ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3158 din 8 octombrie
2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins contestația formulată de petenta SC A.R. SRL Bacău, în
contradictoriu cu intimații SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iași și SC A. SA ca
neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă că la
finalul fiecărei negocieri s-a încheiat un proces-verbal, iar faptul că acesta
nu a fost semnat de contestatoare, prin reprezentant legal nu infirmă
legalitatea desfășurării procedurii de atribuire în condițiile în care toate
ofertele au fost declarate admisibile, iar acestea nun cuprindeau informații
confidențiale.
A mai reținut
instanța că depășirea termenului de 20 de zile de evaluare a ofertelor nu
vatămă contestatoarei vreun drept în condițiile în care, din motive temeinice
acest termen de recomandare a fost depășit, iar ofertanții au fost informați.
A mai constatat prima
instanță că nici al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi reținut, oferta
declarată câștigătoare, a pârâtei SC A. SA respectând documentația de
atribuire.
În ceea ce privește
al treilea motiv de nelegalitate invocat de petentă privind „prețul neobișnuit
de scăzut al ofertei declarată câștigătoare” s-a apreciat că este neîntemeiat,
deoarece prețul nu a fost stabilit în mod arbitrar, iar valoarea finală pentru
care s-au adjudecat serviciile nu se raportează la valoarea inițială ci la
ofertele concrete declarate admisibile depuse de participanți, care aveau o
valoare mai mică decât ofertele inițiale.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.R. SRL Bacău, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele
dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte
constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În conformitate cu
prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul
judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările
ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară
de timbru și timbru judiciar.
Deși a fost citată cu
mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație
legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul
va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează
recursul declarat de
SC A.R. SRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 3158 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 aprilie 2010.