ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3158 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de petenta SC A.R. SRL Bacău, în contradictoriu cu intimații SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iași și SC A. SA ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă că la finalul fiecărei negocieri s-a încheiat un proces-verbal, iar faptul că acesta nu a fost semnat de contestatoare, prin reprezentant legal nu infirmă legalitatea desfășurării procedurii de atribuire în condițiile în care toate ofertele au fost declarate admisibile, iar acestea nun cuprindeau informații confidențiale.
A mai reținut instanța că depășirea termenului de 20 de zile de evaluare a ofertelor nu vatămă contestatoarei vreun drept în condițiile în care, din motive temeinice acest termen de recomandare a fost depășit, iar ofertanții au fost informați. A mai constatat prima instanță că nici al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi reținut, oferta declarată câștigătoare, a pârâtei SC A. SA respectând documentația de atribuire. În ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate invocat de petentă privind „prețul neobișnuit de scăzut al ofertei declarată câștigătoare” s-a apreciat că este neîntemeiat, deoarece prețul nu a fost stabilit în mod arbitrar, iar valoarea finală pentru care s-au adjudecat serviciile nu se raportează la valoarea inițială ci la ofertele concrete declarate admisibile depuse de participanți, care aveau o valoare mai mică decât ofertele inițiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.R. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Deși a fost citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.
nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează recursul declarat de SC A.R. SRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 3158 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.