ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul Consiliul Județean Vâlcea, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea Anexei nr. 1 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2890,01 mp, inclus în suprafața totală de 6929,01 mp, prevăzută de anexa la această hotărâre, la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, teren situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 423/2011 Guvernul României a inclus, fără temei legal, în suprafața terenului înregistrat la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, terenul în suprafață de 2890,01 mp, care se află în domeniul public al județului Vâlcea și în administrarea Consiliului Județean Vâlcea, iar anterior adoptării acestei hotărâri suprafața inventariată ca aparținând domeniului public al statului era 3739 mp, iar nu de 6.929,01 mp Reclamantul a arătat că includerea în suprafața totală de 6929,01 mp a terenului în suprafață de aproximativ 2890 mp, aferent sediului administrativ al Consiliului Județean Vâlcea, atestat ca aparținând domeniului public al județului Vâlcea, prin H.G.

nr. 1362/2001, este nelegală. La data de 16 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție Ministerul Administrației și Internelor, arătând că suprafața de teren care face obiectul pretenției Consiliului Județean Vâlcea este parte componentă a terenului aferent palatului administrativ în care funcționează atât Instituția Prefectului - Județul Vâlcea cât și Consiliul Județean Vâlcea.

La data de 19 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție accesorie și Instituția Prefectului - Județul Vâlcea, susținând că potrivit Deciziei nr. 377 din 31 ianuarie 2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apreciat că terenul aferent palatului administrativ este proprietate publică de interes național, iar Instituția prefectului a procedat la înscrierea în cartea funciară a terenului aferent palatului administrativ, cu proprietar Statul Român, din anul 2006, astfel încât reclamantul nu poate invoca dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2890,01 mp, deoarece nu are o hotărâre de trecere în proprietatea județului în temeiul art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

La termenul din 21 septembrie 2011, s-au încuviințat în principiu cererile de intervenție formulate de Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului județului Vâlcea în interesul pârâtului, având în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, terenul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru Instituția Prefectului județului Vâlcea. Prin Sentința nr. 4467/F-Cont din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis cererile de intervenție în interesului Guvernului formulate de Ministerului Administrației și Internelor și Instituția Prefectului județului Vâlcea și a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de Consiliul Județean Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decretul-Lege nr. 30/1990 și în conformitate cu prevederile H.G. nr. 706/1994, palatele administrative din municipiile reședințe de județ au trecut în administrarea prefecturilor, astfel că și imobilul teren menționat a fost inclus în Anexa I din H.G. nr. 706/1994, la poziția nr. 39. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin Decizia Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ nr. 1100 din 04 decembrie 1995 s-a admis recursul Consiliului Județean Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 67/F din 22 martie 1995 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și de contencios administrativ, și s-a casat sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea Consiliului Județean Vâlcea anulând-se H.G.

nr. 706/1994, poz. 39 din anexă, în ceea ce îl privește pe recurent, cu motivarea că "atâta timp cât imobilul la care se referă pct. 39 al hotărârii de Guvern atacate, n-a fost declarat de lege ca fiind scos din domeniul județean și trecut în rândurile bunurilor de interes național, Guvernul a dispus nelegal, fără nici un drept, de un bun, destinat, încă de la început, de la construire, interesului județean, proprietatea județului și aflat în administrarea Consiliului Județean și nu a Guvernului, care, dacă ar administra astfel de bunuri direct sau prin prefecții din teritoriu, ar goli de conținut principiile autonomiei locale și al descentralizării serviciilor publice care stau la baza administrației publice din unitățile administrației teritoriale". Curtea de apel a constatat că, deși reclamantul susține că titlul în baza căruia județul Vâlcea este proprietarul terenului în suprafață de 2.890,01 mp, în acord cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 este H.G.

nr. 1362/2001, prin H.G. nr. 1362/2001, a fost atestat domeniul public al județului Vâlcea, însușit de Consiliul Județean Vâlcea prin Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999, hotărâre anulată tocmai în privința imobilului în discuție prin Decizia nr. 377 din 31 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Din analiza actelor de la dosar, prima instanță a reținut că reclamantul nu poate susține că titlul său de proprietate asupra terenului aferent sediului administrativ îl constituie H.G. nr. 1362/2001, atâta vreme cât, prin desființarea pct. 1 din Anexa la Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999 nu mai există o hotărâre de trecere în proprietatea județului, astfel că este nefondată susținerea reclamantului Consiliul Județean Vâlcea potrivit căreia terenul în discuție este atestat ca aparținând domeniului public al județului Vâlcea prin H.G.

