ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 octombrie 2002, Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu a chemat în judecată M.E.C.M.A. (fost M.I.R.) și pe SC E. SA București, solicitând constatarea nulității absolute a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x din 14 ianuarie 2002 și nr. z din 14 ianuarie 2002 precum și constatarea că suprafețele de teren înscrise în acele acte, de 4.424,306 mp și respectiv 9.517,59 mp aparțin fondului forestier național, domeniu public al statului, aflat în administrarea regiei. La data de 3 februarie 2003, SC E.C.A.N.K.

SRL a depus cerere de intervenție în interes propriu, arătând că pârâta SC E. SA i-a înstrăinat cele două suprafețe de teren, pentru care s-a achitat prețul prevăzut în contractele de vânzare - cumpărare din 5 aprilie 2002 și din 27 aprilie 2002. Prin sentința nr. 288 din 21 aprilie 2003 Judecătoria Bolintin Vale, învestită cu soluționarea cererii, a respins acțiunea. Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Tribunalul Giurgiu care prin Decizia nr. 1527 din 9 noiembrie 2005 a trimis cauza Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea pe fond, în raport de caracterul de act administrativ al celor două certificate de atestare supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ.

Prin Decizia nr. 1527 din 9 noiembrie 2005, completată prin Decizia nr. 934 din 8 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă - sesizată de Secția contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 13 decembrie 2004 - a admis recursul declarat de intervenienta SC E.C.A.N.K. SRL și a casat Decizia nr. 303/2003 a Tribunalului Giurgiu și Sentința nr. 288/2003 a Judecătoriei Bolintin Vale cu trimiterea cauzei la Tribunalul Giurgiu pentru soluționarea pe fond a acțiunii. Prin cererea formulată la 5 noiembrie 2009, intervenienta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de lipsa procedurii prealabile administrative prevăzute cu caracter obligatoriu atât de Legea nr. 29/1990, cât și de Legea nr. 554/2004.

Excepția a fost admisă de Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 266 din 3 decembrie 2009 prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, admițând cererea de intervenție. Prin decizia civilă nr. 1591 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința nr. 266/2009 și a reținut cauza spre soluționare pe fond, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost soluționată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294 din 19 ianuarie 2011 prin care s-a admis excepția invocată din oficiu privind lipsa procedurii prealabile și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, admițându-se cererea de intervenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, în sensul de a se adresa autorității publice emitente cu o cerere de revocare a certificatelor de atestare a căror nulitate s-a invocat. Sub acest aspect, instanța a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că litigiul ar fi de natură civilă, menționând că prin Decizia nr. 1591/2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit că procesul este de contencios administrativ, Împotriva sentinței a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a reiterat susținerea privind natura juridică a litigiului, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., învederându-se că în cauză, competența de soluționare revenea instanței civile și nu de contencios administrativ. De asemenea reclamanta a arătat că, după pronunțarea sentinței nr. 266/2009 a Tribunalului Giurgiu, a formulat plângere administrativă, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns din partea autorității publice emitente, M.E.C.M.A. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Primul motiv de recurs privind natura juridică a litigiului este nefondat, instanța de fond stabilind în mod corect caracterul de acte administrative a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în baza Legii nr. 15/1990 se circumscriu noțiunii de acte administrative unilaterale, atât față de autoritățile publice emitente, cât și de raporturile juridice în care se află persoanele juridice în favoarea cărora au fost emise certificatele, neprezentând relevanță intrarea acestora în circuitul civil, sub aspectul naturii juridice a litigiului.

Astfel cum a reținut instanța de fond, atât Legea nr. 29/1990 sub imperiul căreia a fost promovată acțiunea, cât și Legea nr. 554/2004 care constituie în prezent sediul materiei în domeniul contenciosului administrativ prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile. În cauză, reclamanta a îndeplinit însă procedura prealabilă, adresându-se autorității emitente pentru revocarea sau modificarea certificatelor de atestare la data de 27 ianuarie 2010 cu adresa nr. X/2010, comunicându-i-se răspunsul negativ al M.E.C.M.A. din 2 februarie 2010 (filele 13 și 14 Dosar 7484/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal).

În raport de circuitul dosarelor având ca obiect prezenta cauză, și de împrejurarea că de-abia prin sentința nr. 266 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Giurgiu s-a stabilit definitiv soluționarea litigiului pe calea contenciosului administrativ și totodată, s-a pus în discuție și s-a pronunțat instanța asupra excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, nu se poate susține nici tardivitatea formulării plângerii administrative. În consecință, întrucât instanța a admis în mod greșit excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și va casa sentința atacată, urmând a trimite cauza la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Giurgiu împotriva sentinței nr. 294 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.