ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3128/2013

Deliberând asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 539 din 13 iunie 2007,

Judecătoria Brezoi a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională

a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică R.V. în contradictoriu cu pârâtele

Obștea M.V., Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar V. și Comisia

Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar V.A.

Sentința a fost casată

prin decizia civilă nr. 807/R/2008 a Tribunalului Vâlcea.

Rejudecând cauza, prin

sentința civilă nr. 183 din 4 februarie 2010, Judecătoria Brezoi a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva,

Direcția Silvică R.V., a admis în parte cererea de intervenție principală

formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004

și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește

suprafața de 500,9 ha teren forestier, situat în Comuna V., precum și în ceea ce

privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V., dispunând compensarea

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția

Silvică R.V., pârâta Obștea M.V. și intervenientul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă

nr. 821/R din 6 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile formulate, a casat

sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin sentința civilă

nr. 211 din 17 ianuarie 2012, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea reclamantei

și cererea de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004

și a procesului-verbal de punere în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește

suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în Comuna V.

Prin decizia nr. 855/R

din 24 septembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile declarate de reclamanta

Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V. și de intervenientul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile

nr. 211 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Brezoi și a respins recursul declarat

de pârâta Obștea M.V.

A modificat în parte sentința

în sensul admiterii în totalitate a cererii principale și a cererii de intervenție.

A constatat nulitatea

absolută parțială a procesului-verbal și a titlului de proprietate pentru suprafețele

de 500,9 ha în Muntele V.B. și 509,9 ha în Muntele V.C.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței, a înlăturat dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată și a

obligat recurenta pârâtă Obștea M.V. la 2.480 RON cheltuieli de judecată din recurs

către recurenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V.

La data de 1

noiembrie 2012 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, cererea de revizuire a deciziei nr. 855/R din 24

septembrie 2012 a Tribunalul Vâlcea, formulată de Obștea M.V.

Prin motivele de revizuire

formulate, depuse ulterior, revizuenta a arătat că solicită anularea deciziei

nr. 855/R din 24 septembrie 2012 a Tribunalul Vâlcea, cererea de revizuire fiind

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., raportat la următoarele

hotărâri judecătorești:

A. sentința civilă

nr. 526 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi, decizia civilă

nr. 1692 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 2989/R

din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

B. sentința civilă

nr. 1451 din 29 octombrie 1934 pronunțată de Tribunalul Ilfov.

C. deciziunea nr. 2

din 19 iunie 1910 a Comisiunii silvice pentru stabilirea dreptului de proprietate

al moșnenilor codevălmași instituită potrivit art. 29 C. silvic de la 1910, sentința

civilă nr. 676 din 13 decembrie 1910 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă

nr. 165 din 20 iunie 1912 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte urmează a

respinge cererea de revizuire, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.”

Prin hotărâri definitive

potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege hotărâri pronunțate

în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se

autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar.

Rațiunea reglementării

acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată

din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive,

rezultă că una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri

de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este aceea ca, în al doilea

proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat. Dacă instanța

sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat,

această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune

tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

În cauză, așa cum

rezultă din considerentele deciziei a cărei anulare se cere, excepția autorității

de lucru judecat a fost invocată încă din primul ciclu procesual, fiind respinsă

de Judecătoria Brezoi.

Casând sentința civilă

nr. 539 din 13 iunie 2007 a Judecătoriei Brezoi, prin decizia civilă nr. 807/R/2008,

Tribunalul Vâlcea a reținut că hotărârea recurată nu a fost motivată nici sub

aspectul fondului și nici în raport de excepțiile lipsei calității procesuale

active a reclamantei, a lipsei de interes și a autorității de lucru judecat invocate

de pârâte.

În rejudecarea cauzei

de către Judecătoria Brezoi, la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2008,

au fost repuse în discuție excepțiile invocate de pârâte, respectiv a

lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active și a autorității de lucru

judecat, excepțiile fiind respinse prin încheierea de la aceeași dată.