nr. 1362/2001. Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că dacă ar fi apreciat că eronat s-a procedat la radierea, prin Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a imobilului teren sediu al Consiliul Județean Vâlcea din domeniul public al județului Vâlcea, reclamantul ar fi trebuit să ceară adoptarea unei hotărâri a Guvernului prin care acest imobil să fie din nou trecut în domeniul public al județului Vâlcea, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Nici invocarea de către reclamant în susținerea pretențiilor sale a dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu poate fi reținută, întrucât potrivit acestui text: "Domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național". Or, Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 377/2001, a reținut că terenul a fost în mod greșit inclus ca făcând parte din inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului Vâlcea tocmai pentru că acesta "este proprietate publică de interes național". Curtea de apel a constatat că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 impune necesitatea existenței unei Hotărâri de Guvern, la cererea Consiliului Județean, pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ teritoriale, iar în speță, Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a Consiliului Județean prin care bunul a fost radiat din domeniul public al unității administrativ teritoriale nu a fost urmată de vreo altă Hotărâre de Guvern prin care bunul să fie trecut în domeniul public al unității administrativ teritoriale.

În fine, instanța de fond a admis cererile de intervenție formulate în cauză, având în vedere că, în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001, terenul ce face obiectul Hotărârii de Guvern în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru Instituția Prefectului Județului Vâlcea. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul Județean Vâlcea, care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, următoarele critici: - sentința pronunțată de Curtea de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, ignorându-se că terenul în litigiu aferent sediului administrativ al Consiliului județean a fost destinat încă de la început activității acestei autorități administrative; - instanța de fond a ignorat faptul că H.G.

nr. 706/1994 care, la poziția 39 din anexă, declarase atât sediul, cât și terenul aferent, bunuri proprietate publică de interes național, în administrarea prefecturii, a fost anulată prin Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție; - instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul public județean este alcătuit din terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul județean și aparatul de specialitate al acestuia; - instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile H.G. nr. 1362/2001 care la pct. 6 din Anexa I - Inventarul bunurilor care aparține domeniului public al Consiliului Județean Vâlcea, enumeră terenul aferent sediului administrativ în suprafață de 3.190 mp.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererilor de intervenție formulate, în interesul Guvernului României, de către Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județului Vâlcea. 2.2. Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județului Vâlcea au depus întâmpinări prin care au răspuns criticilor recursului și au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, autoritatea recurentă-reclamantă a investit Curtea de apel solicitând anularea H.G.

nr. 423/2011 privind actualizarea anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, susținând, în esență, că terenul în suprafață de 2890,01 mp aferent Corpului A al Palatului administrativ din Municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, aparține domeniului public al județului Vâlcea. Curtea de apel a respins acțiunea reținând, în esență, că terenul respectiv aparține domeniului public al statului, aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru argumentele prezentate la pct. 1 al acestor considerente, concluzie pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind temeinică și legală, criticile invocate în cererea de recurs, subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind nefondate. Astfel, autoritatea recurentă-reclamantă a susținut că dreptul de proprietate publică asupra terenului respectiv aparține Județului Vâlcea, acesta fiind recunoscut prin Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție și consacrat prin art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și H.G. nr. 1362/2001. Într-adevăr, prin Decizia nr. 1100/1995 a fost anulată poziția 39 din anexa la H.G. nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședință de județe în administrarea prefecturilor, dar, așa cum rezultă din însuși titlul acestei hotărâri, Guvernul, în calitate de administrator general, statuase în legătură cu dreptul de administrare pe care, în situația imobilelor respective, îl acordase prefecturilor.

În ceea ce privește dreptul de proprietate publică, la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia s-a prevăzut că "domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național". Într-adevăr, la pct. II din anexa la Legea nr. 213/1998 s-a prevăzut că domeniul public județean este alcătuit, între altele, din terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul județean și aparatul propriu al acestuia, precum și instituțiile publice de interes județean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale județene și alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau de interes public național sau local.

Or, prin art. 105 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală, introdus prin art. I pct. 112 din Legea nr. 24/1996, imobilele (palatul administrativ) în care își au sediile consiliile județene și, după caz, prefecturile, au fost declarate proprietate publică de interes național. Este adevărat că prin Hotărârea nr. 103/1999, Consiliul Județean Vâlcea la pct. 1 din anexă, terenul aferent sediului administrativ a fost inclus în inventarul bunurilor care formează domeniul public al județului Vâlcea, dar acest act administrativ a fost anulat irevocabil prin Decizia nr. 377/2001 pronunțată de Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.

Pe cale de consecință, prin Hotărârea nr. 64/2007 Consiliul Județean Vâlcea a fost radiată poziția I "teren sediu Consiliu Județean Vâlcea din HCJ nr. 103/1999". Astfel fiind, având în vedere că prin lege imobilul respectiv a fost declarat proprietate publică de interes național, dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul celor susținute de autoritatea recurentă, soluția instanței de fond fiind fundamentată pe o interpretare judicioasă a prevederilor legale incidente în cauză, H.G. nr. 423/2011 nefiind afectată de nici un viciu de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Consiliul Județean Vâlcea împotriva Sentinței nr. 446/F - Cont din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV