ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin

cererea formulată la data de 27 februarie 2013 și înregistrată pe rolul Curții

de Apel Constanța sub nr. 203/36/2013, reclamanta S.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Direcția generală de legislație și reglementare în

domeniul activelor statului (Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile

și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico-financiară

și inspecția activității proprii a Ministerului Finanțelor Publice):

- anularea ca netemeinice și nelegale a

următoarelor acte administrative: Dispoziția obligatorie nr. 88472 din 3 iulie

2012 emisă de Direcția generală a Finanțelor Publice a Jud. Vâlcea, Activitatea

de Inspecție Fiscală, Raportul de Inspecție Economico-financiară nr. 88471 din

3 iulie 2012, Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012 emisă de Direcția generală

de legislație și reglementare în domeniul activelor statului;

- obligarea pârâtului la avizarea și

avansarea sumelor de bani rezultate din decontul justificativ în sumă de

44.474,64 lei, aferent anilor 2010 și 2011, întocmit și înaintat

Inspectoratului teritorial de regim silvic și de vânătoare Râmnicu Vâlcea.

Prin Sentința nr. din 255 din 18 iulie 2013,

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și

Reglementare în Domeniul Activelor Statului și a anulat Decizia nr. 18 din 5

septembrie 2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generală de

legislația și reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de

soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la

activitatea de inspecție economico-financiară și în parte Dispoziția

obligatorie nr. 88472 din 3 iulie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală, precum și anexa

ce constă în Raportul de inspecție economico-financiară, în ceea ce o privește

pe reclamantă.

Totodată, Curtea de apel a obligat pârâta

Direcția Financiară a Finanțelor Publice a județului Vâlcea la vizarea sumelor

cuprinse în decontul justificativ întocmit de Inspectoratul teritorial de Regim

Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea pentru beneficiar S.M., în valoare totală

de 44.474,64 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut în esență următoarele aspecte:

Prin Dispoziția obligatorie nr. 88472 din 3

iulie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea -

Activitatea de Inspecție Fiscală s-au respins de la avizare sumele solicitate

prin decontul justificativ întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea în baza prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 46/2008 privind codul silvic, cu modificările și completările

ulterioare, în sumă de 44.474,64 lei, pentru beneficiar S.M.

Respingerea de la avizare a sumelor

solicitate a fost motivată pe disp. art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 861/2009

pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al

sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate

privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și

privată a unităților administrativ teritoriale, precum și prin aceea că, în

urma inspecției economico financiare efectuate, s-a constatat neîndeplinirea

condiției de către Ministerul Mediului și Pădurilor privind primirea deciziei

favorabile a Comisiei Europene pentru ajutoarele de stat.

Reclamanta a formulat plângere împotriva

Dispoziției obligatorii, plângere respinsă prin Decizia nr. 18 din 5 septembrie

2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generală de legislație

și reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de soluționare a

plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de

inspecție economico financiară, care a reținut, de asemenea, că plata

compensațiilor solicitate sunt condiționate de decizia CE.

În data de 19 iulie 2012 România a primit

Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012

prin care ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care

proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin

amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă

poate fi acordat.

S-a constatat că, într-adevăr, la data

emiterii Dispoziției obligatorii nu există o decizie favorabilă din partea

Comisiei Europene, condiție sine qua non pentru acordarea compensațiilor în

temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic.

De aceea, având în vedere că la momentul

soluționării plângerii prealabile condiția era îndeplinită, s-a apreciat că

autoritatea fiscală avea posibilitatea de a reveni asupra soluției de respingere

de la avizare a decontului justificativ întocmit în favoarea reclamantei de

către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

Prin urmare, în speță, s-a constatat că, dat

fiind faptul că dreptul legitim afirmat de reclamantă a devenit actual după

emiterea actului administrativ prin care s-a respins cererea de avizare a

decontului, acesta putea fi recunoscut și în faza recursului grațios, fără a fi

necesară formularea unei noi cereri în același sens.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Direcția de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Galați, solicitând casarea hotărârii și trimiterea spre

rejudecare având în vedere faptul că s-a dispus anularea unui act

administrativ, prin încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În motivarea căii de atac, recurenta a

susținut în esență că deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a

înțeles să se judece în contradictoriu numai cu Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului,

respectiv entitatea care a emis Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012, decizie anulată

de instanța de judecată, prin sentința recurată instanța a dispus și anularea

parțială a Dispoziției obligatorii nr. 88472 din 3 iulie 2012, emisă Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție

Fiscală, precum și anexa ce constă în Raportul de inspecție

economico-financiară.