Prin sentința civilă

nr. 183 din 4 februarie 2010, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V.,

a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat nulitatea absolută

parțială a titlului de proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere

în posesie din 5 iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 500,9 ha teren forestier,

situat în Comuna V., precum și în ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier

situat în Comuna V., dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția

Silvică R.V., pârâta Obștea M.V. și intervenientul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Prin recursul său, pârâtă

Obștea M.V. a criticat atât sentința, cât și încheierea de la termenul de judecată

din data de 13 octombrie 2008, încheiere prin care s-au respins excepțiile lipsei

de interes, a calității procesuale active și a autorității de lucru judecat.

În motivarea recursului

său, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a soluționat greșit excepția autorității

lucrului judecat, în raport de următoarele hotărâri judecătorești: deciziunea

nr. 2 din 19 iunie 1910 a Comisiunii silvice pentru stabilirea dreptului de proprietate

al moșnenilor codevălmași, sentința civilă nr. 676 din 13 decembrie 1910, decizia

civilă nr. 165 din 20 iunie 1912 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

sentința civilă nr. 1451 din 29 octombrie 1934 pronunțată de Tribunalul Ilfov, sentința

civilă nr. 526 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi, decizia civilă

nr. 1692 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia civilă nr. 2989/R

din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Prin decizia civilă

nr. 821/R din 6 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis recursurile formulate, a casat

sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a avut în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe nu a fost motivată sub aspectul soluției pronunțate

în privința cererii de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și că obiectul supus analizei judecătorești nu a fost lămurit

de către judecătorul fondului.

În considerentele aceleiași

decizii de casare, s-a reținut că cele trei excepții au fost corect soluționate

prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008 (încheiere criticată prin

recursul declarat de pârâtă).

În rejudecarea cauzei,

pe rolul Judecătoriei Brezoi la termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2012,

pârâta Obștea M.V. a reitereat excepția autorității de lucru judecat.

Instanța a reținut

că aceeași excepție a fost invocată de pârâtă și în ciclul procesual anterior, fiind

soluționată în sensul respingerii sale prin încheierea de ședință din data de 13

octombrie 2008.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs pârâta, iar prin dispozițiile deciziei de casare, instanța de

control judiciar a reținut că cele trei excepții soluționate prin încheierea de

ședință menționată anterior au fost corect respinse de către judecătorul fondului.

În consecință, instanța

a respins excepția invocată de pârâtă, și prin sentința civilă nr.

211 din 17 ianuarie 2012 a admis în parte acțiunea reclamantei și cererea de intervenție

formulată de Statul Român, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate din 14 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie din 5

iulie 2002, în ceea ce privește suprafața de 1010,8 ha teren forestier situat în

Comuna V.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanta, pârâta și intervenientul, iar prin recursul formulat,

recurenta Obștea M.V. a solicitat inclusiv admiterea excepției autorității de lucru

judecat.

Soluționând recursurile

formulate, prin decizia nr. 855/R din 24 septembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a reținut

în privința excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, că aceasta

a fost corect soluționată de prima instanță, în raport și de cele statuate

prin decizia de casare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți.

Prin urmare, prin decizia

a cărei anulare se cere, Tribunalul Vâlcea s-a pronunțat asupra autorității

de lucru judecat invocată în raport de toate hotărârile judecătorești menționate

în cererea de revizuire, confirmând modul în care această excepție a fost soluționată

în fazele procesuale anterioare ale litigiului.

În consecință, nefiind

îndeplinită una din condițiile în care poate fi formulată o cerere de revizuire

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și anume aceea ca, în al doilea proces,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte urmează

a respinge calea extraordinară de atac cu care a fost sesizată.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., revizuenta va fi obligată la 6.000 RON cheltuieli de judecată către

intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică R.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

a deciziei nr. 855R din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă,

formulată de revizuenta Obștea M.V.

Obligă pe revizuienta Obștea M.V. la plata cheltuielilor

de judecată către intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția

Silvică R.V. în sumă de 6.000 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.