ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 10 martie 2009, pronunțată

în dosarul acestei instanțe nr. 8261/2/2008, a respins ca neîntemeiată, cererea

formulată de reclamanta S.A.G., având ca obiect suspendarea executării, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a trei acte administrative cu

nr. 1101.3/3583 din 8 octombrie 2008, emise de pârâta C.N.P.R., privind

modificările aduse documentației de licitație aferente fazei a doua a

procedurii, ca și refuzul de prelungire a perioadei de primire la clarificare;

instanța a respins totodată excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes

în promovarea cererii de suspendare.

În acest sens instanța a reținut că doar

invocarea nelegalității unui act administrativ nu poate constitui un caz bine

justificat, ci existența unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter

abuziv al actului, a cărei suspendare se solicită, iar verificarea tuturor

motivelor invocate în cererea de anulare a actului reprezintă o judecată de

fond și nu poate fi apreciată de instanța investită cu cererea de suspendare.

S-a reținut de asemenea că nu este

îndeplinită nici condiția prevenirii unei pagube iminente, existența unor

cheltuieli legate de pregătirea ofertei pentru licitație nejustificând, prin

ele însele, suspendarea actului atacat.

Pe cale de consecință s-a concluzionat că

în speță nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta S.A.G. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În acest sens recurenta a susținut că

prin respingerea cererii de suspendare s-a creat pericolul iminent ca E.D.S. să

fie desemnată câștigător ca urmare a unei proceduri de licitație viciate iar S.

S.A. să piardă iremediabil dreptul de a încheia contractul.

Cu privire la existența cazului bine

justificat s-a susținut că instanța de fond a ignorat dispozițiile

documentației aferente fazei a doua a procedurii de licitație, precum și pe

cele ale H.G. nr. 925/2006 (pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor

referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.

34/2006) și a ignorat dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Analizând recursul declarat în cauză

instanța se va pronunța cu prioritate, asupra excepției lipsei calității de

reprezentant a apărătorului recurentei, constatând că aceasta este

neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

coroborate cu cele ale art. 126 din Statutul profesiei de avocat care nu

enumeră ștampila printre datele ce trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu

în contractul de asistență juridică.

Cu privire la recurs instanța reține că

suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestuia, implică îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui

caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Definiția legală a noțiunii de caz bine

justificat se regăsește în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului

administrativ și constă în împrejurări legate de starea de fapt și de drept

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Pe cale de consecință instanța

apreciază că este întemeiată soluția instanței de fond în sensul că recurenta

reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, având în vedere că

nu a indicat niciun motiv de nelegalitate vădită a actelor atacate care să

vizeze un abuz evident sau o încălcare flagrantă a legii ci a expus numai o

analiză în detaliu a prevederilor procedurii de licitație în faza a doua,

dispoziții a căror analiză este de competența instanței investite cu

soluționarea fondului pricinii.

Definiția legală a sintagmei de

pagubă iminentă este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în

sensul că reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public.

Înalta Curte reține că nici această

condiție nu este îndeplinită în speță întrucât recurenta nu a făcut dovada că

prin efectul actelor administrative a cărei suspendare o solicită, ar fi în

imposibilitate de a-și continua activitatea dată fiind raportarea cuantumului

lor la cifra ei de afaceri.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de

reprezentant pentru exercitarea recursului.

Respinge recursul declarat de S.A.G.

(„S.”) împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunțată în dosarul nr.

8261/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

noiembrie 2009.