ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 16 octombrie 2002, Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția

Silvică Giurgiu a chemat în judecată M.E.C.M.A. (fost M.I.R.) și pe SC E. SA

București, solicitând constatarea nulității absolute a certificatelor de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x din 14 ianuarie 2002

și nr. z din 14 ianuarie 2002 precum și constatarea că suprafețele de teren înscrise

în acele acte, de 4.424,306 mp și respectiv 9.517,59 mp aparțin fondului

forestier național, domeniu public al statului, aflat în administrarea regiei.

La

data de 3 februarie 2003, SC E.C.A.N.K. SRL a depus cerere de intervenție în

interes propriu, arătând că pârâta SC E. SA i-a înstrăinat cele două suprafețe de

teren, pentru care s-a achitat prețul prevăzut în contractele de vânzare - cumpărare

din 5 aprilie 2002 și din 27 aprilie 2002.

Prin

sentința nr. 288 din 21 aprilie 2003 Judecătoria Bolintin Vale, învestită cu soluționarea

cererii, a respins acțiunea.

Apelul

declarat de reclamantă a fost admis de Tribunalul Giurgiu care prin Decizia nr.

1527 din 9 noiembrie 2005 a trimis cauza Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea pe fond, în raport de caracterul

de act administrativ al celor două certificate de atestare supuse cenzurii pe

calea contenciosului administrativ.

Prin

Decizia nr. 1527 din 9 noiembrie 2005, completată prin Decizia nr. 934 din 8

mai 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă - sesizată de Secția

contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 13 decembrie 2004 - a

admis recursul declarat de intervenienta SC E.C.A.N.K. SRL și a casat Decizia nr.

303/2003 a Tribunalului Giurgiu și Sentința nr. 288/2003 a Judecătoriei Bolintin

Vale cu trimiterea cauzei la Tribunalul Giurgiu pentru soluționarea pe fond a acțiunii.

Prin

cererea formulată la 5 noiembrie 2009, intervenienta a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii în raport de lipsa procedurii prealabile administrative prevăzute cu

caracter obligatoriu atât de Legea nr. 29/1990, cât și de Legea nr. 554/2004.

Excepția

a fost admisă de Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 266 din 3

decembrie 2009 prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii

prealabile, admițând cererea de intervenție.

Prin

decizia civilă nr. 1591 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă,

a casat sentința nr. 266/2009 și a reținut cauza spre soluționare pe fond, în raport

de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cauza

a fost soluționată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294 din 19 ianuarie 2011 prin

care s-a admis excepția invocată din oficiu privind lipsa procedurii prealabile

și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, admițându-se cererea de intervenție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a îndeplinit

procedura prealabilă, în sensul de a se adresa autorității publice emitente cu

o cerere de revocare a certificatelor de atestare a căror nulitate s-a invocat.

Sub

acest aspect, instanța a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că litigiul

ar fi de natură civilă, menționând că prin Decizia nr. 1591/2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a

stabilit că procesul este de contencios administrativ,

Împotriva

sentinței a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția

Silvică Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a reiterat susținerea privind natura juridică a litigiului, acțiunea

fiind întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., învederându-se că în

cauză, competența de soluționare revenea instanței civile și nu de contencios

administrativ.

De

asemenea reclamanta a arătat că, după pronunțarea sentinței nr. 266/2009 a

Tribunalului Giurgiu, a formulat plângere administrativă, potrivit prevederilor

art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns din partea autorității

publice emitente, M.E.C.M.A.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Primul

motiv de recurs privind natura juridică a litigiului este nefondat, instanța de

fond stabilind în mod corect caracterul de acte administrative a certificatelor

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Certificatele

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în baza Legii nr.

15/1990 se circumscriu noțiunii de acte administrative unilaterale, atât față

de autoritățile publice emitente, cât și de raporturile juridice în care se află

persoanele juridice în favoarea cărora au fost emise certificatele,

neprezentând relevanță intrarea acestora în circuitul civil, sub aspectul naturii

juridice a litigiului.

Astfel

cum a reținut instanța de fond, atât Legea nr. 29/1990 sub imperiul căreia a

fost promovată acțiunea, cât și Legea nr. 554/2004 care constituie în prezent

sediul materiei în domeniul contenciosului administrativ prevăd obligativitatea

îndeplinirii procedurii prealabile.

În

cauză, reclamanta a îndeplinit însă procedura prealabilă, adresându-se

autorității emitente pentru revocarea sau modificarea certificatelor de

atestare la data de 27 ianuarie 2010 cu adresa nr. X/2010, comunicându-i-se răspunsul

negativ al M.E.C.M.A. din 2 februarie 2010 (filele 13 și 14 Dosar 7484/2/2010

al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal).

În

raport de circuitul dosarelor având ca obiect prezenta cauză, și de

împrejurarea că de-abia prin sentința nr. 266 din 3 decembrie 2009 a

Tribunalului Giurgiu s-a stabilit definitiv soluționarea litigiului pe calea contenciosului

administrativ și totodată, s-a pus în discuție și s-a pronunțat instanța asupra

excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, nu se poate susține nici

tardivitatea formulării plângerii administrative.

În

consecință, întrucât instanța a admis în mod greșit excepția lipsei procedurii prealabile,

Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și va casa sentința atacată,

urmând a trimite cauza la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a

litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu împotriva

sentinței nr. 294 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.