ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii
de suspendare de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la această instanță la data de 12 noiembrie 2010, petenta SC
P.A.C.I. a solicitat suspendarea procedurii de atribuire a contractului de
achiziție publică, având ca obiect „Prestări servicii de reprezentare și
asistență juridică pentru exproprierea suprafețelor de teren necesare
lucrărilor de reabilitare a sectorului DN 24 limita de județ Galați-Vaslui până
la Crasna și DN 24B Crasna-Albita", inițiată prin publicarea anunțului de
participare nr. 101971 din 29 aprilie 2010, până la soluționarea recursului
formulat împotriva sentinței civile nr. 4022 din 19 octombrie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal.
Petenta își întemeiază cererea pe dispozițiile
art. 287
7
din O.U.G. nr.
34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice și a contractelor de concesiune de servicii, invocând îndeplinirea
condițiilor de admisibilitate ale acesteia și anume: urgența, prejudiciul
iminent și cazul temeinic justificat.
In ședința de
judecată din 2 decembrie 2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepțiile
inadmisibilității cererii formulate de petenta și necompetenței materiale a Înaltei
Curți cu privire la judecarea acesteia.
Curtea, ținând
seama de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța
se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac
inutilă cercetarea fondului pricinii, va analiza excepția necompetenței
materiale a Înaltei Curți de a judeca cererea, care prevalează celei a
inadmisibilității.
Examinând
cererea, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu prevederile legale
invocate drept temei al acesteia, precum și cu celelalte dispoziții legale incidente
în cauză, Curtea constată că excepția de necompetență este întemeiată,
soluționarea cererii de suspendare formulată de petenta fiind de competența
Curții de Apel, după cum se va arăta în continuare.
Cererea
formulată de petenta are ca obiect suspendarea procedurii de atribuire a
contractului de achiziție publică privind „Prestări servicii de reprezentare și
asistență juridică pentru exproprierea suprafețelor de teren necesare
lucrărilor de reabilitare a sectorului DN 24 limita de județ Galați-Vaslui până
la Crasna și DN 24B Crasna-Albita", inițiată prin publicarea anunțului de
participare nr. 101971 din 29 aprilie 2010, până la soluționarea recursului
formulat împotriva sentinței civile nr. 4022 din 19 octombrie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal.
Potrivit
prevederilor art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a
contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările aduse
ulterior, „Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs
de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se
definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii
acestora".
In forma în
vigoare la data inițierii procedurii contestate în cauză, dispozițiile art. 287
din actul normativ susmenționat, invocate de petenta drept temei al cererii de
suspendare formulate, prevăd că „In cazuri temeinic justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului
cauzei, poate să dispună la cererea părții interesate, prin
încheiere motivată dată cu citarea părților,
măsuri cu caracter provizoriu, cum ar
fi: a) măsuri de suspendare sau
care să asigure suspendarea procedurii de atribuire, în stadiul în care se
află; b) alte măsuri care să asigure oprirea implementării anumitor decizii a
autorității contractante" [ alin. (1)] și „încheierea prevăzută la alin.
(1) poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la
comunicare" [alin. (3)].
Or, potrivit
art. 286 alin. (1) din același act normativ, în forma în vigoare la data
inițierii procedurii contestate, „Procesele și cererile privind actele
autorităților contractante, acordarea
despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor
cauzate în cadrul
procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea,
anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de
achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de
contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se
află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind
procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de
transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către
Curtea de Apel București".
Cum obiectul
cererii de chemare în judecată vizează procedura de
atribuire a contractului de achiziție, iar nu etapa executării
contractului, în raport
cu dispozițiile legale citate, Înalta Curte
constată că, în cauză, competența materială și teritorială de soluționare a
cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel
București.
Pentru
considerentele arătate, constatându-se întemeiată excepția necompetenței
materiale a Înaltei Curți de a judeca cererea de suspendare a procedurii de
atribuire a contractului de achiziție publică formulată de petentă, va fi
trimisă cererea, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea
de suspendare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică,
formulată de SC P.A.C.I., la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.