ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3128/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 539 din 13 iunie 2007, Judecătoria Brezoi a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică R.V. în contradictoriu cu pârâtele Obștea M.V., Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar V. și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar V.A. Sentința a fost casată prin decizia civilă nr. 807/R/2008 a Tribunalului Vâlcea.

Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 183 din 4 februarie 2010, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică R.V., a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 500,9 ha teren forestier, situat în Comuna V., precum și în ceea ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V., dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V., pârâta Obștea M.V. și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia civilă nr. 821/R din 6 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile formulate, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 211 din 17 ianuarie 2012, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V. Prin decizia nr. 855/R din 24 septembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile declarate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V. și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 211 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Brezoi și a respins recursul declarat de pârâta Obștea M.V.

A modificat în parte sentința în sensul admiterii în totalitate a cererii principale și a cererii de intervenție. A constatat nulitatea absolută parțială a procesului-verbal și a titlului de proprietate pentru suprafețele de 500,9 ha în Muntele V.B. și 509,9 ha în Muntele V.C. A menținut restul dispozițiilor sentinței, a înlăturat dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată și a obligat recurenta pârâtă Obștea M.V. la 2.480 RON cheltuieli de judecată din recurs către recurenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V. La data de 1 noiembrie 2012 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire a deciziei nr. 855/R din 24 septembrie 2012 a Tribunalul Vâlcea, formulată de Obștea M.V.

Prin motivele de revizuire formulate, depuse ulterior, revizuenta a arătat că solicită anularea deciziei nr. 855/R din 24 septembrie 2012 a Tribunalul Vâlcea, cererea de revizuire fiind întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la următoarele hotărâri judecătorești: A. sentința civilă nr. 526 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi, decizia civilă nr. 1692 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 2989/R din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. B. sentința civilă nr. 1451 din 29 octombrie 1934 pronunțată de Tribunalul Ilfov. C. deciziunea nr. 2 din 19 iunie 1910 a Comisiunii silvice pentru stabilirea dreptului de proprietate al moșnenilor codevălmași instituită potrivit art. 29 C. silvic de la 1910, sentința civilă nr. 676 din 13 decembrie 1910 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 165 din 20 iunie 1912 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.” Prin hotărâri definitive potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar. Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive, rezultă că una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este aceea ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni. În cauză, așa cum rezultă din considerentele deciziei a cărei anulare se cere, excepția autorității de lucru judecat a fost invocată încă din primul ciclu procesual, fiind respinsă de Judecătoria Brezoi. Casând sentința civilă nr. 539 din 13 iunie 2007 a Judecătoriei Brezoi, prin decizia civilă nr. 807/R/2008, Tribunalul Vâlcea a reținut că hotărârea recurată nu a fost motivată nici sub aspectul fondului și nici în raport de excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes și a autorității de lucru judecat invocate de pârâte.

În rejudecarea cauzei de către Judecătoria Brezoi, la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2008, au fost repuse în discuție excepțiile invocate de pârâte, respectiv a lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active și a autorității de lucru judecat, excepțiile fiind respinse prin încheierea de la aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 183 din 4 februarie 2010, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V., a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 500,9 ha teren forestier, situat în Comuna V., precum și în ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V., dispunând compensarea cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V., pârâta Obștea M.V.

și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin recursul său, pârâtă Obștea M.V. a criticat atât sentința, cât și încheierea de la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2008, încheiere prin care s-au respins excepțiile lipsei de interes, a calității procesuale active și a autorității de lucru judecat.

În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a soluționat greșit excepția autorității lucrului judecat, în raport de următoarele hotărâri judecătorești: deciziunea nr. 2 din 19 iunie 1910 a Comisiunii silvice pentru stabilirea dreptului de proprietate al moșnenilor codevălmași, sentința civilă nr. 676 din 13 decembrie 1910, decizia civilă nr. 165 din 20 iunie 1912 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința civilă nr. 1451 din 29 octombrie 1934 pronunțată de Tribunalul Ilfov, sentința civilă nr. 526 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi, decizia civilă nr. 1692 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 2989/R din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Prin decizia civilă nr. 821/R din 6 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile formulate, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a avut în vedere faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost motivată sub aspectul soluției pronunțate în privința cererii de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și că obiectul supus analizei judecătorești nu a fost lămurit de către judecătorul fondului. În considerentele aceleiași decizii de casare, s-a reținut că cele trei excepții au fost corect soluționate prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008 (încheiere criticată prin recursul declarat de pârâtă).

În rejudecarea cauzei, pe rolul Judecătoriei Brezoi la termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2012, pârâta Obștea M.V. a reitereat excepția autorității de lucru judecat. Instanța a reținut că aceeași excepție a fost invocată de pârâtă și în ciclul procesual anterior, fiind soluționată în sensul respingerii sale prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta, iar prin dispozițiile deciziei de casare, instanța de control judiciar a reținut că cele trei excepții soluționate prin încheierea de ședință menționată anterior au fost corect respinse de către judecătorul fondului.

În consecință, instanța a respins excepția invocată de pârâtă, și prin sentința civilă nr. 211 din 17 ianuarie 2012 a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de Statul Român, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta, pârâta și intervenientul, iar prin recursul formulat, recurenta Obștea M.V. a solicitat inclusiv admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Soluționând recursurile formulate, prin decizia nr. 855/R din 24 septembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a reținut în privința excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, că aceasta a fost corect soluționată de prima instanță, în raport și de cele statuate prin decizia de casare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți. Prin urmare, prin decizia a cărei anulare se cere, Tribunalul Vâlcea s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat invocată în raport de toate hotărârile judecătorești menționate în cererea de revizuire, confirmând modul în care această excepție a fost soluționată în fazele procesuale anterioare ale litigiului.

În consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile în care poate fi formulată o cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și anume aceea ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte urmează a respinge calea extraordinară de atac cu care a fost sesizată. În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la 6.000 RON cheltuieli de judecată către intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 855R din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, formulată de revizuenta Obștea M.V. Obligă pe revizuienta Obștea M.V. la plata cheltuielilor de judecată către intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică R.V. în sumă de 6.000 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.