constituie Lega
nr. 92/2007,
Ordinul
m.a.i.
nr. 353/2007, precum
și
Ordinul
m.a.i.
nr. 134/2007 și
Ordinul
m.a.i.
nr. 174/2007, iar criteriile de evaluare și
punctare sunt clar reglementate de
ultimele două ordine amintite.
Prejudiciul iminent la care
reclamanta este expusă ca urmare a
depunctării,
precum și eventualele daune ce-i vor fi cauzate sunt, de fapt, o simplă
consecință
a suspendării copiilor conforme a licențelor de transport, deci a unei măsuri
de sancționare a transportatorului aplicată în temeiul art. 39 din Legea nr.
92/2007 în cazul săvârșirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile
contractelor de atribuire a serviciului, precum și de la reglementările în
vigoare privind transportul rutier și/sau protecția mediului.
Astfel că, orice vătămare
invocată de reclamantă se va datora numai propriei conduite culpabile, iar nu
unor reglementări mai stricte, severe, în domeniul său de activitate.
De asemenea, pârâtul a
învederat că toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt
supuși aceluiași regim, fără a putea astfel invoca stabilirea unor condiții
inechitabile de participare la cursa obținerii de trasee.
Curtea de Apel Brașov, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 71/F/CA din 27 mai 2008,
a admis cererea reclamantei și a dispus
suspendarea
efectelor prevederilor Punctului 4 din Anexa nr. 2 a
Ordinului
ministrului administrației și internelor nr. 134/2007 privind aprobarea
criteriilor de evaluare a punctajelor și a metodologiei de punctare, aplicabile
în
vederea atribuirii traseelor pentru
transportul rutier public de persoane prin servicii
regulate în trafic
județean, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului administrației
și internelor nr. 174/2007 și prin Ordinul ministrului internelor și
reformei administrative nr. 433/2008, până la
pronunțarea instanței de fond în dosarul
nr. 419/64/2008.
Instanța a reținut că
soluția se impune, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile
impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea
unei pagube iminente, deoarece există indicii în privința nelegalității actului
administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul că argumentele
prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ sunt
aparent valabile.
S-a mai reținut că este
corectă o astfel de modalitate de abordare a întrunirii condițiilor cerute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004, ținând cont și de Recomandarea nr. R/89/8 din
1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, prin care s-a
arătat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională
provizorie, fără a contesta, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii
administrative principale.
Împotriva sus
menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.I.R.A. (în
prezent Ministerul Administrației și Internelor), criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii recurate, în
sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Recurentul a susținut
că, în mod eronat, prima instanță a admis cererea de suspendare, deși nu erau
întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004.
Astfel, s-a arătat că
activitatea de transport județean de persoane prin curse regulate și atribuirea
traseelor județene din Programul județean de transport pentru 2008-2011 se
realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/2007 a serviciilor de
transport public local, ale Ordinului Ministerului Administrației și Internelor
nr. 353/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 174/2007.
Chiar dacă, așa cum
rezultă din cele înscrise în cuprinsul ordinului atacat, prevederile speciale
ale Ordinului nr. 134/2007 se completează cu cele ale Ordinului M.T.C.T. nr.
1892/2006, aceasta se face numai în măsura în care normele respective sunt
compatibile cu reglementările expuse din domeniul transporturilor județene,
care, de altfel, au și fost respectate.
S-a mai susținut că nu
se poate vorbi, în speță, nici despre o pagubă iminentă având în vedere că
intimata nu este în situația imposibilității înlăturării consecințelor unei
eventuale pagube, ce ar decurge din punerea în executare a prevederilor art. 4
din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.
1341/2007, iar intimata a învestit instanța și cu o acțiune având ca obiect
anularea actului administrativ în discuție.
Pe de altă parte, s-a
arătat că, toți transportatorii înscriși în cursele de trafic județean sunt
supuși aceluiași regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiții
inechitabile de participare la licitația pentru obținerea de trasee.
Analizând sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de
recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.
304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică
și legală, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Ordinul
criticat stabilește metodologia și criteriile de evaluare în vederea atribuirii
traseelor în transportul județean, acesta fiind adoptat la momentul când
desfășurarea activității de transport cunoștea o reglementare unitară,
respectiv, O.U.G. nr. 109/2005, privind transporturile rutiere și Ordinul nr.
1892/2006, privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.
Ulterior,
transportul județean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007
- privind transportul public local și Ordinul nr. 353/2007 - privind normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007.
