ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2012

HOTĂRÂRE
28.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5076/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Soluția instanței de fond

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul Consiliul

Județean Vâlcea, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea

în parte a H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea Anexei nr. 1 la H.G. nr.

1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul

public al statului, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2890,01 mp,

inclus în suprafața totală de 6929,01 mp, prevăzută de anexa la această hotărâre,

la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, teren situat în municipiul

Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 423/2011 Guvernul

României a inclus, fără temei legal, în suprafața terenului înregistrat la nr.

MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea,

str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, terenul în suprafață de 2890,01 mp,

care se află în domeniul public al județului Vâlcea și în administrarea

Consiliului Județean Vâlcea, iar anterior adoptării acestei hotărâri suprafața

inventariată ca aparținând domeniului public al statului era 3739 mp, iar nu de

6.929,01 mp

Reclamantul

a arătat că includerea în suprafața totală de 6929,01 mp a terenului în

suprafață de aproximativ 2890 mp, aferent sediului administrativ al Consiliului

Județean Vâlcea, atestat ca aparținând domeniului public al județului Vâlcea,

prin H.G. nr. 1362/2001, este nelegală.

La

data de 16 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție Ministerul

Administrației și Internelor, arătând că suprafața de teren care face obiectul

pretenției Consiliului Județean Vâlcea este parte componentă a terenului

aferent palatului administrativ în care funcționează atât Instituția Prefectului

- Județul Vâlcea cât și Consiliul Județean Vâlcea.

La

data de 19 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenție accesorie și

Instituția Prefectului - Județul Vâlcea, susținând că potrivit Deciziei nr. 377

din 31 ianuarie 2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

apreciat că terenul aferent palatului administrativ este proprietate publică de

interes național, iar Instituția prefectului a procedat la înscrierea în cartea

funciară a terenului aferent palatului administrativ, cu proprietar Statul

Român, din anul 2006, astfel încât reclamantul nu poate invoca dreptul de

proprietate asupra terenului în suprafață de 2890,01 mp, deoarece nu are o

hotărâre de trecere în proprietatea județului în temeiul art. 9 din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

La

termenul din 21 septembrie 2011, s-au încuviințat în principiu cererile de

intervenție formulate de Ministerul Administrației și Internelor și Instituția

Prefectului județului Vâlcea în interesul pârâtului, având în vedere faptul că,

în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de administrator al

domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr.

90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, terenul

în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și

Internelor pentru Instituția Prefectului județului Vâlcea.

Prin

Sentința nr. 4467/F-Cont din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis

cererile de intervenție în interesului Guvernului formulate de Ministerului

Administrației și Internelor și Instituția Prefectului județului Vâlcea și a

respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de Consiliul Județean Vâlcea.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decretul-Lege

nr. 30/1990 și în conformitate cu prevederile H.G. nr. 706/1994, palatele

administrative din municipiile reședințe de județ au trecut în administrarea

prefecturilor, astfel că și imobilul teren menționat a fost inclus în Anexa I

din H.G. nr. 706/1994, la poziția nr. 39.

S-a

mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin Decizia Curții Supreme

de Justiție, secția contencios administrativ nr. 1100 din 04 decembrie 1995 s-a

admis recursul Consiliului Județean Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 67/F

din 22 martie 1995 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și de contencios

administrativ, și s-a casat sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea

Consiliului Județean Vâlcea anulând-se H.G. nr. 706/1994, poz. 39 din anexă, în

ceea ce îl privește pe recurent, cu motivarea că "atâta timp cât imobilul

la care se referă pct. 39 al hotărârii de Guvern atacate, n-a fost declarat de

lege ca fiind scos din domeniul județean și trecut în rândurile bunurilor de

interes național, Guvernul a dispus nelegal, fără nici un drept, de un bun,

destinat, încă de la început, de la construire, interesului județean,

proprietatea județului și aflat în administrarea Consiliului Județean și nu a

Guvernului, care, dacă ar administra astfel de bunuri direct sau prin prefecții

din teritoriu, ar goli de conținut principiile autonomiei locale și al

descentralizării serviciilor publice care stau la baza administrației publice

din unitățile administrației teritoriale".

