ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3064/2011

HOTĂRÂRE
01.04.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3064/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile de

față;

Prin decizia civilă nr. 679A din 23 noiembrie

2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul formulat de apelantele - reclamante M.M., O.D.M. și

București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă Primăria Municipiului

București și intimatul-pârât Statul Român prin administrator Clubul Sportiv O. București.

A anulat în parte sentința apelată și a reținut procesul spre judecare. A respins

ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului București,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin decizia civilă

nr. 261 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins excepțiile lipsei calității procesuale

a Primăriei Municipiului București și a Clubului Sportiv O., cât și excepția lipsei

calității de reprezentant a Statului Român de către Clubului Sportiv O. Au fost

obligați pârâții Statul Român prin administrator Clubul Sportiv O. și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului reprezentat

prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, să soluționeze

notificările formulate de reclamantele M.M., O.D.M. și I.E. în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța

această decizie, în rejudecarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:

După anularea cu reținere

a sentinței apelate, la data de 27 august 2009 apelantele reclamantele au formulat

cerere de chemare în judecată a Ministerului Tineretului și Sportului, solicitând

ca instanța să-l oblige la emiterea deciziei motivate, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Statul Român, prin Clubul

Sportiv O. a invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale

pasive a Clubului Sportiv O., excepția lipsei calității de reprezentant al Clubului

Sportiv O.

față de Statul Român, excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului București, pe care instanța, dând eficiență

prevederilor art. 137 C. proc. civ., le-a analizat cu prioritate față de fondul

cauzei.

În ceea ce privește excepția

lipsei de obiect a acțiunii, apelantul pârăt a renunțat la susținerea acestei excepții,

astfel că, respectând principiul disponibilității, care guvernează procesul civil,

Curtea a luat act de atitudinea procesuală a părții și nu a mai trecut la analizarea

acestui mijloc de apărare.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că prin decizia civilă nr. 679/2006

pronunțată de Curte s-a reținut faptul că Clubul Sportiv O. are calitate procesuală

pasivă, fiind unitatea deținătoare a terenului revendicat, instanța a apreciat că

se impune respingerea acestei excepții.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității de reprezentant al Clubului Sportiv O. față de Statul Român, având

în vedere cele reținute de instanța de apel prin decizia civilă nr. 679/2006 cu

privire la Clubul Sportiv O., Curtea a apreciat că prin invocarea acestei excepții

se repune în discuție în mod indirect problema legitimității sale procesuale în

prezenta cauză, în condițiile în care din economia tuturor actelor normative edictate

în acest domeniu, începând cu anul 2000, rezultă că indiferent de forma de organizare

sau denumirea instituției care a primit în administrare baza materială sportivă,

aceste bunuri sunt proprietate publică sau privată a Statului, care le-a cedat în

administrare fie ministerului de resort, fie agenției naționale cu competență în

această materie.

Terenul a fost preluat

abuziv în perioada regimului comunist și ulterior dat în folosința gratuită a clubului

începând cu anul 1970. După preluarea abuzivă a fost dat succesiv în administrarea

mai multor instituții, în final ajungând în administrarea Clubului Sportiv O., iar

după anul 1990 a trecut în patrimoniul ministerului de resort, cu titlu de administrare,

în fapt rămânând în continuare în folosință clubului.

Pentru aceste motive,

instanța a apreciat că se impune respingerea excepției lipsei calității de reprezentant

a Statului Român invocată de apelanta pârâtă.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului București, instanța

de apel a apreciat că se impune respingerea acestei excepții, având în vedere că

a fost invocată de Statul Român prin Clubul Sportiv O., care nu justifică niciun

interes sub acest aspect, precum și faptul că prin decizia civilă nr. 679/2006 s-a

anulat în parte sentința atacată, menținându-se dispoziția obligării Primăriei Municipiului

București la soluționarea notificării formulate în baza Legii 10/2001 de către reclamantele

apelante în rejudecare după anularea cu reținere, instanța neputând infirma această

soluție.

Având în vedere că obiectul

acțiunii deduse judecății în cauza de față este reprezentat de obligarea unității

deținătoare a imobilului (teren) revendicat la soluționarea notificării formulate

de reclamante în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, Curtea, față de evoluția

în timp a reglementarilor din domeniul sportului, expuse în motivarea deciziei,

a apreciat că în momentul de față instituția care deține prerogativa legală de administrare

a terenului în litigiu și care are putere decizională în privința notificării reclamantelor

este Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului reprezentat de Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret.

Având în vedere cele statuate

de instanța de apel prin decizia civilă nr. 679/2006 cu privire la Clubul Sportiv

O., văzând și dispozițiile art. 297 C. proc. civ., s-au respins ca nefondate excepțiile

invocate de Statul Român prin Clubul Sportiv O. și au fost obligați la soluționarea

notificării atât Statul Român prin Clubul Sportiv O. cât și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, reprezentat prin Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret.

Împotriva celor două decizii

a declarat recurs

Clubul Sportiv O. București

,

criticând-o, în esență, sub aspectul calității procesuale a sa și a Statului.

Club sportiv nu poate

avea calitate de reprezentant al Statului Român, bunul nefăcând parte din domeniul

public de interes național.

A invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârătului Statul Român prin administrator Clubul Sportiv

și extrase din dispozițiile imperative ale legii, făcând totodată dovada situației

juridice actuale reale a bunului imobil pentru care reclamantele au formulat notificările

potrivit Legii nr. 10/2001.

Urmare analizării situației

juridice reale actuale a imobilului, instanța a reținut în mod corect că imobilul

se găsește în administrarea Agenției Naționale pentru Sport (în prezent Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, reprezentat prin Autoritatea Națională

pentru Sport și Tineret) motiv pentru care aceasta are calitatea de unitate deținătoare.

Instanța de apel, ținută

fiind de dispozițiile art. 297 C. proc. civ., l-a obligat la soluționarea notificărilor

alături de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului reprezentat

de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

A formulat recurs în cauză

și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret, criticând-o sub următoarele aspecte:

- Pârâtul Clubul Sportiv

Acest Club are un drept de folosință asupra bazei sportive, neavând o prerogativă

decizională cu privire la aceasta.

Dreptul de administrare

și toate consecințele juridice ce decurg din acesta sunt în sarcina Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret.

- Instanța nu a motivat

decizia de obligare a sa la soluționarea notificărilor, neprecizându-se temeiul

de drept în baza căreia s-a impus această obligație în sarcina sa.

- Potrivit art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile de soluționare a notificărilor

curge împotriva sa de la data învestirii cu soluționarea acestora și numai de la

data depunerii tuturor actelor doveditoare în susținerea acestora.

Reclamantele au susținut

în cauză, formulând și întâmpinare, în care s-a consemnat acest lucru, că Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru

Sport și Tineret a emis Ordinul de restituire în natură din 26 noiembrie 2010 prin

care le-au fost soluționate în mod definitiv notificările.

S-au depus la dosar, în

copie: Ordinul din 26 noiembrie 2010 (sus-menționat) prin care s-au restituit în

natură 11.880 m.p. teren situați în București, str. C.V., decizia de impunere pe

anul 2011 pe numele reclamantelor pentru acest imobil și certificat de atestare

fiscală emis pentru același imobil pe numele reclamantei.

Analizând deciziile de

apel atacate, în raport de criticile formulate și actele noi depuse în recurs, în

lumina dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune

admiterea recursului declarat de pârâtul Clubul Sportiv O. și respingerea celuilalt

recurs formulat în cauză, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., în considerarea celor ce succed:

Cu referire la dispozițiile

legale incidente, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și-a recunoscut calitatea procesuală

în cauză ca fiind titularul dreptului de administrare asupra bazei materiale sportive,

cu prerogativă decizională în privința acesteia, în numele Statul Român, confirmând

decizia de apel sub acest aspect. În această calitate, a și emis ordinul de restituire

în natură, cu privire la care reclamantele recunosc că li s-au soluționat în mod

definitiv notificările.

Procedând în acest fel,

în calitate de entitate abilitată legal să soluționeze notificările, acest recurent

s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în temeiul cărora a și fost obligat

în cauză să soluționeze notificările. Este inutilă în acest context analiza ultimelor

două motive de recurs formulate de acest recurent, iar recursul declarat este astfel

nefondat.

În aceste condiții, calitatea

procesuală a Clubului Sportiv O., sub toate aspectele invocate în cauză, inclusiv

în ceea ce privește calitatea de pârât a Statului prin Clubul Sportiv O., într-un

litigiu generat în aplicarea Legii nr. 10/2001, este întemeiată, urmând a se dispune

în consecință.

Prin urmare, ținând cont

și de limitele de judecată fixate în recurs, urmare admiterii recursului declarat

de Clubul Sportiv O., se vor modifica în parte ambele decizii pronunțate de instanța

de apel în sensul că:

Se vor admite excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a Clubului Sportiv

Clubul Sportiv O. și în consecință, se va respinge acțiunea formulată împotriva

Statul Român prin Clubul Sportiv O. București. Se vor păstra celelalte dispoziții

ale deciziilor.

Admite recursul

declarat de Clubul Sportiv O. București

împotriva deciziilor nr. 679/A din 23 noiembrie

2006 și nr. 261 din 15 aprilie 2010 ale Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică, în parte, deciziile

în sensul că:

Admite excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a

Clubului Sportiv O. București și lipsei calității de reprezentant al Statului

Român, al recurentului susmenționat și în consecință, respinge acțiunea formulată

împotriva Statului Român prin Clubul Sportiv O.l București.

Păstrează

celelalte dispoziții ale deciziilor.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva

deciziei nr. 261 din

15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7874/2009
bil, întrucât Municipiul București nu a fost parte în proces. Recursurile declarate de cei doi pârâți au fost admise prin decizia nr. 1515 din 12 aprilie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin care s-a casat deci
ÎCCJ 2011-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2011
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 802 din 26 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea G.I.R. în cont
ÎCCJ 2010-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 336/2010
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1398 din 2 septembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
ÎCCJ 2013-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2013
în primă instanța reclamant a fost Ministerul Tineretului și Sportului, iar apelul a fost declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, care nu a fost parte în proces în prima instanță. Prin decizia civilă nr. 536 d
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1766/2017
03.06.2010, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenț
Sursă