Astfel, Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art.
34
1
alin.
(2) din O.U.G. nr. 109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor,
condițiile impuse și punctajele de departajare se stabilesc (...) de Ministerul
Internelor și Reformei Administrative, pentru traseele județene", iar pe
de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007 este menționată
respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea traseelor
pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic
județean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului
transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor
rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare
(...)".
La data
adoptării ordinului atacat, condițiile stabilite în vederea atribuirii
traseelor județene erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr.
1.892/2006, fiind în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 109/2005 și cu cele
ale ordinului anterior menționat.
Potrivit
dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancționat
prin suspendarea unei copii conforme, iar
potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale O.U.G. nr.
109/2005), în dispozițiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea
traseelor,
respectiv, pct. 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul de
transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă
a licenței de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de
transport interjudețean ", iar în Anexa 7b a aceluiași ordin ( privind
metodologia de punctura) era prevăzut: „Punctajul obținut la criteriile de
evaluare 1, 2 și 3 menționate în anexa nr. 7a) se cumulează. Din suma astfel
obținută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obținându-se punctajul
general".
Aceste
dispoziții, privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a
suspendării copiilor conforme, a fost introdus și în Ordinul nr. 134/2007 care
stabilea criteriile de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în
transportul județean, având conținutul mai sus arătat.
La data
adoptării Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare
dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, prevăzând criteriul prin care
se stabilea depunctarea operatorului de transport.
Ordinul nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres
respectarea condițiilor impuse de
Ordinul nr. 1.892/2006.
Anterior organizării
ședinței de atribuire pentru noul program de transport (2008 -2011), Ordinului
nr. 1892/ 2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul în
care acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport
este abrogat, în esență reținându-se ca fiind unul discriminatoriu.
Totodată, în
aceeași perioadă se aduc modificări și Ordinului nr. 134/2007, prin
Ordinul nr. 433/ 2008, fără ca noile condiții
legale să fie avute în vedere.
Astfel,
promovarea acțiunii de anulare, în parte, și de suspendare a actului normativ a
venit în momentul în care acest ordin nu a mai respectat dispozițiile actelor
normative în baza
cărora a fost emis, în concret, nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr.
1.892/2006 după
modificarea acestuia prin
Ordinul nr. 394/ 2008, în sensul mai sus arătat.
Față de
solicitarea de suspendare a dispozițiilor acestui act normativ, recurentul,
deși recunoaște faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007 ) s-a
făcut în temeiul
O.U.G. nr. 109/2005 și se
impunea respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1.892/2006, așa cum a fost
prevăzut chiar în cuprinsul actului normative contestat, a cerut totuși
respingerea cererii, întrucât
desfășurarea
activității de transport județean se face în baza altor acte
normative
decât cele care au stat la baza emiterii actului normativ atacat și pentru că,
în opinia lui, prejudiciul suferit este o consecință a aplicării dispozițiilor
legale din legea transportului
public
local, respectiv a art. 39 din Legea nr. 92/2007.
Din acest punct de vedere, textul
criticat nu pare să fie în concordanță nici cu prevederile acestor acte
normative, unde deși criteriul de evaluare dispune diminuarea punctajului
pentru copii conforme suspendate, în Legea nr. 92/2007 și în Ordinul nr.
353/2007 nu sunt prevăzute situații în care o copie conformă a licenței de
traseu poate fi suspendată.
Date fiind aceste aspecte, avute în
vedere în mod corect și de prima instanță, fără a se analiza fondul cauzei și
în concordanță cu Recomandarea nr. R/89/8 din 1989 a Comitetului de Miniștri
din cadrul Consiliului Europei, pe bună dreptate s-a reținut că prima condiție,
respectiv ceea a cazului bine justificat este îndreptățită.
Nici cu privire la iminența unei pagube,
susținerile recurentului nu sunt întemeiate.
Este evident că prin depunctarea la care
societatea este supusă prin aplicarea prevederilor legale contestate, se poate
atrage pierderea licitației, prin aplicarea acestui criteriu, ceea ce
reprezintă un prejudiciu iminent pentru societate, ale cărui consecințe nu pot
fi înlăturate decât prin suspendarea actului.
În raport cu toate cele expuse,
constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este corectă,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va
respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.I.R.A.
(în prezent Ministerul Administrației și Internelor) împotriva sentinței civile
nr. 71/F/CA din 27 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
februarie 2009.