ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4807/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4807/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 1164

din 8 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asocierea SC S.C.

SRL - SC T.C.E. România SRL, în contradictoriu cu pârâtele CNADNR și SC C. SRL București.

Pe cale de consecință, instanța de judecată a anulat actul din 26 ianuarie 2010

emis de prima pârâtă, decizia autorității contractante pârâte de atribuire a contractului

către pârâta SC C. SRL și Raportul de atribuire a contractului. De asemenea, a obligat

comisia de evaluare să reanalizeze ofertele participanților cu respectarea criteriului

de atribuire stabilit în fișa de date a achiziției și a considerentelor sentinței

civile nr. 2910 din 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, și a obligat comisia de evaluare să evalueze

propunerea tehnică și financiară a reclamantei în integralitatea sa. A fost respinsă

în rest acțiunea.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Actele administrative

contestate pe calea prezentei acțiuni încalcă puterea de lucru judecat a celor stabilite

prin sentința civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, (anexa 3 din înscrisurile anexate

de reclamantă la cererea introductivă), definitivă și irevocabilă, conform căreia:

„o nouă examinare a ofertei

prin prisma prevăzută de art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006 (s.n. prețul ofertei) este

neoportună" (sentința civilă nr. 2910/2009);

„Curtea apreciază că oferta

reclamantei (s.n. Asocierea S.&T.) este justificată și fundamentată economic,

realistă și echilibrată, structura prețului este probată de parte. Astfel, a rezultat

că partea a propus soluții gândite optimal în cadrul procesului de prestare a serviciilor

ce fac obiectul licitației publice, incluzând în tariful lunar (și cel total) toate

costurile necesare și previzibile," (sentința civilă nr. 2910/2009);

„reclamanta (s.n. Asocierea

S.&T.) a demonstrat în mod suficient normalitatea prețului din cadrul ofertei

depuse" (sentința civilă nr. 2910/2009);

„Curtea urmează a obliga

autoritatea contractantă a proceda la reevaluarea atât a ofertei SC C. SA - România,

cât și a celorlalte participante, in considerarea noii situații, anume caracterul

admisibil și al ofertei prezentate de asocierea reclamantei (s.n. - Asocierea S.&T.),

fapt ce atrage un nou calcul al punctajului total".

Pe de altă parte, reține

instanța de fond, chestiunea cheltuielilor pentru ore suplimentare a fost deja dezlegată

de către instanță prin aceeași sentință și are autoritate de lucru judecat, conform

dispozițiilor art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., aceasta

prezumție având caracter absolut în relația dintre părți, ceea ce înseamnă că nu

se poate pretinde stabilirea contrariului a ceea ce instanța de judecată a statuat

anterior.

Or, se arată în considerentele

sentinței recurate, cu privire la chestiunea cheltuielilor pentru ore suplimentare,

prin sentința nr. 2910 din 10 august 2009 s-au statuat următoarele:

Susținerile C.N.A.D.N.R.

și ale SC C.:

„Cheltuielile pentru ore

suplimentare (în sarcina consultantului). Acestea nu se regăsesc în ofertă deși

sunt foarte importante. Astfel, 8 ore/sap. x 4.4 sap x 2 x 456/176 = 182.4 luni

182.4 luni x 5,580,678.87/456 om/luna = 2.232.271.55 ROL".

Concluziile Curții de

Apel București (extras din decizia definitivă nr. 2910 din 10 august 2009):

„Autoritatea contractantă

a încălcat în mod evident obligația de a informa posibilii ofertanți în legătură

cu acest element al documentației de atribuire, cât timp s-a rezumat la un singur

răspuns în cadrul răspunsurilor la solicitările de clarificări, la care apoi a făcut

permanent trimitere în următoarele II solicitări cu privire la același aspect. Acest

număr mare de reveniri în vederea lămuririi complete a potențialilor participanți

denota, fară tăgadă, faptul că autoritatea contractantă a creat o confuzie în ceea

ce privește înțelesul paragrafului din caietul de sarcini referitor la orele suplimentare

și munca pentru o perioada de 6 zile săptămânal, atât sub aspectul numărului total

de ore, cât și sub cel al personalului care este obligat să fie prezent „permanent"

pe șantier. Astfel, nu a reușit să definească expresiile „prezența continuă pe șantier"

și „personal corespunzător". În plus, autoritatea contractantă, prin însuși

conținutul parag. 5.1.1 din caietul de sarcini, nu a făcut distincția necesară între

„orele suplimentare" cu modalitatea de plată specifică prevăzută de C.

muncii și „repausul săptămânal", cu o altă modalitate de plată, cât timp a

specificat că natura activității impune prezența pe șantier și 6 zile pe săptămână.

