ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2355/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta SC „C.” SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe anularea Adresei nr. 33991 din 23 decembrie 2009 emisă de autoritatea contractantă, reprezentând comunicarea rezultatului procedurii prin care oferta reclamantei a fost declarată necâștigătoare, revocarea în totalitate a adresei contestate, anularea procedurii de atribuire a contractului de proiectare și execuție, reevaluarea ofertei depuse de câștigătorul licitației și declararea ofertei asocierii reclamante, ca fiind cea câștigătoare cu consecința încheierii, cu aceasta a contractului de proiectare și execuție.

În motivarea acțiunii s-a arătat că oferta reclamantei depusă în procedura de atribuire a contractului de proiectare și execuție „locuințe pentru tineri destinate închirierii” amplasamentul din județul Arad, oraș Ineu, a fost declarată în mod nelegal necâștigătoare, încălcându-se scopul O.U.G. nr. 34/2006 și principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică. Se mai arată că singurul motiv care a stat la baza declarării ofertei reclamante ca necâștigătoare este depunctarea pentru factorii de evaluare „termen de predare”, în mod incorect autoritatea contractantă neluând în considerare elementele prevăzute în anexa la formularul de ofertă. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport de dispozițiile art. 256, art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect. La termenul de judecată din data de 23 februarie 2010, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii. Prin Sentința nr. 938 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulată de reclamanta SC „C.” SA ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de dispozițiile art. 256 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 modificată și republicată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC „C.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin motivele de recurs formulate, că instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că societatea nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de art. 256 2 din O.U.G.

nr. 34/2006, întrucât art. 255 alin. (1) din Ordonanța sus-menționată, prevede posibilitatea alegerii căii de atac, iar alin. (2) al art. 255 din Ordonanță, menționează că „prin excepție de la alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”. Față de aceste dispoziții legale, precizează recurenta-reclamantă, anularea actului care face obiectul prezentei contestații putea fi solicitată atât la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor cât și la Curtea de Apel București, fapt pentru care prin Adresa nr. 9617 din 28 decembrie 2009 a notificat A.N.L.

cu privire la demararea procedurii contestației către instanță pentru soluționarea acesteia. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, astfel cum a fost formulată. Recurenta nu a încadrat motivele de recurs în vreunul dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Locuințe a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În ședința publică, de soluționare în fond a cauzei, intimata-reclamantă a invocat excepția tardivității recursului. Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Excepția tardivității declarării recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, în raport de actele dosarului și textul de lege invocat de intimata-pârâtă, respectiv dispozițiile art. 287 7 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Potrivit dispozițiilor art. 287 7 din actul normativ menționat „în cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părții interesate, prin încheiere motivată dată cu citarea părților, măsuri cu caracter provizoriu, cum ar fi: măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire, în stadiul în care se află; alte măsuri care să asigure oprirea implementării anumitor decizii a autorității contractante”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că „încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare”. Or, în speța de față, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta-recurentă nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională, prevăzută de dispozițiile art. 256 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu respectarea prevederilor art. 256 2 și art. 270 - 271, din actul normativ menționat, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 287 7 din O.U.G. nr. 34/2006. Pe cale de consecință, termenul de declarare a recursului împotriva Sentinței nr. 938 din 23 februarie 2010, este cel prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc.

civ., adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Cât privește fondul cauzei, este de menționat că textul alin. (2) al art. 256 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare prevede că „prin excepția de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”. Astfel, cum în mod corect reține instanța de fond, textul de lege se referă clar la „lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național”, ceea ce excede speței de față, care are ca obiect o procedură de licitație deschisă referitoare la un contract de execuție lucrări pentru obiectivul de investiții „Locuințe pentru tineri destinate închirierii, amplasamentul din județul Arad orașul Ineu, Str. Madrid nr. 7”.

Deci, în mod just și în concordanță cu prevederile legale incidente speței, instanța de fond a reținut că prevederile legale, de care, printr-o interpretare eronată, se prevalează recurenta-reclamantă, atribuie în competența Curții de Apel București în mod direct, numai anumite litigii și anume acelea care au ca obiect „procedurile de atribuire de servicii și lucrări aferente infrastructurii de transport național”, toate celelalte cauze urmând a parcurge procedura administrativ-jurisdicțională în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, organ competent potrivit O.U.G. nr. 34/2006. Cum recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale în sensul că nu a parcurs procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de lege, înainte de a se adresa instanței de judecată, rezultă că soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este una legală și temeinică, criticile formulate de recurentă fiind astfel nefondate.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanta SC „C.” SA se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins. Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând fondul cauzei, nu vor mai fi analizate, instanța de control judiciar concluzionând că rezolvarea dată speței de către prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității formulării recursului invocată de Agenția Națională pentru Locuințe. Respinge recursul declarat de SC „C.” SA împotriva Sentinței nr. 938 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.