ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 97/F-CONT din 14 mai 2010, Curtea

de Apel Pitești, secția comercială si de contencios administrativ și fiscal, a

respins‚ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta R.N.P.R. – D.S. Râmnicu

Vâlcea în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și C.L. al Municipiului

Râmnicu Vâlcea, intervenient în nume propriu fiind I.T.R.S.V. și intervenient

accesoriu fiind M.A.D.R.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 636

din 27 octombrie 1979 fostul Consiliul popular al județului Vâlcea - Comitetul

executiv - a dispus transmiterea în administrarea I.S.J. Vâlcea, actuala D.S. Râmnicu

Vâlcea a R.N.P.R., a unor construcții în care a funcționat sediul C.P. Râmnicu

Vâlcea și terenul aferent acestora în suprafață de 2.385 mp., situate în

municipiul Râmnicu Vâlcea.

În anul 1999, prin Hotărârea

C.L. nr. 96, imobilul în litigiu a fost înregistrat în domeniul public al

municipiului Râmnicu Vâlcea. Ca atare prin Hotărârea nr. 1362/2001 la poziția nr.

1370.1.6.4. din Anexa nr. 2 la aceasta, au fost înregistrate ca bunuri în

inventarul domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea imobilul clădire

fost sediu al Inspectoratului Silvic și terenul aferent în suprafață de 1.524

mp.

Ulterior, prin Hotărârea

nr. 123 din 25 iunie 2007 C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea s-a aprobat

trecerea imobilului respectiv în domeniul public al statului.

În baza acestei

ultime hotărâri, a fost emis actul administrativ reprezentând H.G. nr. 967/2007

a cărei anulare se solicită, prin intermediul căreia imobilul, devenit bun

proprietate publică a statului, a fost dat în administrarea M.A.D.R. pentru I.T.R.S.V.

Râmnicu Vâlcea. Conformându-se prevederilor art. 2 din această hotărâre, în

conformitate cu care predarea-preluarea imobilului se face pe bază de protocol

încheiat între părțile interesate, Consiliul Local Râmnicu Vâlcea, ca parte

interesată, a solicitat reclamantei punctul de vedere cu privire la încheierea

respectivului protocol. Prin adresa din 28 septembrie 2008 aceasta a comunicat

consiliului că nu-și poate exprima un punct de vedere referitor la acest

imobil, deoarece actul administrativ prin care s-a hotărât transmiterea nu face

referiri la D.S. Râmnicu Vâlcea,, împrejurare în raport de care această

hotărâre nu-i este opozabilă conducând instanța de fond la concluzia legată de

faptul că reclamanta nu justifică un interes legitim în anularea actului

administrativ menționat în cererea de chemare în judecată.

Consideră instanța de

fond că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr reclamanta D.S.

Râmnicu Vâlcea nu a deținut nici un moment, în intervalul 27 octombrie 1979 și

până la momentul actual, în proprietate imobilul în litigiu, pe care l-a

deținut doar în administrare directă.

Mai reține instanța

de fond că reclamanta a uzat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 - republicată,

formulând excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu

Vâlcea, excepție respinsă irevocabil prin Decizia nr. 491/ R-C din 30 aprilie 2009

a Curții de Apel Pitești, în conformitate cu care s-a apreciat că, cel puțin

formal, această hotărâre respectă reglementările art. 9 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 în privința cerințelor impuse pentru trecerea bunului din domeniul

public al unei localități în domeniul public al statului.

Ca atare, sub acest

aspect, concluzionează instanța de fond că și H.G. în discuție, având ca suport

hotărârea nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu Vâlcea, este legală, atâta vreme cât nu

s-a dovedit nerespectarea actelor normative ce reglementează procedura de

emitere a acestora.

În opinia instanței

de fond faptul că s-a uzat de perpetuarea înscrierii imobilului în litigiu în

amenajamentele silvice, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii în

absența dovedirii titlului de proprietate care, așa cum s-a statuat, dacă ar

exista, ar trebui folosit într-o altă cale procedurală prevăzută de lege.

Se mai apreciază că

includerea terenului în fondul forestier național nu a fost făcută cu

respectarea Codului silvic, reclamanta neputând face dovada că a cuprins

terenul în cauză în amenajamentul silvic, în condițiile legii, așa cum este

exprimarea actului normativ arătat anterior, motiv pentru care aceasta nici nu

a intabulat imobilul în absența titlului de proprietate asupra acestuia.

Susținerea

reclamantei legată de evidențierea acestui imobil în inventarul propriu nu a

fost primită deoarece respectivele înscrieri nu constituie titlu de

proprietate, așa cum este concepțiunea legală a conceptului de titlu de

proprietate asupra unui imobil, cum a încercat să inducă reclamanta ideea

exprimată în motivarea cererii introductive.

