ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele I.C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâtelor să răspundă petiției adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 decembrie 2010 precum și la plata de daune morale în cuantum de 50 RON, iar în cazul în care nu se va răspunde la petiție nici în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, să fie obligate să îi plătească daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin petiția adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție a solicitat să i se comunice motivele pentru care pârâta I.C. a încălcat prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ., însă pârâta nu a formulat răspuns în termen legal. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4589 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată. 3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere că în cauză nu există un refuz nejustificat al pârâtelor de a soluționa o cerere, în înțelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu există dispoziții legale care să impună magistraților oferirea de explicații justițiabililor pentru modul de organizare a activității proprii sau pentru eventuala depășire a unor termene de recomandare.

S-a reținut că din adresa emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 februarie 2011, reiese că Dosarul nr. 1720/2/2009 a fost soluționat prin Decizia nr. 4600 din 28 octombrie 2010, decizie redactată de către Doamna A.C., dosarul fiind expediat la Curtea de Apel București la data de 13 ianuarie 2011, menționându-se totodată în cuprinsul adresei că, cererea formulată de reclamant și depusă la registratura generală a instanței în data de 6 decembrie 2010 nu a fost înaintată spre soluționare d-nei judecător I.C. În concluzie, a reținut instanța de fond că în condițiile în care Decizia civilă pronunțată în dosarul nr. 1720/2/2009 nu a fost motivată de pârâta I.C., iar cererea reclamantului nici nu a fost înaintată acestei pârâte spre soluționare, nu a existat un refuz nejustificat al pârâtelor în comunicarea datelor solicitate de reclamant.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale, s-a apreciat că este neîntemeiat, întrucât nu este vorba de un refuz nejustificat în soluționarea cererii, iar pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit suportarea unui prejudiciu, pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că prin respingerea cererii de chemare în judecată i s-a creat un prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale solicitate, reiterând motivele din acțiune.

Totodată, recurentul-reclamant a susținut că pricina a fost soluționată pe o excepție de procedură fără să fie pusă în discuție, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și al dreptului recurentului la apărare, caz în care hotărârea pronunțată este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În concluzie, recurentul-reclamant a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la comunicarea motivelor care au condus la încălcarea prevederilor art. 264 alin. (1) C. proc. civ., precum și la plata daunelor morale și cominatorii astfel cum a solicitat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Art. 264 alin. (1) C. proc. civ., invocat de către recurent, instituie într-adevăr un termen pe care judecătorul îl are la dispoziție pentru motivarea hotărârilor, dar în cazul în care acest termen se depășește, judecătorului nu îi incubă obligația de a se justifica la cererea justițiabililor, în condițiile în care nu există o astfel de reglementare. De altfel, redactarea și comunicarea hotărârilor judecătorești reprezintă operațiuni specifice puterii judecătorești, iar eventuala depășire a termenului în care se motivează o hotărâre judecătorească nu poate forma obiect al corespondenței dintre justițiabil și judecător, atribuțiile judecătorului fiind clar stabilite în lege.

Cât privește critica în sensul că pricina a fost soluționată pe o excepție de procedură, fără să fie pusă în dezbaterea fondului și drept urmare hotărârea atacată este nulă, instanța de control judiciar constată că nu sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că cererea recurentului-reclamant a fost soluționată pe fond și nu pe excepție, prin urmare critica nu este fondată și o înlătură. În speță, Înalta Curte constată că nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prima instanță pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 4589 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2012. Procesat de GGC - GV