ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2355/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta

SC „C.” SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru

Locuințe anularea Adresei nr. 33991 din 23 decembrie 2009 emisă de autoritatea

contractantă, reprezentând comunicarea rezultatului procedurii prin care oferta

reclamantei a fost declarată necâștigătoare, revocarea în totalitate a adresei

contestate, anularea procedurii de atribuire a contractului de proiectare și

execuție, reevaluarea ofertei depuse de câștigătorul licitației și declararea

ofertei asocierii reclamante, ca fiind cea câștigătoare cu consecința

încheierii, cu aceasta a contractului de proiectare și execuție.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că oferta reclamantei depusă în procedura de atribuire a

contractului de proiectare și execuție „locuințe pentru tineri destinate

închirierii” amplasamentul din județul Arad, oraș Ineu, a fost declarată în mod

nelegal necâștigătoare, încălcându-se scopul O.U.G. nr. 34/2006 și principiile

care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

Se mai arată că

singurul motiv care a stat la baza declarării ofertei reclamante ca

necâștigătoare este depunctarea pentru factorii de evaluare „termen de predare”,

în mod incorect autoritatea contractantă neluând în considerare elementele

prevăzute în anexa la formularul de ofertă.

Prin întâmpinare

pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în

raport de dispozițiile art. 256, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect.

La termenul de

judecată din data de 23 februarie 2010, Curtea a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința nr. 938

din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulată de reclamanta SC „C.”

SA ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională

prevăzută de dispozițiile art. 256 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006

modificată și republicată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC „C.” SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin motivele de recurs

formulate, că instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că societatea nu

a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de art. 256

2

din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât art. 255 alin. (1) din Ordonanța sus-menționată,

prevede posibilitatea alegerii căii de atac, iar alin. (2) al art. 255 din

Ordonanță, menționează că „prin excepție de la alin. (1), litigiile privind

procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de

transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare,

sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”.

Față de aceste

dispoziții legale, precizează recurenta-reclamantă, anularea actului care face

obiectul prezentei contestații putea fi solicitată atât la Consiliul Național

de Soluționare a Contestațiilor cât și la Curtea de Apel București, fapt pentru

care prin Adresa nr. 9617 din 28 decembrie 2009 a notificat A.N.L. cu privire

la demararea procedurii contestației către instanță pentru soluționarea

acesteia.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, astfel cum a fost formulată.

Recurenta nu a

încadrat motivele de recurs în vreunul dintre cele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Intimata-pârâtă

Agenția Națională de Locuințe a depus întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

În ședința publică,

de soluționare în fond a cauzei, intimata-reclamantă a invocat excepția

tardivității recursului.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit

considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Excepția tardivității

declarării recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, în raport de

actele dosarului și textul de lege invocat de intimata-pârâtă, respectiv

dispozițiile art. 287

7

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

7

din actul normativ menționat „în cazuri

temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până

la soluționarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părții interesate,

prin încheiere motivată dată cu citarea părților, măsuri cu caracter

provizoriu, cum ar fi: măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea

procedurii de atribuire, în stadiul în care se află; alte măsuri care să

asigure oprirea implementării anumitor decizii a autorității contractante”.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că „încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi

atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare”.

Or, în speța de față,

așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta-recurentă nu a

parcurs procedura administrativ-jurisdicțională, prevăzută de dispozițiile art.

256 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu respectarea prevederilor

art. 256

2

și art. 270 - 271, din actul normativ menționat, pentru a

fi aplicabile dispozițiile art. 287

7

din O.U.G. nr. 34/2006.

Pe cale de

consecință, termenul de declarare a recursului împotriva Sentinței nr. 938 din

23 februarie 2010, este cel prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.,

adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Cât privește fondul

cauzei, este de menționat că textul alin. (2) al art. 256 din O.U.G. nr.

34/2006 cu modificările și completările ulterioare prevede că „prin excepția de

la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de

servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes

național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența

exclusivă a Curții de Apel București”.

Astfel, cum în mod

corect reține instanța de fond, textul de lege se referă clar la „lucrări

aferente infrastructurii de transport de interes național”, ceea ce excede

speței de față, care are ca obiect o procedură de licitație deschisă

referitoare la un contract de execuție lucrări pentru obiectivul de investiții

„Locuințe pentru tineri destinate închirierii, amplasamentul din județul Arad

orașul Ineu, Str. Madrid nr. 7”.

Deci, în mod just și

în concordanță cu prevederile legale incidente speței, instanța de fond a

reținut că prevederile legale, de care, printr-o interpretare eronată, se

prevalează recurenta-reclamantă, atribuie în competența Curții de Apel

București în mod direct, numai anumite litigii și anume acelea care au ca

obiect „procedurile de atribuire de servicii și lucrări aferente

infrastructurii de transport național”, toate celelalte cauze urmând a parcurge

procedura administrativ-jurisdicțională în fața Consiliului Național de

Soluționare a Contestațiilor, organ competent potrivit O.U.G. nr. 34/2006.

Cum

recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale în sensul că nu

a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de lege, înainte de

a se adresa instanței de judecată, rezultă că soluția primei instanțe de

respingere ca inadmisibilă a acțiunii este una legală și temeinică, criticile

formulate de recurentă fiind astfel nefondate.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de reclamanta SC „C.” SA se privește ca

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

Criticile formulate

de recurenta-reclamantă vizând fondul cauzei, nu vor mai fi analizate, instanța

de control judiciar concluzionând că rezolvarea dată speței de către prima

instanță prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii este legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității formulării recursului invocată de Agenția Națională pentru

Locuințe.

Respinge recursul

declarat de SC „C.” SA împotriva Sentinței nr. 938 din 23 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.