ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19
aprilie 2009, C.D. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 2274 din 15
aprilie 2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal i-a respins recursul declarat împotriva sentinței
civile nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
În motivarea contestației,
s-a învederat că instanța de recurs, confirmând sentința prin care s-a respins
cererea de despăgubiri nu a luat în considerare probele administrate în cauză
din care rezultă culpa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor
în neeliberarea într-un termen rezonabil a certificatului de revoluționar
preschimbat în condițiile Legii nr. 341/2004, fapt ce a determinat neîncasarea
drepturilor cuvenite în baza aceluiași act normativ.
Analizând contestația
în anulare în raport de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ. și de actele
dosarului, Curtea va respinge cererea ca nefondată.
Astfel, Codul
procedură civilă reglementează în art. 317 și 318 calea extraordinară de atac
și de retractare a contestației în anulare, cazurile în care poate fi exercitată
fiind strict și limitativ prevăzute și anume când procedura de citare a fost nelegal
îndeplinită, în ipoteza încălcării dispozițiilor de ordine publică privind
competența instanței, precum și în cazul unei erori materiale ori cel al neanalizării
unor motive de modificare sau de casare a hotărârii.
În cauză,
contestatorul nu a motivat nici în fapt și nici în drept cererea formulată în
raport de dispozițiile legale menționate, limitându-se să critice soluția de
respingere a solicitării privind plata despăgubirilor dispusă atât de instanța
de fond cât și de cea de recurs.
Prevederile legale
citate vizează greșeli de procedură și nu erori de judecată, părțile neavând dreptul
ca, pe calea contestației în anulare, să invoce greșita interpretare a probelor,
legea neurmărind să deschidă calea recursului la recurs, care să fie soluționat
de aceeași instanță, sub motivul stabilirii eronate a situației de fapt ori a greșitei
aplicări sau interpretări a normelor de drept.
În consecință, Curtea
va respinge contestația în anulare formulată de C.D., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de C.D. împotriva deciziei nr. 2274 din 15 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.