Curtea

de apel a constatat că, deși reclamantul susține că titlul în baza căruia

județul Vâlcea este proprietarul terenului în suprafață de 2.890,01 mp, în

acord cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 este H.G. nr. 1362/2001, prin

H.G. nr. 1362/2001, a fost atestat domeniul public al județului Vâlcea, însușit

de Consiliul Județean Vâlcea prin Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999,

hotărâre anulată tocmai în privința imobilului în discuție prin Decizia nr. 377

din 31 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Din

analiza actelor de la dosar, prima instanță a reținut că reclamantul nu poate

susține că titlul său de proprietate asupra terenului aferent sediului

administrativ îl constituie H.G. nr. 1362/2001, atâta vreme cât, prin

desființarea pct. 1 din Anexa la Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999 nu mai

există o hotărâre de trecere în proprietatea județului, astfel că este

nefondată susținerea reclamantului Consiliul Județean Vâlcea potrivit căreia

terenul în discuție este atestat ca aparținând domeniului public al județului

Vâlcea prin H.G. nr. 1362/2001.

Prin

urmare, judecătorul fondului a constatat că dacă ar fi apreciat că eronat s-a

procedat la radierea, prin Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a imobilului

teren sediu al Consiliul Județean Vâlcea din domeniul public al județului

Vâlcea, reclamantul ar fi trebuit să ceară adoptarea unei hotărâri a Guvernului

prin care acest imobil să fie din nou trecut în domeniul public al județului

Vâlcea, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Nici

invocarea de către reclamant în susținerea pretențiilor sale a dispozițiilor

art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu

poate fi reținută, întrucât potrivit acestui text: "Domeniul public al

județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă și din alte

bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a

consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de

interes public național".

Or,

Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 377/2001, a reținut că terenul a

fost în mod greșit inclus ca făcând parte din inventarul bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al județului Vâlcea tocmai pentru că acesta

"este proprietate publică de interes național".

Curtea

de apel a constatat că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 impune

necesitatea existenței unei Hotărâri de Guvern, la cererea Consiliului

Județean, pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul

public al unității administrativ teritoriale, iar în speță, Hotărârea nr. 64

din 30 aprilie 2007 a Consiliului Județean prin care bunul a fost radiat din

domeniul public al unității administrativ teritoriale nu a fost urmată de vreo

altă Hotărâre de Guvern prin care bunul să fie trecut în domeniul public al

unității administrativ teritoriale.

În

fine, instanța de fond a admis cererile de intervenție formulate în cauză,

având în vedere că, în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției de

administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m)

din Legea nr. 90/2001, terenul ce face obiectul Hotărârii de Guvern în litigiu

a fost dat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor pentru

Instituția Prefectului Județului Vâlcea.

2.

Calea de atac exercitată

2.1.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Consiliul Județean Vâlcea, care a

invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

-

sentința pronunțată de Curtea de apel a fost dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare,

ignorându-se că terenul în litigiu aferent sediului administrativ al

Consiliului județean a fost destinat încă de la început activității acestei

autorități administrative;

-

instanța de fond a ignorat faptul că H.G. nr. 706/1994 care, la poziția 39 din

anexă, declarase atât sediul, cât și terenul aferent, bunuri proprietate

publică de interes național, în administrarea prefecturii, a fost anulată prin

Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție;

-

instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea

nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul public județean este alcătuit din

terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul județean

și aparatul de specialitate al acestuia;

-

instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile H.G. nr. 1362/2001 care

la pct. 6 din Anexa I - Inventarul bunurilor care aparține domeniului public al

Consiliului Județean Vâlcea, enumeră terenul aferent sediului administrativ în

suprafață de 3.190 mp.

În

concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii

așa cum a fost formulată și respingerea cererilor de intervenție formulate, în

interesul Guvernului României, de către Ministerul Administrației și Internelor

și Instituția Prefectului Județului Vâlcea.

2.2.

Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Instituția

Prefectului Județului Vâlcea au depus întâmpinări prin care au răspuns

criticilor recursului și au susținut, în esență, că soluția instanței de fond

este legală și temeinică.

3.

Soluția instanței de recurs

Recursul

este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa

cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor

considerente, autoritatea recurentă-reclamantă a investit Curtea de apel

solicitând anularea H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea anexei nr. 1 a H.G.

nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din

domeniul public al statului, susținând, în esență, că terenul în suprafață de

2890,01 mp aferent Corpului A al Palatului administrativ din Municipiul Râmnicu

Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), județul Vâlcea, aparține domeniului public al

județului Vâlcea.

