ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3648/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 218/57/2011, revizuenta P.I. a solicitat anularea

deciziei civile nr. 179/2011 a Tribunalului Alba, pe temeiul dispozițiilor art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a

susținut că această din urmă decizie este potrivnică sentinței civile nr. 3531/2008

a Judecătoriei Alba lulia, hotărârile fiind pronunțate în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având același obiect.

Prin întâmpinare, intimații au

solicitat respingerea cererii de revizuire,

întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., nefiind vorba de una și aceeași pricină. În cel de-al doilea

litigiu a fost invocată excepția autorității lucrului judecat, însă ambele

instanțe au respins această excepție reținând că nu există identitate de

obiect.

Prin

decizia civilă nr. 282 din 24 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secția

civilă

a respins cererea

de revizuire a deciziei civile nr. 179 din 18 februarie 2011 a Tribunalului

Alba.

Prin sentința civilă nr. 3531/2008,

Judecătoria Alba lulia a constatat nulitatea absolută parțială a titlurilor de

Proprietate din 8 noiembrie 1999 și 26 septembrie 2000, a dispus completarea

acestor titluri, în sensul de a fi trecuți reclamanta P.I. și defunctul său

frate, Ș.N., ambii în

calitate de

moștenitori în cote-părți ai defunctei Ș.V.

Sentință a rămas irevocabilă

prin decizia civilă nr. 222/2009 a Tribunalului Alba.

Prin

sentința civilă nr. 4498/2010, Judecătoria Alba lulia a respins acțiunea

reclamanților împotriva pârâtei P.I., sentință ce a fost modificată prin

decizia civilă nr. 179/2011 a Tribunalului Alba, în sensul anulării parțiale a

titlului de proprietate din 8 noiembrie 1999 în favoarea defunctului Ș.N.,

numai în ceea ce privește imobilele înscrise în CF

Partoș.

În acest

din urmă dosar a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a

sentinței pronunțate în dosarul nr. 1811/176/2006, de către pârâta P.I.,

excepție ce a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu există identitate de

obiect și cauză.

În dosarul nr. 1811/176/2006, s-a reținut

calitatea de moștenitoare legală a intimatei P.I. și a defunctului său frate, Ș.N.,

precum și dispozițiile speciale ale fondului

funciar,

iar în acțiunea ce formează obiectul acestei cauze s-a reținut

că

reclamanții se prevalează de certificatele de moștenitor eliberate în 1980 și

1964, invocând drepturi proprii ale antecesorului lor.

Potrivit

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror

dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan,

deoarece fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este mai favorabilă,

situație de neadmis, din care nu se poate ieși decât prin anularea uneia dintre

acestea, respectiv a celei din urmă, întrucât aceasta aduce atingere

autorității de lucru judecat a celei dintâi.

În

dosarul nr. 1904/176/2010 a fost adusă la cunoștința instanței existența

litigiului soluționat anterior între părți, chiar prin

cererea de chemare în judecată, și s-a invocat, de către pârâta P.I.

,

autoritatea de lucru judecat a sentinței pronunțate în acel dosar.

Sub acest

aspect, al faptului că nu există autoritate de lucru judecat, obiectul și cauza

celor două dosare fiind diferite, există putere de lucru judecat, chestiunea

nemaiputând fi analizată de instanța de revizuire.

Împotriva

deciziei civile sus-menționate a formulat cerere de recurs la data de 01 iulie 2011,

revizuenta P.I. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

Instanța

a fost în eroare, pronunțându-se pe aspecte de formă, tară a intra în fondul

cauzei.

Chiar dacă

revizuenta nu a formulat recurs, soluția fiindu-i favorabilă, în întâmpinarea

depusă la recurs a fost invocată aceeași excepție, alături de alte apărări

invocate.

Instanța

de recurs nu s-a mai pronunțat asupra excepției autorității lucrului judecat,

nefiind nici măcar amintite apărările formulate.

Hotărârea trebuie anulată și pentru considerentul că a

omis din

dispozitiv mute

din părțile împrocesuate.

Prin

hotărârea nr. 3531/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, având ca obiect anularea

titlurilor de proprietate, s-a stabilit definitiv calitatea de coproprietari a

părților, intimații, asupra tuturor terenurilor, dispunându-se partajarea

acestora prin formare de loturi.

În condițiile

existentei celei de-a doua hotărâri s-a diminuat masa succesorală cu terenurile

excluse din titlu, dar asupra cărora părțile au drepturi distincte și

personale, stabilite irevocabil prin hotărârea din anul 2008.

Recursul este

nefondat.

Important

pentru cauza pendinte este faptul că în dosarul

subsecvent - în dosarul nr. 1904/176/2010 - a fost invocată excepția

autorității

de lucru judecat a sentinței pronunțate în primul dosar - dosar 1811/176/2006 -

de către pârâta P.I., excepție ce a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu

există identitate de obiect și cauză. S-a avut în vedere că în dosarul nr. 1811/176/2006,

s-a

reținut calitatea de moștenitoare

legală a intimatei P.I. și a

defunctului său frate, Ș.N., precum și

dispozițiile speciale ale fondului funciar, iar în acțiunea subsecventă,

reclamanții s-au prevalat de certificatele de moștenitor eliberate în anii 1980

și 1964, invocând drepturile proprii ale antecesorului lor.

Sub aspectul modului de soluționare a excepției

autorității de

lucru judecat,

există putere de lucru judecat, chestiunea nemaiputând fi astfel reanalizată de

către instanța de revizuire.

În

drept,

potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri

rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a

unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Instanța

anterioară a apreciat corect că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

poate fi cerută doar dacă există hotărâri ale căror dispozitive conțin

prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, respectiv că își are

suportul în respectarea puterii lucrului judecat a unei hotărâri date într-un

proces anterior, astfel că este necesar ca cea de-a doua instanță să nu fi

cunoscut existenta hotărârii anterioare sau să nu se fi pronunțat asupra

excepției privitoare la puterea lucrului judecat.

Dacă

instanța care a pronunțat cea din urmă hotărâre s-a pronunțat asupra excepției

autorității lucrului judecat prin admitere sau respingere, cum este situația

cauzei pendinte - a constatat în mod explicit că nu există identitate de obiect

și cauză - aceste aspecte nu mai pot fi reanalizate de către instanța de

revizuire.

Nu poate fi reținută nici o critică în legătură cu

modalitatea în

care

instanța s-a pronunțat, în principal pe chestiuni legate de admisibilitatea

cererii, reevaluarea fondului cauzei nefiind posibilă pe acest temei de drept.

Faptul că, în procesul anterior,

instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra

excepției autorității lucrului judecat, nefiind măcar

amintite apărările

formulate în cauză prin întâmpinare, respectiv că

ar fi omis din dispozitiv multe din părțile din proces, nu reprezintă

critici

pertinente cadrului procesual de investire pendinte.

Pentru

toate aceste considerente de fapt și de drept, înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul revizuentei.

Fiind în culpă procesuală, pe temeiul dispozițiilor art.

274 C.

proc. civ.,

recurenta P.I. va fi obligată la plata sumei de 1.654 lei către intimații Ș.S.,

Ș.L. și

Ș.N., reprezentând cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuenta P.I. împotriva deciziei nr. 282 din 28 aprilie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă

pe recurenta P.I. la plata sumei de 1.654 lei către intimații Ș.S., Ș.L. și Ș.N.,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 mai 2012.