În sfârșit, autoritatea contractantă a făcut trimitere la Contractul colectiv de

muncă la nivelul ramurii construcții pe anii 2008-2009 din 05 decembrie 2007, însă

nu a ținut seama de faptul că activitatea ce urmează a fi desfășurată în îndeplinirea

contractului obiect al procedurii de achiziție publică este una de consultanță".

Reține instanța de fond

că, în mod cert și fără a da loc interpretării, Curtea de Apel București a stabilit

lipsa de coerență și claritate în formularea caietului de sarcini și mai ales a

clarificărilor date ofertanților cu privire la orele suplimentare, acest fapt fiind

deja decis în mod irevocabil.

Așadar, se arată în considerentele

sentinței atacate, ținând cont de culpa autorității contractante în a informa inclusiv

reclamanta cu privire la modalitatea de redactare a ofertei în ceea ce privește

includerea orelor suplimentare, de faptul că nu rezultă din documentația de atribuire

(în special anexa G - Analiza de preț a remunerației personalului) obligația ofertanților

de a indica separat astfel de cheltuieli, precum și de aceea că personalul din cadrul

asocierii reclamante și-a asumat angajamentul de muncă în cunoștința condițiilor

din documentația de atribuire (înțelegând, așadar, să accepte un onorariu/remunerație

efectivă indicat în ofertă, incluzând și plata orelor suplimentare, indiferent de

numărul acestora, număr dificil de anticipat cât timp nu este stabilit și aprobat

încă Programul lucrărilor constructorilor), este o măsură excesivă și disproporționată

respingerea ofertei reclamantei numai în considerarea acestui element. În plus orice

eventuală cheltuială suplimentară, neavută în vedere de reclamantă din motive independente

de voința sa (confuzia întreținută de autoritatea contractantă cu privire la munca

suplimentară), va fi suportată de asocierea reclamantei, ce și-a asumat riscul reducerii

drastice a profitului, prin propunerea unei componente financiare cât mai reduse,

dar fără a depăși un prag rezonabil, ținând seama de specificul contractului, unul

ce prezintă numeroase elemente dificil de anticipat în momentul redactării ofertei.

În raport de aceste considerente,

apreciază instanța de fond, susținerile în sens contrar ale pârâtelor în privința

modului de interpretare a prevederilor sentinței civile nr. 2910 din 10 august 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sunt neîntemeiate.

În al doilea rând, reține

prima instanță, prin adresele din 12 octombrie 2009 (anexa 7 la cererea introductivă)

și din 21 decembrie 2009, reclamanta a prezentat explicații corespunzătoare, în

deplină concordanță cu cele stabilite prin sentința civilă nr. 2910 din 10

august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în privința modului „de fundamentare a costurilor aferente cheltuielilor

administrative și a costurilor privind personalul suport", precum și cu privire

la acoperirea orelor suplimentare în rata salarială; în acest context trebuie precizat

și faptul că mențiunile din cele două adrese o obligă în mod legal pe reclamantă,

astfel că aceasta nu va putea solicita sume suplimentare pentru acoperirea costurilor

în discuție în eventualitatea în care va fi desemnată câștigătoare.

Așadar, arată instanța

de fond, în cauză, prezintă relevanță faptul că prin sentința civilă nr. 2910

din 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost soluționată deja chestiunea orelor suplimentare, ca de altfel

orice alt aspect legat de oferta financiară, statuându-se în mod explicit că oferta

reclamantei este justificată și fundamentată economic în conformitate cu cerințele

documentației de atribuire, structura prețului fiind probată în mod legal de parte;

prin urmare, în mod nelegal a fost respinsă oferta reclamantei ca inacceptabilă,

nefiind îndeplinite cerințele de aplicare ale art. 36 alin. (1) lit. f), art. 36

1

și art. 81 din H.G. nr. 925/2006.

