ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2325/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 martie 2009 sub nr. 3002/2/2009, reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea aplicării prevederilor H.G. nr. 1016/2008 adoptată de pârât, până la soluționarea acțiunii în anularea acestui act administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Referitor la prima cerință, reclamanta a susținut că actul administrativ reprezentat de H.G. nr. 1016/2008 este de natură a crea o îndoială asupra legalității sale, întrucât prin adoptarea acestuia sunt afectate relațiile contractuale ale asociațiilor de pescari sportivi afiliate la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, aceste asociații având în derulare peste 60 de contracte de exploatare durabilă a resursei acvatice vii din apele domeniului public. Sub aspectul cerinței producerii pagubei iminente reclamanta a invocat aceleași aspecte prezentate și în susținerea primei cerințe, aceasta făcând o conexiune, în speță, între argumentele pentru dovedirea cazului justificat și paguba iminentă.

Prin Sentința nr. 2041 din 15 mai 2009 Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii de Guvern nr. 1016/2008 adoptată de Guvernul României, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că, în speță, nu se poate reține întrunirea cumulativă a celor două cerințe: cazul bine justificat (astfel cum este definit prin art. 2 din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ) și paguba iminentă (ca fiind prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență). Curtea a mai reținut că reclamanta nu a indicat în cuprinsul motivării cererii de chemare în judecată nici un element de fapt și de drept care să creeze îndoiala în privința legalității H.G.

nr. 1016/2008. De asemenea Curtea a apreciat că nu este întrunită nici cea de a doua cerință, a pagubei iminente. Reducerea numărului de membri ai asociațiilor afiliate nu este un fapt viitor și previzibil ca urmare a emiterii H.G. nr. 1016/2008, ci numai un fapt eventual, neprefigurat. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România împotriva Sentinței nr. 2041 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.