A mai arătat recurenta că reclamanta în

calitate de proprietar a unei suprafețe de fond forestier de 57,8000 ha a

solicitat, în data de 10 decembrie 2010, către Inspectoratul Teritorial de Regim

Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea obținerea de compensații reprezentând

contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, pentru anii

2010 - 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 46/2008, cu modificările și

implementările ulterioare, iar prin Adresa nr. 10064 din 17 decembrie 2010

ITRSV Râmnicu Vâlcea a restituit către solicitant Documentația depusă, cu

mențiunea că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, până la data adresei nu

s-a primit decizia favorabila a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

De asemenea, s-a arătat că prin raportul de

inspecție economico-financiară din data de 3 iulie 2012 întocmit 3 DGFP Vâlcea,

Activitatea de Inspecție Fiscală, s-au verificat deconturile justificative la

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea,

conform anexei 4 la Normele metodologice de acordare, utilizare și control al

sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate

publică și privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate

publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea

Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de

fond, vederea sprijinirii proprietăților de păduri.

Deconturile justificative s-au întocmit

conform anexei 6 la Normele Metodologice probate prin H.G. nr. 861/2009 și s-au

înregistrat la DGFP Vâlcea în data de 21 iunie 2012 solicitându-se, printre

acestea și avizarea sumei de 44.474,64 lei între anul 2010 și 2011.

Recurenta a arătat că reclamanta a formulat

aceasta solicitare în calitate de proprietar al amplasamentului forestier

situat la U.P.I Călinești în suprafața de 57,8000 ha, suma solicitată spre

avizare fiind de 44.474,64 lei.

S-a susținut în motivele de recurs raportul

de inspecție fiscală, DGFP Vâlcea a respins aceasta solicitare având în vedere

dispozițiile imperative ale art. 6 din H.G. 861/2009 care prevede: "(1)

Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1)

lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

46/2008 - Codul silvic, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile

a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

S-a susținut că respingerea solicitării a

fost comunicată către ITRSV Râmnicu Vâlcea prin dispoziția obligatorie din 3

iulie 2012, iar împotriva dispoziției obligatorii din 3 iulie 2012, a formulat

plângere în data de 16 iulie 2012, soluționată de Direcția Generală de

legislație și reglementare prin Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012.

În fine, s-a arătat că decontul justificativ

s-a întocmit de ITRSV Râmnicu Vâlcea pentru suma de 44.474,64 lei, aferent

anilor 2010 - 2011, iar respingerea plății sumei solicitate s-a datorat pe o

parte prevederilor legislației naționale iar pe de altă parte adresei Comisiei

Europene.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând cauza în raport cu actele și

lucrările dosarului și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte

constată că, deși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii

atacate că reclamanta a înțeles să se judece numai cu Ministerul Finanțelor

Publice - Direcția de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor

Statului, respectiv entitatea care a emis Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012,

decizie anulată de instanța de judecată, prin sentința recurată instanța a

dispus și anularea parțială a dispoziției obligatorii din 3 iulie 2012, emisă

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de

Inspecție Fiscală, precum și anexa ce constă în Raportul de inspecție

economico-financiară.

Așadar, Înalta Curte reține faptul că

hotărârea recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană care nu a

avut calitatea de parte în litigiu, respectiv Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Or, potrivit dispozițiilor art. 153 C. proc.

civ., "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost

citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile

în care legea dispune altfel".

Față de dispozițiile legale citate, instanța

de control judiciar reține că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 175 alin.

(1) C. proc. civ., necitând în cauză pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală, contrar principiilor

fundamentale procesuale ale contradictorialității și dreptului la apărare.

Principiul contradictorialității presupune

faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției

părților și că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu

privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Nu în ultimul rând, stabilirea corectă a

cadrului procesual și îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură

a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că

efectele hotărârii judecătorești se produc numai inter partes, astfel încât

sentința pronunțată de Curtea de Apel nu este opozabilă pârâtului Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție

Fiscală, care nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecății.

Pentru asigurarea contradictorialității în

procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate

aspectele de fapt și de drept pe baza cărora se va soluționa litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului

la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Noțiunea de "proces

echitabil" presupune respectarea și aplicarea atât a principiului

contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar judecătorul are

îndatorirea să facă respectate și să asigure el însuși principiul

contradictorialității și celelalte reguli ale procesului civil.

Anulând dispoziția emisă de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală fără

a introduce în cauză și această parte, instanța fondului a încălcat principiul

contradictorialității.

Instanța de fond a pronunțat, așadar, o

hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ.,

ceea ce atrage incidența motivului reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va

proceda, în raport cu obiectul cauzei, la stabilirea corectă a cadrului

procesual.

Pentru considerentele expuse și în

conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția de

Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați

împotriva Sentinței nr. 255 din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL