ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2009, reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata sumei de 5880 RON, reprezentând daune morale și materiale pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de soluționare a petiției depuse cu privire la modul de soluționare a dosarului nr. 3521/2/2008 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția penală. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 4354 din 5 noiembrie 2010, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, întrucât pârâtul nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care nu se poate stabili nelegalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, fără a se avea în vedere refuzul nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa petiția sa și de a-i acorda daunele morale și materiale solicitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii și obligarea ministrului intimat la plata daunelor morale și materiale solicitate în cuantum de 5.880 RON, deoarece recurentul-reclamant nu a dovedit nelegalitatea unui act administrativ întocmit de intimat și legătura de cauzalitate a unui asemenea act cu prejudiciul pretins a fi fost adus drepturilor sale recunoscute de lege.

De asemenea, instanța de fond a constatat judicios că, nemulțumirea recurentului-reclamant privind modul de soluționare a dosarului nr. 3521/2/2008 al Curții de Apel București, secția penală nu poate constitui temei pentru acordarea despăgubirilor solicitate, întrucât ministerul intimat nu are obligații în ceea ce privește înfăptuirea justiției și în consecință, nu poate fi angajată răspunderea sa pentru actele puterii judecătorești, exercitată conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de L.G. împotriva Sentinței nr. 4354 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.