Totodată, reține instanța

de fond, trebuie precizat că H.G. nr. 834/2009 a intrat în vigoare după publicarea

anunțului de licitație și după depunerea ofertelor, iar principiul constituțional

al neretroactivității actelor normative se opune aplicării hotărârii de guvern indicate

în prezenta cauză; oricum, prin modificarea art. 36

1

de către H.G.

nr. 834/2009 s-a introdus doar

un reper acordat autorității contractante

în determinarea pragului de la care o ofertă trebuie să fie considerată ca reprezentând

preț neobișnuit de scăzut, instanța reținând că s-a mai pronunțat pe parcursul procedurii

de achiziție publică asupra interpretării legale a acestor prevederi și nu există

motive să revină asupra acestui lucru.

În al treilea rând, se

arată în considerentele sentinței atacate, în raport de prevederile art. 287

8

din O.U.G. nr. 34/2006, modificată și completată - care interzic autorității contractante

încheierea contractului înainte de soluționarea cauzei, evident irevocabil, de către

instanță - având în vedere și stadiul procedurii de achiziție publică, se apreciază

că nu se impune suspendarea procedurii, nefiind îndeplinite cerințele legale în

acest sens.

Pe cale de consecință,

concluzionează instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 279

9

din O.U.G. nr. 34/2006, modificată și completată, precum și cu celelalte prevederi

legale indicate anterior, se constată că acțiunea este întemeiată, în parte, în

ceea ce privește anularea actului din 26 ianuarie 2010 emis de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, a deciziei autorității contractante pârâte de atribuire a contractului către

pârâta SC C. SRL și a Raportului de atribuire a contractului și obligarea comisiei

de evaluare să reanalizeze ofertele participanților cu respectarea criteriului de

atribuire stabilit în fișa de date a achiziției și a considerentelor sentinței civile

nr. 2910 din 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și să evalueze propunerea tehnică și financiară a reclamantei

în integralitatea sa (prin stabilirea punctajului).

SC C. SRL București

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta SC C. SRL București,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., precum și

dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta și-a structurat

criticile formulate în trei motive de recurs în cuprinsul cărora a dezvoltat aspectele

arătate în continuare.

2.1. Hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură și nu cuprinde motivele pe care se

sprijină.

Recurenta consideră că

instanța de fond a adus atingere prevederilor imperative ale art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., prin aceea că nu a supus cercetării judecătorești niciuna dintre criticile

formulate de către intimata-reclamantă și nici argumentele invocate de recurentă

în susținerea legalității actelor administrative atacate, actul de justiție căpătând

un caracter exclusiv formal.

2.2. Hotărârea este rezultatul

greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs, recurenta arată că sentința recurată este în întregime motivată

prin prisma incidenței dispozițiilor art. 1200 C. civ., text care, în opinia sa,

nu este aplicabil cauzei de față. Recurenta susține că actele administrative supuse

controlului de legalitate în acest dosar au fost emise în considerarea altor argumente

și plecând de la o situație de fapt distinctă de cea avută în vedere de instanța

de judecată care a soluționat litigiul anterior dintre părți.

De asemenea, recurenta

consideră că prima instanță a extins nepermis efectele puterii executorii a dispozitivului

sentinței pronunțate în această primă cauză și la considerente, stabilindu-se în

mod eronat ca fiind irevocabil tranșate aspectele legate de admisibilitatea ofertei

depuse în cadrul Procedurii de atribuire.

2.3. Prima instanță a

ignorat prevederile legale incidente în cauză.

Recurentele indică la

acest punct dispozițiile art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care conferă

autorității contractante dreptul de a solicita clarificări.

De asemenea, referitor

la aplicarea în timp a prevederilor H.G. nr. 834/2009, recurenta susține că raționamentul

instanței este vădit eronat.

de Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL.

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 2 noiembrie 2010, intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România

SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Combătând punctual susținerile

recurentei, intimata a insistat asupra puterii de lucru judecat de care se bucură

sentința nr. 2910/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, arătând că toate aspectele relevante ale prezentei cauze reprezintă chestiuni

dezlegate irevocabil prin hotărârea menționată.

