ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7838/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 09 februarie 2006, reclamantul F.C. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Tineret și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr. 1951/9 decembrie 2008 emis de pârâtă, prin care i-a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului construcție „V.D.” și a terenului în suprafață de 3200 mp pe care se află construcția, imobile situate în comuna Bucșani, județul Dâmbovița. A solicitat totodată ca Autoritatea Națională pentru Tineret să-i restituie în natură imobilul-casă și teren menționat mai sus.

La data de 13 aprilie 2009, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Comunei Bucșani, aceasta fiind entitatea ce deține în prezent imobilul teren în suprafață de 3200 mp aferent construcției „V.D.”. Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința civilă nr. 1195 din 28 iunie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul F.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Comuna Bucșani - prin primarul unității administrativ-teritoriale, a dispus anularea Ordinului nr. 1951/9 decembrie 2008, emis de Autoritatea Națională pentru Tineret și restituirea în natură a imobilului construcție, compus din demisol (parțial), parter și mansardă (parțial), conform raportului de expertiză întocmit în cauză, imobil cunoscut sub denumirea de „V.D.” și teren în suprafață de 2992 mp.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au formulat apel pârâții Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar prin Decizia nr. 249 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ambele apeluri ca nefondate. Prin apelul declarat, apelanta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a arătat că, în temeiul art. 6 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a fost înființată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, care funcționează în baza H.G. nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

Potrivit acestor normative, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret are atribuții în domeniul activității de sport și tineret, având calitate procesuală pasivă și activă în toate litigiile care privesc patrimoniul reprezentat de baza materială sportivă și de tineret (centre de agrement - tabere școlare), personalul din structura proprie, precum și orice alte aspecte legate de aceste domenii de activitate și, ca atare, are personalitate juridică și se poate prezenta în nume propriu, în litigiile ce vizează aspectele arătate anterior, care țin de domeniul său de activitate. Răspunzând apelului formulat de această parte, instanța de apel a reținut că Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este persoană juridică înființată ulterior pronunțării sentinței instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 6 din H.G.

nr. 81/2010 și H.G. nr. 141/2010. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta formulează următoarele critici de nelegalitate: Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret este o structură care face parte din Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și nu o instituție distinctă, așa cum este de fapt. Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Se mai arată că instanța de apel nu a ținut seama de probatoriul depus la dosar cu privire la anul construcției precum și de faptul că terenul revendicat nu se află în administrarea recurentei astfel încât să poată fi obligată la restituirea acestuia în natură. Recurenta susține că între construcția existentă și cea notificată nu există identitate și că nu are în administrare terenul revendicat, acesta aflându-se în proprietatea Statului. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Reclamantul F.C. a învestit instanțele cu soluționarea prezentului litigiu la data de 09 februarie 2006. Pretențiile reclamantului au fost formulate în contradictoriu cu pârâta pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret.

Pe parcursul soluționării litigiului în fața primei instanțe, a fost adoptată O.U.G. nr. 221/23 decembrie 2008 prin care „se înființează Ministerul Tineretului și Sportului prin comasarea Autorității Naționale pentru Tineret cu Agenția Națională pentru Sport, instituții publice care se desființează” (art. 16). Prima instanță s-a dezînvestit la data de 28 iunie 2010 prin pronunțarea Sentinței civile nr. 1195 din 28 iunie 2010, hotărârea Tribunalului fiind pronunțată în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Anterior pronunțării sentinței primei instanțe, fusese adoptată H.G.

nr. 81/05 februarie 2010 care, prin art. 6 alin. (1) prevederea că „în domeniile sportului și tineretului, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, care se organizează și funcționează prin hotărâre a Guvernului”, și care, potrivit alin. (2) al aceluiași articol este „organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică (..).” În aplicarea acestui act normativ, a fost emisă H.G.

nr. 141/23 februarie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret prin care se înființa Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, „organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului” (art. 1). Potrivit art. 2 lit. c) din acest act normativ, printre atribuțiile generale ale Autorității Naționale pentru Sport și Tineret era și aceea de a „asigura administrarea bunurilor proprietate publică și/sau privată a statului necesare pentru desfășurarea activității aferente domeniilor de tineret și sport (..).” Prin urmare, la data pronunțării hotărârii primei instanțe, era înființată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, organ cu capacitate de folosință, potrivit H.G.

nr. 141/23 februarie 2010. Cu toate acestea, instanța de apel, răspunzând apelului formulat în cauză de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a reținut că acesta nu este fondat, întrucât actele normative prin care a fost înființată Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret au fost adoptate ulterior pronunțării sentinței tribunalului. În consecință, apreciind că, în mod nelegal față de dispozițiile legale menționate, Curtea de Apel a reținut că apelanta Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret era lipsită de capacitate de folosință la data pronunțării sentinței primei instanțe, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret, va casa decizia atacată și, în temeiul art. 297 C. proc.

civ., va admite apelurile declarate de pârâții Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 28 iunie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici cuprinse în recursul declarat și care vizează fondul litigiului dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret împotriva Deciziei nr. 249 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată în sensul că admite apelurile declarate de pârâții Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 28 iunie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.