ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7838/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dâmbovița la data de 09 februarie 2006, reclamantul F.C. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Tineret și a solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr. 1951/9

decembrie 2008 emis de pârâtă, prin care i-a fost respinsă notificarea de

restituire în natură a imobilului construcție „V.D.” și a terenului în

suprafață de 3200 mp pe care se află construcția, imobile situate în comuna

Bucșani, județul Dâmbovița.

A solicitat totodată

ca Autoritatea Națională pentru Tineret să-i restituie în natură imobilul-casă

și teren menționat mai sus.

La data de 13 aprilie

2009, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Comunei Bucșani, aceasta

fiind entitatea ce deține în prezent imobilul teren în suprafață de 3200 mp

aferent construcției „V.D.”.

Tribunalul Dâmbovița,

prin Sentința civilă nr. 1195 din 28 iunie 2010, a admis cererea formulată de

reclamantul F.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și Comuna Bucșani - prin primarul unității

administrativ-teritoriale, a dispus anularea Ordinului nr. 1951/9 decembrie

2008, emis de Autoritatea Națională pentru Tineret și restituirea în natură a

imobilului construcție, compus din demisol (parțial), parter și mansardă

(parțial), conform raportului de expertiză întocmit în cauză, imobil cunoscut

sub denumirea de „V.D.” și teren în suprafață de 2992 mp.

Împotriva sentinței

civile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au formulat apel pârâții Autoritatea

Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, iar prin Decizia nr. 249 din 17 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești a respins ambele apeluri ca nefondate.

Prin apelul declarat,

apelanta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a arătat că, în temeiul

art. 6 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a fost înființată Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, care funcționează în baza H.G. nr. 141/2010

privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru

Sport și Tineret.

Potrivit acestor

normative, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret are atribuții în

domeniul activității de sport și tineret, având calitate procesuală pasivă și

activă în toate litigiile care privesc patrimoniul reprezentat de baza

materială sportivă și de tineret (centre de agrement - tabere școlare),

personalul din structura proprie, precum și orice alte aspecte legate de aceste

domenii de activitate și, ca atare, are personalitate juridică și se poate

prezenta în nume propriu, în litigiile ce vizează aspectele arătate anterior,

care țin de domeniul său de activitate.

Răspunzând apelului

formulat de această parte, instanța de apel a reținut că Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret din cadrul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este persoană juridică înființată ulterior pronunțării

sentinței instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 6 din H.G. nr.

81/2010 și H.G. nr. 141/2010.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret.

Prin motivele de

recurs formulate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

formulează următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de apel a

reținut în mod greșit faptul că Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret

este o structură care face parte din Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și nu o instituție distinctă, așa cum este de fapt.

Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret este organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

Se mai arată că

instanța de apel nu a ținut seama de probatoriul depus la dosar cu privire la

anul construcției precum și de faptul că terenul revendicat nu se află în

administrarea recurentei astfel încât să poată fi obligată la restituirea

acestuia în natură.

Recurenta susține că

între construcția existentă și cea notificată nu există identitate și că nu are

în administrare terenul revendicat, acesta aflându-se în proprietatea Statului.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele

considerente:

Reclamantul F.C. a

învestit instanțele cu soluționarea prezentului litigiu la data de 09 februarie

pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret.

Pe parcursul

soluționării litigiului în fața primei instanțe, a fost adoptată O.U.G. nr.

221/23 decembrie 2008 prin care „se înființează Ministerul Tineretului și

Sportului prin comasarea Autorității Naționale pentru Tineret cu Agenția

Națională pentru Sport, instituții publice care se desființează” (art. 16).

Prima instanță s-a

dezînvestit la data de 28 iunie 2010 prin pronunțarea Sentinței civile nr. 1195

din 28 iunie 2010, hotărârea Tribunalului fiind pronunțată în contradictoriu cu

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Anterior pronunțării

sentinței primei instanțe, fusese adoptată H.G. nr. 81/05 februarie 2010 care,

prin art. 6 alin. (1) prevederea că „în domeniile sportului și tineretului,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului exercită atribuțiile

prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, care se

organizează și funcționează prin hotărâre a Guvernului”, și care, potrivit

alin. (2) al aceluiași articol este „organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică (..).”

În aplicarea acestui

act normativ, a fost emisă H.G. nr. 141/23 februarie 2010 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret prin

care se înființa Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, „organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în

subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului” (art.

1). Potrivit art. 2 lit. c) din acest act normativ, printre atribuțiile

generale ale Autorității Naționale pentru Sport și Tineret era și aceea de a

„asigura administrarea bunurilor proprietate publică și/sau privată a statului

necesare pentru desfășurarea activității aferente domeniilor de tineret și

sport (..).”

Prin urmare, la data

pronunțării hotărârii primei instanțe, era înființată Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret, organ cu capacitate de folosință, potrivit H.G. nr.

141/23 februarie 2010.

Cu toate acestea,

instanța de apel, răspunzând apelului formulat în cauză de Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret a reținut că acesta nu este fondat, întrucât

actele normative prin care a fost înființată Autoritatea Națională pentru Sport

și Tineret au fost adoptate ulterior pronunțării sentinței tribunalului.

În consecință,

apreciind că, în mod nelegal față de dispozițiile legale menționate, Curtea de

Apel a reținut că apelanta Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret era

lipsită de capacitate de folosință la data pronunțării sentinței primei

instanțe, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct.

5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea

Națională Pentru Sport și Tineret, va casa decizia atacată și, în temeiul art.

297 C. proc. civ., va admite apelurile declarate de pârâții Autoritatea

Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 28 iunie 2010

a Tribunalului Dâmbovița, va desființa sentința și va trimite cauza spre

rejudecare primei instanțe.

Față de soluția

pronunțată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici cuprinse în

recursul declarat și care vizează fondul litigiului dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret împotriva

Deciziei nr. 249 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată în sensul că admite apelurile declarate de pârâții Autoritatea

Națională Pentru Sport și Tineret și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 28 iunie 2010

a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă.

Desființează sentința

și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.