ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1338/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

R.C. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.P.A. și SA P.C. solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea licențelor de

acvacultură nr. 00755 și nr. 00756 din 1 octombrie 2008 și suspendarea

executării acestora până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că cele două acte administrative contestate îi produc pagube

semnificative, întrucât SA P.C. îl deposedează de bunurile sale, mai exact, de

cantitatea de 12 tone de pește pe care a primit-o în custodie.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 25 din 28 septembrie 2009, a

respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată, impun îndeplinirea a două condiții cumulative pentru a se putea

dispune suspendarea unui act administrative: existența unui caz bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

În speță, nu există un caz bine

justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului

administrativ, care să impună suspendarea efectelor actelor atacate, întrucât

împrejurarea invocată de reclamant, respectiv aceea că este deposedat de

cantitatea de pește pe care a primit-o în custodie, în baza contractului nr. 143

din 31 martie 2009, nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate de

care se bucură orice act administrativ, cum sunt și licențele în cauză.

De asemenea, reclamantul nu a putut

justifica nici îndeplinirea condiției pagubei iminente, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport de situația de fapt

pe care a relevat-o.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul R.C., care a solicitat modificarea sa și admiterea

cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut

faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea

contenciosului administrativ.

În concret, recurentul a arătat că

prin emiterea celor două acte administrative contestate a fost vătămat în

dreptul său de a exploata bunurile F.P.C., drept pe care l-a dobândit în baza

contractului nr. 143 din 31 martie 2009.

De asemenea, recurentul a susținut

că paguba iminentă rezultă din faptul că, la data încetării contractului

anterior individualizat, respectiv 31 martie 2009, are obligația de a restitui

întreaga cantitate de pește pe care a primit-o în custodie.

Intimatele A.N.P.A. și SA P.C. au

formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a

reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat

în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

În prezenta cauză, se pune problema

temeiniciei unei cereri de suspendare a unor acte administrative, mai precis, a

licențelor de acvacultură nr. 00755 și nr. 00756 din 1 octombrie 2008, în baza art.

14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În mod corect, judecătorul fondului

a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cele două condiții cumulative

prevăzute de textul legal anterior enunțat, existența cazului bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât intimatele au

arătat faptul că actele administrative aflate în discuție au fost suspendate,

în temeiul deciziei nr. 19 din 9 februarie  2010 emisă de A.N.P.A.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.C. împotriva

încheierii civile nr. 25/2009 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2009.