Decizia nr. 1888/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3158/2009 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3158 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de petenta SC A.R. SRL Bacău, în contradictoriu cu intimații SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iași și SC A. SA ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă că la finalul fiecărei negocieri s-a încheiat un proces-verbal, iar faptul că acesta nu a fost semnat de contestatoare, prin reprezentant legal nu infirmă legalitatea desfășurării procedurii de atribuire în condițiile în care toate ofertele au fost declarate admisibile, iar acestea nun cuprindeau informații confidențiale.

A mai reținut instanța că depășirea termenului de 20 de zile de evaluare a ofertelor nu vatămă contestatoarei vreun drept în condițiile în care, din motive temeinice acest termen de recomandare a fost depășit, iar ofertanții au fost informați. A mai constatat prima instanță că nici al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi reținut, oferta declarată câștigătoare, a pârâtei SC A. SA respectând documentația de atribuire. În ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate invocat de petentă privind „prețul neobișnuit de scăzut al ofertei declarată câștigătoare” s-a apreciat că este neîntemeiat, deoarece prețul nu a fost stabilit în mod arbitrar, iar valoarea finală pentru care s-au adjudecat serviciile nu se raportează la valoarea inițială ci la ofertele concrete declarate admisibile depuse de participanți, care aveau o valoare mai mică decât ofertele inițiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.R. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Deși a fost citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de SC A.R. SRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 3158 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.