ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele I.C. și Înalta Curte de Casație

și Justiție, obligarea pârâtelor să răspundă petiției adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 6 decembrie 2010 precum și la plata de daune

morale în cuantum de 50 RON, iar în cazul în care nu se va răspunde la petiție

nici în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,

să fie obligate să îi plătească daune cominatorii de 100 RON pe zi de

întârziere.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin petiția adresată Înaltei Curți de Casație și

Justiție a solicitat să i se comunice motivele pentru care pârâta I.C. a

încălcat prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ., însă pârâta nu a

formulat răspuns în termen legal.

instanțe

Prin Sentința nr.

4589 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a avut în vedere că în cauză nu există un refuz

nejustificat al pârâtelor de a soluționa o cerere, în înțelesul art. 2 lit. i)

din Legea nr. 554/2004, întrucât nu există dispoziții legale care să impună

magistraților oferirea de explicații justițiabililor pentru modul de organizare

a activității proprii sau pentru eventuala depășire a unor termene de

recomandare.

S-a reținut că din

adresa emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data de 28 februarie 2011, reiese că Dosarul nr.

1720/2/2009 a fost soluționat prin Decizia nr. 4600 din 28 octombrie 2010,

decizie redactată de către Doamna A.C., dosarul fiind expediat la Curtea de

Apel București la data de 13 ianuarie 2011, menționându-se totodată în

cuprinsul adresei că, cererea formulată de reclamant și depusă la registratura

generală a instanței în data de 6 decembrie 2010 nu a fost înaintată spre

soluționare d-nei judecător I.C.

În concluzie, a

reținut instanța de fond că în condițiile în care Decizia civilă pronunțată în

dosarul nr. 1720/2/2009 nu a fost motivată de pârâta I.C., iar cererea

reclamantului nici nu a fost înaintată acestei pârâte spre soluționare, nu a

existat un refuz nejustificat al pârâtelor în comunicarea datelor solicitate de

reclamant.

Referitor la capătul

de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale, s-a apreciat că

este neîntemeiat, întrucât nu este vorba de un refuz nejustificat în

soluționarea cererii, iar pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit suportarea

unui prejudiciu, pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că prin respingerea cererii de chemare în

judecată i s-a creat un prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale

solicitate, reiterând motivele din acțiune.

Totodată,

recurentul-reclamant a susținut că pricina a fost soluționată pe o excepție de

procedură fără să fie pusă în discuție, încălcându-se astfel principiul

contradictorialității și al dreptului recurentului la apărare, caz în care

hotărârea pronunțată este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În concluzie,

recurentul-reclamant a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la comunicarea

motivelor care au condus la încălcarea prevederilor art. 264 alin. (1) C. proc.

civ., precum și la plata daunelor morale și cominatorii astfel cum a solicitat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

fapt și de drept relevante

Art. 264 alin. (1) C.

proc. civ., invocat de către recurent, instituie într-adevăr un termen pe care

judecătorul îl are la dispoziție pentru motivarea hotărârilor, dar în cazul în

care acest termen se depășește, judecătorului nu îi incubă obligația de a se

justifica la cererea justițiabililor, în condițiile în care nu există o astfel

de reglementare.

De altfel, redactarea

și comunicarea hotărârilor judecătorești reprezintă operațiuni specifice

puterii judecătorești, iar eventuala depășire a termenului în care se motivează

o hotărâre judecătorească nu poate forma obiect al corespondenței dintre

justițiabil și judecător, atribuțiile judecătorului fiind clar stabilite în

lege.

Cât privește critica

în sensul că pricina a fost soluționată pe o excepție de procedură, fără să fie

pusă în dezbaterea fondului și drept urmare hotărârea atacată este nulă,

instanța de control judiciar constată că nu sunt incidente prevederile art. 105

alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea recurentului-reclamant a

fost soluționată pe fond și nu pe excepție, prin urmare critica nu este fondată

și o înlătură.

În speță, Înalta

Curte constată că nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a

unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prima instanță

pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.

în recurs

Pentru aceste

considerente, neexistând motive de reformare a hotărârii recurate, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 4589 din 29 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 mai 2012.

Procesat de GGC - GV