ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la data de 16
septembrie 2009, reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul
Justiției la plata sumei de 5880 RON, reprezentând daune morale și materiale
pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de soluționare a petiției depuse cu
privire la modul de soluționare a dosarului nr. 3521/2/2008 aflat pe rolul
Curții de Apel București, secția penală.
Hotărârea
instanței de fond
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă
nr. 4354 din 5 noiembrie 2010, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamant, întrucât pârâtul nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri în
temeiul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care nu se poate stabili
nelegalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca
nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut
că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, fără a se avea în vedere refuzul
nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa petiția sa și de a-i acorda
daunele morale și materiale solicitate.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de va respinge prezentul recurs pentru următoarele
considerente:
Argumente de fapt
și de drept relevante
Instanța de fond a
constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii și obligarea ministrului intimat
la plata daunelor morale și materiale solicitate în cuantum de 5.880 RON,
deoarece recurentul-reclamant nu a dovedit nelegalitatea unui act administrativ
întocmit de intimat și legătura de cauzalitate a unui asemenea act cu
prejudiciul pretins a fi fost adus drepturilor sale recunoscute de lege.
De asemenea, instanța
de fond a constatat judicios că, nemulțumirea recurentului-reclamant privind
modul de soluționare a dosarului nr. 3521/2/2008 al Curții de Apel București,
secția penală nu poate constitui temei pentru acordarea despăgubirilor
solicitate, întrucât ministerul intimat nu are obligații în ceea ce privește
înfăptuirea justiției și în consecință, nu poate fi angajată răspunderea sa
pentru actele puterii judecătorești, exercitată conform dispozițiilor art. 1
alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, de către Înalta Curte de Casație
și Justiție de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va
respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de L.G. împotriva Sentinței nr. 4354 din 5 noiembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 iunie 2012.