ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a solicitat în contradictoriu cu C.N.A.F.P. (în prezent A.D.S.) constatarea că pretinsul pact comisoriu de gradul 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999 nu este aplicabil, constatarea că rezilierea unilaterală, de către pârâtă, a contractului de abonament nr. 324/1999 este nelegală, anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.A.F.P. nr. 119 din 24 august 2005 prin care s-a hotărât rezilierea contractului de abonament nr. 324/1999.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este beneficiara contractului de abonament privind prestarea serviciilor de asigurare a folosirii potențialului piscicol al lacurilor naturale și de acumulare nr. 324/1999, încheiat cu pârâta. Se mai arată că pretinsul pact comisoriu de grad 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999, încheiat între reclamantă și pârâtă, nu este aplicabil, reclamanta îndeplinindu-și obligațiile contractuale. Prin întâmpinare pârâta C.N.A.F.P. ( în prezent A.D.S.) a invocat prin întâmpinare excepția de prematuritate a cererii. Prin sentința nr. 1037 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel București a respins excepția de prematuritate invocată de pârâtă și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC B.H.C.

SRL București. Pentru a hotărî astfel, referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta A.D.S., Curtea de Apel a reținut că notificarea formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 5932 din 8 septembrie 2005 îmbracă forma procedurii prealabile ce ține loc de conciliere în cazul litigiilor comerciale conform dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada realizării repopulării conform condițiilor contractului de abonament nr. 324/1999, respectiv în prezența unui reprezentant desemnat de pârâtă și pe baza unui program de repopulare cu prezentarea lunară a documentelor ce dovedesc acest lucru, de pește pescuit.

Deasmenea, nici obligația privind amenajarea punctelor de debarcare autorizate a peștelui pescuit nu a fost realizată în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 1037 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B.H.C. SRL București, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a arătat în motivele de recurs că pretinsul pact comisoriu de grad 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999, nu este aplicabil, întrucât recurenta a îndeplinit obligațiile contractuale ce-i reveneau. Mai arată recurenta că din anul 1999 și până în 2005, când i-a fost comunicată hotărârea de reziliere, contractul s-a derulat fără nicio problemă din partea companiei, nu s-a primit vreo reclamație, nu a existat vreo sancțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, cererea de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: La 2 iuie 2003, recurenta-reclamantă a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 5449/2003 cu 2 persoane fizice, în scopul desfășurării unei activități de producție. Datorită unor deficiențe constatate în 2005, conform art. 34 din contractul de abonament nr. 324/1999 Consiliul de Administrație al C.N.A.F.P, a hotărât rezilierea unilaterală a acestui contract de abonament, notificându-i recurentei acest aspect, conform adresei anexate la dosar. Fără posibilitate de tăgadă, din ansamblul probator administrat, rezultă că recurenta-reclamantă și-a exercitat necorespunzător obligațiile ce-i reveneau, astfel încât a făcut posibil pactul comisoriu de grad 4, care are ca efect imediat rezilierea unilaterală a contractului.

Astfel, culpa recurentei rezultă din aceea că deși a depus o serie de facturi fiscale, ele privesc doar anul 2003, nu și anii 2004 și 2005 și nu a făcut dovada realizării populării cu puiet, conform contractului, cu toate că a achiziționat acest puiet. De asemenea, recurenta trebuia să obțină de la C.N.A.F.P. avizul pentru încheierea actelor adiționale cât și pentru contractul de asociere în participațiune, fapt nerealizat. r ezultă din probe că recurenta nu și-a îndeplinit nici o obligație contractuală de amenajare a punctelor de debarcare autorizate a peștelui pescuit, încălcând astfel clauzele contractuale, motiv pentru care s-a și dispus rezilierea unilaterală prin intervenirea pactului comisoriu de gradul 4. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de SC B.H.C. SRL București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.H.C. SRL București împotriva sentinței nr. 1037 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.