Împotriva sentinței

nr. 97/ F-CONT din 14 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta R.N.P.R. prin

D.S. Râmnicu Vâlcea, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență, următoarele:

În dezvoltarea căii

de atac promovate susține recurenta că instanța de fond a respins cererea de

anulare a H.G. nr. 967/2007 în mod nelegal fără a analiza întregul probatoriu

formulat în cauză și fără a verifica susținerile făcute de ambele părți.

Astfel, printr-un set

de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a considerat

că imobilul teren și imobilul construcție au trecut în conformitate cu

prevederile legale din proprietatea municipiului Râmnicu Vâlcea în proprietatea

statului, întrucât prin Decizia civilă nr. 58/ R din 18 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Pitești, se arată că aceasta nu s-au aflat în proprietatea localității.

În acest sens, arată

recurenta că terenul în litigiu este proprietatea publică a statului aflat în administrarea

Romsilva, astfel cum a fost întotdeauna, încă de la data transmiterii acestuia

prin Decizia nr. 636/1979 și, fiind destinat folosirii ca sediul de

administrare a pădurii, a fost inclus în amenajamentul silvic, potrivit

legislației în vigoare la data transmiterii.

Consideră recurenta

că prin schimbarea administratorului, fără acordul deținătorului, așa cum

prevede Legea nr. 213/1998, a fost încălcată legea iar hotărârea instanței de

fond este nelegală din acest punct de vedere. Mai mult, se consideră că au fost

încălcate prevederile codului silvic, în condițiile în care reducerea fondului

forestier este strict interzisă.

Referitor la

construcția ce se află în același litigiu susține recurenta că aceasta a fost

transmisă în administrare prin aceeași Decizie nr. 636/1979, și a intrat în

proprietatea privată a sa prin efectul Legii nr. 15/1990, fiind evidențiată în

patrimoniul propriu, potrivit H.G. nr. 229/2009.În consecință, susține

recurenta că municipiul Râmnicu Vâlcea a transmis în proprietatea statului un

bun construcție ce se afla în proprietatea privată a Romsilva, situație

inadmisibilă, sub aspect constituțional.

instanței de recurs

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate

în continuare.

Înalta Curte

constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta

procedează la reiterarea a aspectelor invocate în fața instanței de fond,

cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii

recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul

fondului ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu unor motive

de recurs.

Recurenta a formulat

cerere de anulare a H.G. nr. 967/2007 prin care, în temeiul art. 108 din

Constituția României și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și

completările ulterioare, s-a aprobat darea în administrarea M.A.D.R., pentru I.T.R.S.V.

Râmnicu Vâlcea a imobilului format din clădire, în suprafață de 416 mp. și

terenul aferent, în suprafață de 1.542 mp., situat în municipiul Râmnicu Vâlcea,

trecut în domeniu public al statului prin Hotărârea C.L. al Municipiului

Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007.

Prin Sentința nr. 1561

din 16 decembrie 2008, a Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 491/R-CONT

din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă excepția de

nelegalitate a Hotărârii C.L. nr. 123/2007, prin care s-a aprobat trecerea

imobilului în natură teren și construcție, din domeniul public al municipiului

în domeniul public al statului invocată de recurentă.

Așadar, chiar dacă,

recurenta, poate invoca un drept de administrare asupra imobilului, în baza Deciziei

nr. 636 din 27 octombrie 1979 a C.P.J. Vâlcea - Comitetul Executiv, acesta nu

poate fi opus dreptului de proprietate al statului, drept înscris, în baza Hotărârea

C.L. nr. 123/2007 în cartea funciară a Municipiului Râmnicu Vâlcea.

În mod corect a

reținut instanța de fond că imobilul în litigiu a aparținut domeniului public

al municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind inventariat ca atare în H.G. nr. .1362/2001,

poziția nr. 1370 din Anexa nr. 2, și a fost trecut cu respectarea dispozițiilor

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și a celor ale art. 36 alin. (2) lit.

c) și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în domeniul public al statului

prin Hotărârea C.L. al municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007,

privind schimbarea regimului juridic al unui imobil.

În mod greșit

recurenta invocă în susținerea acțiunii formulate Decizia nr. 58/ R din 18

ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești, în condițiile în care prin respectiva

hotărâre judecătorească a fost respinsă o acțiune în revendicare formulată de

Municipiul Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu R.N.P.D.S. Vâlcea, ceea ce nu

echivalează cu confirmarea titlului de proprietate invocat de recurentă, fapt

reținut și în considerentele Sentinței nr. 579 din 26 iunie 2007 a Tribunalului

Vâlcea.

Susținerile

referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor prin

efectul legii, pot fi valorificate numai pe calea dreptului comun și nu poate,

în raport cu Sentința nr. 1561/2008 a Tribunalului Vâlcea, să repună în

discuție legalitatea Hotărârea C.L. nr. 123/2007, act administrativ ce a stat

la baza H.G. nr. 967/2007, contestat în prezenta cauză.

Înalta Curte analizând

actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză

constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta - reclamantă,

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de R.N.P.R. - prin D.S. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinței civile

nr. 97 din 14 mai 2010, a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.