ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2325/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

30 martie 2009 sub nr. 3002/2/2009, reclamanta Asociația Generală a Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi din România a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României suspendarea aplicării prevederilor H.G. nr. 1016/2008

adoptată de pârât, până la soluționarea acțiunii în anularea acestui act

administrativ.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și

necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Referitor la prima cerință,

reclamanta a susținut că actul administrativ reprezentat de H.G. nr. 1016/2008

este de natură a crea o îndoială asupra legalității sale, întrucât prin

adoptarea acestuia sunt afectate relațiile contractuale ale asociațiilor de

pescari sportivi afiliate la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi din România, aceste asociații având în derulare peste 60 de contracte

de exploatare durabilă a resursei acvatice vii din apele domeniului public.

Sub aspectul cerinței

producerii pagubei iminente reclamanta a invocat aceleași aspecte prezentate și

în susținerea primei cerințe, aceasta făcând o conexiune, în speță, între

argumentele pentru dovedirea cazului justificat și paguba iminentă.

Prin Sentința nr.

2041 din 15 mai 2009 Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a

executării Hotărârii de Guvern nr. 1016/2008 adoptată de Guvernul României, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a apreciat că, în speță, nu se poate reține întrunirea

cumulativă a celor două cerințe: cazul bine justificat (astfel cum este definit

prin art. 2 din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ) și paguba iminentă (ca fiind prejudiciu

material viitor, dar previzibil cu evidență).

Curtea a mai reținut

că reclamanta nu a indicat în cuprinsul motivării cererii de chemare în

judecată nici un element de fapt și de drept care să creeze îndoiala în

privința legalității H.G. nr. 1016/2008.

De asemenea Curtea a

apreciat că nu este întrunită nici cea de a doua cerință, a pagubei iminente.

Reducerea numărului de membri ai asociațiilor afiliate nu este un fapt viitor

și previzibil ca urmare a emiterii H.G. nr. 1016/2008, ci numai un fapt

eventual, neprefigurat.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Asociația Generală a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România împotriva Sentinței nr. 2041 din

15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.