Curtea

de apel a respins acțiunea reținând, în esență, că terenul respectiv aparține

domeniului public al statului, aflat în administrarea Ministerului

Administrației și Internelor pentru argumentele prezentate la pct. 1 al acestor

considerente, concluzie pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind

temeinică și legală, criticile invocate în cererea de recurs, subsumate

motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind nefondate.

Astfel,

autoritatea recurentă-reclamantă a susținut că dreptul de proprietate publică

asupra terenului respectiv aparține Județului Vâlcea, acesta fiind recunoscut

prin Decizia nr. 1100/1995 pronunțată de Secția de contencios administrativ a

Curții Supreme de Justiție și consacrat prin art. 3 alin. (3) din Legea nr.

213/1998 și H.G. nr. 1362/2001.

Într-adevăr,

prin Decizia nr. 1100/1995 a fost anulată poziția 39 din anexa la H.G. nr.

706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședință de

județe în administrarea prefecturilor, dar, așa cum rezultă din însuși titlul

acestei hotărâri, Guvernul, în calitate de administrator general, statuase în

legătură cu dreptul de administrare pe care, în situația imobilelor respective,

îl acordase prefecturilor.

În

ceea ce privește dreptul de proprietate publică, la art. 3 alin. (3) din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia s-a

prevăzut că "domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile

prevăzute la pct. II din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public

județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt

declarate prin lege de uz sau de interes public național".

Într-adevăr,

la pct. II din anexa la Legea nr. 213/1998 s-a prevăzut că domeniul public

județean este alcătuit, între altele, din terenurile și clădirile în care își

desfășoară activitatea consiliul județean și aparatul propriu al acestuia,

precum și instituțiile publice de interes județean, cum sunt: biblioteci,

muzee, spitale județene și alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de

uz sau de interes public național sau local.

Or,

prin art. 105 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică

locală, introdus prin art. I pct. 112 din Legea nr. 24/1996, imobilele (palatul

administrativ) în care își au sediile consiliile județene și, după caz,

prefecturile, au fost declarate proprietate publică de interes național.

Este

adevărat că prin Hotărârea nr. 103/1999, Consiliul Județean Vâlcea la pct. 1

din anexă, terenul aferent sediului administrativ a fost inclus în inventarul

bunurilor care formează domeniul public al județului Vâlcea, dar acest act

administrativ a fost anulat irevocabil prin Decizia nr. 377/2001 pronunțată de

Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.

Pe

cale de consecință, prin Hotărârea nr. 64/2007 Consiliul Județean Vâlcea a fost

radiată poziția I "teren sediu Consiliu Județean Vâlcea din HCJ nr.

103/1999".

Astfel

fiind, având în vedere că prin lege imobilul respectiv a fost declarat

proprietate publică de interes național, dispozițiile art. 3 alin. (3) din

Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul celor susținute de

autoritatea recurentă, soluția instanței de fond fiind fundamentată pe o

interpretare judicioasă a prevederilor legale incidente în cauză, H.G. nr.

423/2011 nefiind afectată de nici un viciu de nelegalitate.

Respinge

recursul formulat de Consiliul Județean Vâlcea împotriva Sentinței nr. 446/F -

Cont din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 97/F-CONT din 14 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială si de contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2012-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2012
care la aceeași instanță prin Decizia nr. 5487 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința nr. 45/F-C din 11 februarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercia
ÎCCJ 2014-11-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2014
ingere de la avizare a decontului justificativ întocmit în favoarea reclamantei de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea. Prin urmare, în speță, s-a constatat că, dat fiind faptul că dreptul legitim a
ÎCCJ 2013-03-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4675/2013
sumă de 2.010 RON. Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de reclamanta SC "U." SA Râmnicu Vâlcea, pârâtul Guvernul României și pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea au fost admise prin Decizia nr. 1863 din 5 aprilie 2012 a Înaltei Cu
ÎCCJ 2009-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5081/2009
135 din Constituție, Anexa nr. 3 la H.G. nr. 5448/1999, art. 11 pct. 4 și art. 3 din Legea nr. 213/1998. S-a reținut că certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru celelalte suprafețe de teren deținute de reclamantă și pentr
Sursă