ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7496/2011

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea

formulată de creditoarea P.B.R. SA și înaintată instanței de Corpul

Executorilor Bancari ai SC P.B.R. SA, în contradictoriu cu debitoarea M.F.-D.,

s-a solicitat încuviințarea executării silite în vederea recuperării creanței

izvorâte din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit din 07

februarie 2008 plus cheltuieli de executare.

Prin Sentința civilă nr. 9898/CC din 5 august

2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 21004/211/2011, a

fost declinată competența de soluționare a cauzei către Judecătoria sector 3

București, reținându-se că, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ. cererea

de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare,

care este, potrivit art. 453 alin. (1) din același cod, instanța de la sediul

debitorului.

În atare situație,

cum sediul debitoarei se află în raza Judecătoriei sector 3 București, iar

creditoarea nu a dovedit că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile în

raza Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei aparține

instanței de la sediul debitoarei, în speță, Judecătoria sector 3 București.

Prin încheierea de

ședință din 26 august 2011,pronunțată în Dosarul nr. 30954/301/2011,

Judecătoria sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând

că nu există un text de lege care să oblige executorul să solicite

încuviințarea executării numai la sediul debitorului, existând doar o prezumție

simplă că bunurile debitorului se află la domiciliul acestuia, care însă nu

interzice executarea silită și în alt loc în care debitorul deține bunuri ori

are conturi deschise.

Existența bunurilor

și conturilor urmăribile ale debitorului nu se impune a fi probată de executor

în faza încuviințării executării silite, întrucât în lipsa acesteia executorul

nu are nici un temei legal de face cercetări în acest sens.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3

București, pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 373

3

alin. (1) și (2), precum și dispozițiile 373

1

alin. (1) C. proc.

civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri

executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția

judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în

afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită,

însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va

solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite,

înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și

faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare

se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste

dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de

încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de

executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului.

Regula de mai sus se

fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul

debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi

supuse executării silite.

Această prezumție

fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că

debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția

altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză

nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi

urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dispozițiile art. 373

alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă,

absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe

deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai

multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.

Cum în speță,

domiciliul debitoarei se află în municipiul București, pe raza teritorială a

Judecătoriei sector 3, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale

acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei

Cluj-Napoca, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2011.