ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 10 martie 2009, pronunțată în dosarul acestei instanțe nr. 8261/2/2008, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.A.G., având ca obiect suspendarea executării, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a trei acte administrative cu nr. 1101.3/3583 din 8 octombrie 2008, emise de pârâta C.N.P.R., privind modificările aduse documentației de licitație aferente fazei a doua a procedurii, ca și refuzul de prelungire a perioadei de primire la clarificare; instanța a respins totodată excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare.

În acest sens instanța a reținut că doar invocarea nelegalității unui act administrativ nu poate constitui un caz bine justificat, ci existența unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter abuziv al actului, a cărei suspendare se solicită, iar verificarea tuturor motivelor invocate în cererea de anulare a actului reprezintă o judecată de fond și nu poate fi apreciată de instanța investită cu cererea de suspendare. S-a reținut de asemenea că nu este îndeplinită nici condiția prevenirii unei pagube iminente, existența unor cheltuieli legate de pregătirea ofertei pentru licitație nejustificând, prin ele însele, suspendarea actului atacat. Pe cale de consecință s-a concluzionat că în speță nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.A.G. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În acest sens recurenta a susținut că prin respingerea cererii de suspendare s-a creat pericolul iminent ca E.D.S. să fie desemnată câștigător ca urmare a unei proceduri de licitație viciate iar S. S.A. să piardă iremediabil dreptul de a încheia contractul. Cu privire la existența cazului bine justificat s-a susținut că instanța de fond a ignorat dispozițiile documentației aferente fazei a doua a procedurii de licitație, precum și pe cele ale H.G. nr. 925/2006 (pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G.

nr. 34/2006) și a ignorat dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând recursul declarat în cauză instanța se va pronunța cu prioritate, asupra excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului recurentei, constatând că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 126 din Statutul profesiei de avocat care nu enumeră ștampila printre datele ce trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în contractul de asistență juridică. Cu privire la recurs instanța reține că suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, implică îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Definiția legală a noțiunii de caz bine justificat se regăsește în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ și constă în împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Pe cale de consecință instanța apreciază că este întemeiată soluția instanței de fond în sensul că recurenta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, având în vedere că nu a indicat niciun motiv de nelegalitate vădită a actelor atacate care să vizeze un abuz evident sau o încălcare flagrantă a legii ci a expus numai o analiză în detaliu a prevederilor procedurii de licitație în faza a doua, dispoziții a căror analiză este de competența instanței investite cu soluționarea fondului pricinii.

Definiția legală a sintagmei de pagubă iminentă este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în sensul că reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Înalta Curte reține că nici această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât recurenta nu a făcut dovada că prin efectul actelor administrative a cărei suspendare o solicită, ar fi în imposibilitate de a-și continua activitatea dată fiind raportarea cuantumului lor la cifra ei de afaceri. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentant pentru exercitarea recursului. Respinge recursul declarat de S.A.G. („S.”) împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 8261/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.