Intimata a arătat că a

comunicat autorității contractante modul „de fundamentare a costurilor aferente

cheltuielilor administrative și a costurilor privind personalul” dar aceasta a invocat

o pretinsă „necomunicare a rezervei orelor suplimentare” și demarând o nouă analiză

a ofertei din perspectiva prețului neobișnuit de scăzut, ignorând hotărârea judecătorească

pronunțată în litigiul anterior, a emis un act administrativ nelegal.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

și de fapt relevante

Recurenta SC C. SRL și

intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL au participat, alături de

alte entități juridice, la procedura de achiziție publică în vederea atribuirii

contractului „Servicii de consultanță pentru supervizarea lucrărilor de proiectare

și execuție ale autostrăzii Cernavodă-Constanța, tronsoanele Cernavodă - Medgidia

(km 151+500-km 170-750) și Medgidia - Constanța (km 170-750-km 202+300) - împrumut

BEI nr. 23370. Procedura a fost inițiată de către intimata C.N.A.D.N.R. SA prin

anunțul de participare publicat în SEAP sub nr. 71456 din data de 31 ianuarie 2009.

Într-o primă fază, la

data de 24 iunie 2009, prin adresa cu nr. BB, intimata Asocierea SC S.C. SRL - SC

T.C.E. România SRL a fost informată că autoritatea contractantă i-a respins oferta

ca inacceptabilă, conform art. 36 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 925/2006, fiind

desemnată câștigătoare oferta depusă de SC C. SRL.

Prin sentința civilă

nr. 2910 din data de 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de

Asocierea SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL  în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R.

SA și SC C. SRL, și în consecință, s-a anulat adresa nr. BB din 24 iunie 2009 emisă

de C.N.A.D.N.R. SA, această pârâtă fiind obligată „a proceda la evaluarea integrală

și a ofertei reclamantei cu respectarea criteriilor de atribuire stabilite în fișa

de date a achiziției și la reevaluarea ofertelor celorlalți participanți, inclusiv

a ofertei SC C. SRL România, reevaluare constând în calculul final al punctajului

în considerarea și a ofertei reclamantei”.

După reluarea procedurii

de achiziție publică, prin adresele din 9 octombrie 2009 și din 17 decembrie 2009,

intimata C.N.A.D.N.R. SA a solicitat clarificări în legătură cu costurile aferente

cheltuielilor administrative și personalului, insistându-se asupra „rezervei pentru

plata orelor suplimentare”.

Răspunsurile intimatei-reclamante

cuprinse în adresele din 12 octombrie 2009, respectiv din 21 decembrie 2009 au fost

considerate nesatisfăcătoare de către autoritatea contractantă, care, prin Anunțul

de comunicare a rezultatului procedurii nr. 92/3351 din 26 ianuarie 2010 a arătat

că oferta asocierii SC S.C. SRL - SC T.C.E. România SRL a fost respinsă în temeiul

art. 81 din H.G. nr. 925/2006, fiind declarată inacceptabilă conform art. 36

alin. (4) și art. 36 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările și

completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin H.G. nr. 834/2009. Consecutiv,

autoritatea contractantă a decis atribuirea contractului către recurenta-pârâtă

SC C. SRL.

Exercitându-și controlul

de legalitate asupra actului din 26 ianuarie 2010 emis de C.N.A.D.N.R. SA, prima

instanță a stabilit, în esență, că acesta a fost adoptat cu încălcarea puterii de

lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 2910 din 10 august 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind, prin

urmare, nelegal.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs, care constată că toate motivele de recurs

sunt nefondate.

Analizând punctual criticile

formulate, în ordinea în care au fost expuse de autorul lor, Înalta Curte reține

următoarele.

1.1. Din cuprinsul cererii

de chemare în judecată rezultă că primul motiv de nelegalitate a actului din 26

ianuarie 2010 emis de CNADNR SA îl reprezintă tocmai încălcarea dispozițiilor sentinței

civile nr. 2910 din 10 august 2009, irevocabilă, a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Acest motiv al acțiunii este amplu

dezvoltat de reclamantă  și este combătut de pârâta SC C. SRL în întâmpinare.

Ca urmare, nu există niciun

fundament în susținerile recurentei referitoare la ignorarea poziției procesuale

a părților litigante ci la exercitarea necorespunzătoare a rolului activ al judecătorului,

cu depășirea limitelor prescrise de art. 129 alin. (4) - (6) C. proc. civ.

Cât privește motivarea

sentinței, și aceasta este la adăpost de orice critică.

Dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă îl obligă pe judecător să

indice „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și

cele pentru care s-au înlăturat cererea părților”.

Examinând considerentele

hotărârii atacate, Înalta Curte constată că atât motivul de nelegalitate invocat

de reclamantă, cât și apărările pârâtelor cu privire la acesta au fost efectiv examinate

de instanță  iar concluzia adoptată este justă, după cum se va dezvolta în analiza

celui de-al doilea motiv de recurs.

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte observă că primul motiv de recurs este conceput generic, recurenta neindicând

în concret care este apărarea sa pretins neexaminată de instanță.

1.2. Cel de-al doilea

motiv de recurs combate soluția adoptată de prima instanță pe „fondul” ei, recurenta

pornind de la premisa că actul administrativ atacat: din 26 ianuarie 2010 a fost

emis de intimata C.N.A.D.N.R. SA în considerarea altor argumente și avându-se în

vedere o altă situație de fapt decât cele care au fundamentat actul anterior al

aceleiași autorități din 24 iunie 2009, anulat irevocabil de instanță.

Verificând punctual cele

două acte administrative anterior indicate, precum și sentința civilă nr. 2910

din 10 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, instanța de recurs constată că soluția fondului este legală.

În esență, toate aspectele

legate de oferta financiară a intimatei-reclamante, inclusiv chestiunea orelor suplimentare

au fost irevocabil tranșate prin hotărârea irevocabilă indicată, ele neputând fi

repuse în discuție decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a acesteia.

Împrejurarea că dispozitivul

sentinței, prezentat în partea introductivă a pct. 11.1 din prezenta decizie nu

se referă la admisibilitatea ofertei intimatei-reclamante prin prisma includerii

(sau nu) în oferta sa financiară și a valorii rezervei pentru orele suplimentare

nu poate conduce la soluția scontată de recurentă, câtă vreme efectul autorității

de lucru judecat nu se limitează doar la această parte a hotărârii judecătorești,

ci cuprinde și considerentele decisive, adică acele considerente care explică soluția

adoptată și constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu

acesta.

Astfel, în considerentele

acestei hotărâri judecătorești s-a reținut că „este o măsură excesivă și disproporționată

respingerea ofertei reclamantei numai în considerarea acestui element” (al cheltuielilor

legate de orele suplimentare), în condițiile în care instanța a decelat „culpa autorității

contractante în a informa inclusiv reclamanta cu privire la modalitatea de redactare

a ofertei în ceea ce privește includerea orelor suplimentare”.

Prin urmare, în mod legal

s-a stabilit de către prima instanță că actul administrativ atacat a fost emis cu

încălcarea dispozițiilor sentinței civile nr. 2910/2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, hotărâre opozabilă

părților, care beneficiază de putere de lucru judecat.

1.3. Pentru argumentele

expuse în analiza motivului de recurs anterior, Înalta Curte constată că în cauză

nu se pune problema încălcării dreptului autorității contractante de a solicita

clarificări conform art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ci problema încălcării

puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești care lămurise această chestiune.

Referitor la incidența

în cauză a prevederilor H.G. nr. 834/2009 privind

modificarea

și completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare

a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii, respectiv a dispozițiilor art. 36

1

alin. (1) din H.G.

nr. 925/2006 astfel cum au fost modificate prin actul normativ în discuție, Înalta

Curte reține că acest text a intrat în vigoare la data de 27 iulie 2009 și reglementează

un criteriu obiectiv prin raportare la care autoritatea contractantă este obligată

să declanșeze mecanismul de verificare a unui preț „neobișnuit de scăzut”.

Acest act

normativ a intrat în vigoare la mult timp după publicarea anunțului de licitație

publică și depunerea ofertelor și prin urmare nu poate fi aplicat în cauza de față

decât cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile.

De altfel și acest aspect

fusese lămurit prin hotărârea judecătorească pronunțată în litigiul anterior, în

sensul indicat și o abordare diferită a acestei probleme de drept de către instanța

de fond nu mai era posibilă.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C. SRL București împotriva sentinței nr. 1164 din 8 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2010.