ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.
Soluția instanței de fond
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul Consiliul
Județean Vâlcea, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea
în parte a H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea Anexei nr. 1 la H.G. nr.
1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul
public al statului, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2890,01 mp,
inclus în suprafața totală de 6929,01 mp, prevăzută de anexa la această hotărâre,
la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, teren situat în municipiul
Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea.
În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 423/2011 Guvernul
României a inclus, fără temei legal, în suprafața terenului înregistrat la nr.
MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea,
str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, terenul în suprafață de 2890,01 mp,
care se află în domeniul public al județului Vâlcea și în administrarea
Consiliului Județean Vâlcea, iar anterior adoptării acestei hotărâri suprafața
inventariată ca aparținând domeniului public al statului era 3739 mp, iar nu de
6.929,01 mp
Reclamantul
a arătat că includerea în suprafața totală de 6929,01 mp a terenului în
suprafață de aproximativ 2890 mp, aferent sediului administrativ al Consiliului
Județean Vâlcea, atestat ca aparținând domeniului public al județului Vâlcea,
prin H.G. nr. 1362/2001, este nelegală.
La
data de 16 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție Ministerul
Administrației și Internelor, arătând că suprafața de teren care face obiectul
pretenției Consiliului Județean Vâlcea este parte componentă a terenului
aferent palatului administrativ în care funcționează atât Instituția Prefectului
- Județul Vâlcea cât și Consiliul Județean Vâlcea.
La
data de 19 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție accesorie și
Instituția Prefectului - Județul Vâlcea, susținând că potrivit Deciziei nr. 377
din 31 ianuarie 2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a
apreciat că terenul aferent palatului administrativ este proprietate publică de
interes național, iar Instituția prefectului a procedat la înscrierea în cartea
funciară a terenului aferent palatului administrativ, cu proprietar Statul
Român, din anul 2006, astfel încât reclamantul nu poate invoca dreptul de
proprietate asupra terenului în suprafață de 2890,01 mp, deoarece nu are o
hotărâre de trecere în proprietatea județului în temeiul art. 9 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
La
termenul din 21 septembrie 2011, s-au încuviințat în principiu cererile de
intervenție formulate de Ministerul Administrației și Internelor și Instituția
Prefectului județului Vâlcea în interesul pârâtului, având în vedere faptul că,
în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de administrator al
domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr.
90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, terenul
în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și
Internelor pentru Instituția Prefectului județului Vâlcea.
Prin
Sentința nr. 4467/F-Cont din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis
cererile de intervenție în interesului Guvernului formulate de Ministerului
Administrației și Internelor și Instituția Prefectului județului Vâlcea și a
respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de Consiliul Județean Vâlcea.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decretul-Lege
nr. 30/1990 și în conformitate cu prevederile H.G. nr. 706/1994, palatele
administrative din municipiile reședințe de județ au trecut în administrarea
prefecturilor, astfel că și imobilul teren menționat a fost inclus în Anexa I
din H.G. nr. 706/1994, la poziția nr. 39.
S-a
mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin Decizia Curții Supreme
de Justiție, secția contencios administrativ nr. 1100 din 04 decembrie 1995 s-a
admis recursul Consiliului Județean Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 67/F
din 22 martie 1995 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și de contencios
administrativ, și s-a casat sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea
Consiliului Județean Vâlcea anulând-se H.G. nr. 706/1994, poz. 39 din anexă, în
ceea ce îl privește pe recurent, cu motivarea că "atâta timp cât imobilul
la care se referă pct. 39 al hotărârii de Guvern atacate, n-a fost declarat de
lege ca fiind scos din domeniul județean și trecut în rândurile bunurilor de
interes național, Guvernul a dispus nelegal, fără nici un drept, de un bun,
destinat, încă de la început, de la construire, interesului județean,
proprietatea județului și aflat în administrarea Consiliului Județean și nu a
Guvernului, care, dacă ar administra astfel de bunuri direct sau prin prefecții
din teritoriu, ar goli de conținut principiile autonomiei locale și al
descentralizării serviciilor publice care stau la baza administrației publice
din unitățile administrației teritoriale".
Curtea
de apel a constatat că, deși reclamantul susține că titlul în baza căruia
județul Vâlcea este proprietarul terenului în suprafață de 2.890,01 mp, în
acord cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 este H.G. nr. 1362/2001, prin
H.G. nr. 1362/2001, a fost atestat domeniul public al județului Vâlcea, însușit
de Consiliul Județean Vâlcea prin Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999,
hotărâre anulată tocmai în privința imobilului în discuție prin Decizia nr. 377
din 31 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios
administrativ.
Din
analiza actelor de la dosar, prima instanță a reținut că reclamantul nu poate
susține că titlul său de proprietate asupra terenului aferent sediului
administrativ îl constituie H.G. nr. 1362/2001, atâta vreme cât, prin
desființarea pct. 1 din Anexa la Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999 nu mai
există o hotărâre de trecere în proprietatea județului, astfel că este
nefondată susținerea reclamantului Consiliul Județean Vâlcea potrivit căreia
terenul în discuție este atestat ca aparținând domeniului public al județului
Vâlcea prin H.G. nr. 1362/2001.
Prin
urmare, judecătorul fondului a constatat că dacă ar fi apreciat că eronat s-a
procedat la radierea, prin Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a imobilului
teren sediu al Consiliul Județean Vâlcea din domeniul public al județului
Vâlcea, reclamantul ar fi trebuit să ceară adoptarea unei hotărâri a Guvernului
prin care acest imobil să fie din nou trecut în domeniul public al județului
Vâlcea, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Nici
invocarea de către reclamant în susținerea pretențiilor sale a dispozițiilor
art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu
poate fi reținută, întrucât potrivit acestui text: "Domeniul public al
județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte
bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a
consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de
interes public național".
Or,
Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 377/2001, a reținut că terenul a
fost în mod greșit inclus ca făcând parte din inventarul bunurilor ce
alcătuiesc domeniul public al județului Vâlcea tocmai pentru că acesta
"este proprietate publică de interes național".
Curtea
de apel a constatat că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 impune
necesitatea existenței unei Hotărâri de Guvern, la cererea Consiliului
Județean, pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul
public al unității administrativ teritoriale, iar în speță, Hotărârea nr. 64
din 30 aprilie 2007 a Consiliului Județean prin care bunul a fost radiat din
domeniul public al unității administrativ teritoriale nu a fost urmată de vreo
altă Hotărâre de Guvern prin care bunul să fie trecut în domeniul public al
unității administrativ teritoriale.
În
fine, instanța de fond a admis cererile de intervenție formulate în cauză,
având în vedere că, în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de
administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m)
din Legea nr. 90/2001, terenul ce face obiectul Hotărârii de Guvern în litigiu
a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru
Instituția Prefectului Județului Vâlcea.
2.
Calea de atac exercitată
2.1.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul Județean Vâlcea, care a
invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304
1
C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:
-
sentința pronunțată de Curtea de apel a fost dată cu aplicarea greșită a
dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare,
ignorându-se că terenul în litigiu aferent sediului administrativ al
Consiliului județean a fost destinat încă de la început activității acestei
autorități administrative;
-
instanța de fond a ignorat faptul că H.G. nr. 706/1994 care, la poziția 39 din
anexă, declarase atât sediul, cât și terenul aferent, bunuri proprietate
publică de interes național, în administrarea prefecturii, a fost anulată prin
Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție;
-
instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea
nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul public județean este alcătuit din
terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul județean
și aparatul de specialitate al acestuia;
-
instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile H.G. nr. 1362/2001 care
la pct. 6 din Anexa I - Inventarul bunurilor care aparține domeniului public al
Consiliului Județean Vâlcea, enumeră terenul aferent sediului administrativ în
suprafață de 3.190 mp.
În
concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii
așa cum a fost formulată și respingerea cererilor de intervenție formulate, în
interesul Guvernului României, de către Ministerul Administrației și Internelor
și Instituția Prefectului Județului Vâlcea.
2.2.
Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Instituția
Prefectului Județului Vâlcea au depus întâmpinări prin care au răspuns
criticilor recursului și au susținut, în esență, că soluția instanței de fond
este legală și temeinică.
3.
Soluția instanței de recurs
Recursul
este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Așa
cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor
considerente, autoritatea recurentă-reclamantă a investit Curtea de apel
solicitând anularea H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea anexei nr. 1 a H.G.
nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din
domeniul public al statului, susținând, în esență, că terenul în suprafață de
2890,01 mp aferent Corpului A al Palatului administrativ din Municipiul Râmnicu
Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, aparține domeniului public al
județului Vâlcea.
Curtea
de apel a respins acțiunea reținând, în esență, că terenul respectiv aparține
domeniului public al statului, aflat în administrarea Ministerului
Administrației și Internelor pentru argumentele prezentate la pct. 1 al acestor
considerente, concluzie pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind
temeinică și legală, criticile invocate în cererea de recurs, subsumate
motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind nefondate.
Astfel,
autoritatea recurentă-reclamantă a susținut că dreptul de proprietate publică
asupra terenului respectiv aparține Județului Vâlcea, acesta fiind recunoscut
prin Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Secția de contencios administrativ a
Curții Supreme de Justiție și consacrat prin art. 3 alin. (3) din Legea nr.
213/1998 și H.G. nr. 1362/2001.
Într-adevăr,
prin Decizia nr. 1100/1995 a fost anulată poziția 39 din anexa la H.G. nr.
706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședință de
județe în administrarea prefecturilor, dar, așa cum rezultă din însuși titlul
acestei hotărâri, Guvernul, în calitate de administrator general, statuase în
legătură cu dreptul de administrare pe care, în situația imobilelor respective,
îl acordase prefecturilor.
În
ceea ce privește dreptul de proprietate publică, la art. 3 alin. (3) din Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia s-a
prevăzut că "domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile
prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public
județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt
declarate prin lege de uz sau de interes public național".
Într-adevăr,
la pct. II din anexa la Legea nr. 213/1998 s-a prevăzut că domeniul public
județean este alcătuit, între altele, din terenurile și clădirile în care își
desfășoară activitatea consiliul județean și aparatul propriu al acestuia,
precum și instituțiile publice de interes județean, cum sunt: biblioteci,
muzee, spitale județene și alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de
uz sau de interes public național sau local.
Or,
prin art. 105 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică
locală, introdus prin art. I pct. 112 din Legea nr. 24/1996, imobilele (palatul
administrativ) în care își au sediile consiliile județene și, după caz,
prefecturile, au fost declarate proprietate publică de interes național.
Este
adevărat că prin Hotărârea nr. 103/1999, Consiliul Județean Vâlcea la pct. 1
din anexă, terenul aferent sediului administrativ a fost inclus în inventarul
bunurilor care formează domeniul public al județului Vâlcea, dar acest act
administrativ a fost anulat irevocabil prin Decizia nr. 377/2001 pronunțată de
Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Pe
cale de consecință, prin Hotărârea nr. 64/2007 Consiliul Județean Vâlcea a fost
radiată poziția I "teren sediu Consiliu Județean Vâlcea din HCJ nr.
103/1999".
Astfel
fiind, având în vedere că prin lege imobilul respectiv a fost declarat
proprietate publică de interes național, dispozițiile art. 3 alin. (3) din
Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul celor susținute de
autoritatea recurentă, soluția instanței de fond fiind fundamentată pe o
interpretare judicioasă a prevederilor legale incidente în cauză, H.G. nr.
423/2011 nefiind afectată de nici un viciu de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul formulat de Consiliul Județean Vâlcea împotriva Sentinței nr. 446/F -
Cont din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat
de GGC - GV