ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova reclamanta SC P. SA, în faliment prin lichidator judiciar G.I.C.

IPURL în contradictoriu cu pârâta SC T.R.E.I.R. SCS (fostă SC P.D.R. SCS) a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 221.009,34 RON reprezentând garanții de bună execuție

și dobânda legală calculată de la data scadenței și până la data plății

efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a prestat în beneficiul pârâtei o serie de lucrări de

construcție, respectiv a construit magazinele „P.” din localitățile Deva,

Gherla și Orăștie și potrivit prevederilor contractuale, reclamantei în

calitate de constructor i-a fost reținută pentru aceste trei lucrări o garanție

de bună execuție în sumă totală de 221.009,23 RON care a fost recunoscută

expres de către pârâtă prin confirmarea de către aceasta a Extrasului de cont

comunicat cu nr. 1027 din 21 decembrie 2006.

A mai arătat că

asupra SC P. SA s-a deschis procedura insolvenței judiciare simplificată prin Încheierea

nr. 338 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5165/30/2007

și acesta este argumentul care justifică calitatea G.I.C. IPURL de a formula

prezenta acțiune în numele debitoarei falite, reclamanta SC P. SA în faliment.

A mai arătat că

referitor la dobânda legală, în conformitate cu prevederile art. 43 C.com.

pârâta se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine

exigibilă, iar dobânzile legale curg de la data scadenței obligației, potrivit

dispozițiilor O.G. nr. 9/2000 și Circularei B.N.R. nr. 3/2002 care a introdus

dobânda de referință, dobânda legală de calculează la nivelul dobânzii de

referință comunicată de BNR.

Reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 112, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

art. 3 și 8 din Legea nr. 469/2002, art. 43 și 46 C.com., O.G. nr. 9/2000, art.

969 și 970 C. civ. și art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, modificată.

Pârâta SC T.R.E.I.R.

SCS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată și a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat

admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei-reclamante

la plata sumei de 138.521,40 RON reprezentând penalități de întârziere depășire

termen de execuție, dobânda legală calculată de la data scadenței și până la

data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că la data

de 1 aprilie 2004 între părți a fost încheiat contractul de antrepriză generală

prin care s-a stabilit să predea la cheie supermarket-uri tipizate „P”,

inclusiv căile de acces, amenajare, parcare, utilități, și ulterior la datele

de 10 iunie 2004, 13 septembrie 2004 și 10 mai 2005 au fost încheiate

contractele individuale la contractul cadru de antreprenoriat general pentru

locațiile Deva, Gherla și Orăștie, prin care se individualizau locațiile,

prețul și termenele de execuție.

A mai arătat că la

obiectivul Deva, contractul a fost semnat la data de 10 iunie 2004 având drept

termen final de predare data de 28 octombrie 2004, pentru nerespectarea

termenului de predare, în contract a fost prevăzută o penalitate de 1.217,22

euro/zi de întârziere sau o penalitate maximă de 40.574 euro și recepția

obiectivului și predarea s-a făcut la data de 15 martie 2005, cu o întârziere

de 140 de zile și deși era îndreptățită să solicite penalități maxime de

întârziere, nu a făcut acest lucru, gândindu-se la colaborarea viitoare pentru

celelalte două magazine; că întreaga garanție a fost restituită către prestator

la scurt timp după efectuarea recepției la terminarea lucrărilor pentru

obiectivul Deva; că până la recepția finală, respectiv 1 iunie 2010 fiind

beneficiarii Poliței de garanție de întreținere nr. 9012458 S emisă de către SC

G.A. SA în data de 29 noiembrie 2005 în valoare de 52.035,44 euro și acesta

este motivul pentru care a restituit integral garanțiile către prestator,

ultima plată fiind făcută în data de 21 decembrie 2005 și reprezintă

contravaloarea sumei din polița de asigurare al cărei beneficiar este pârâta.

La obiectivul Gherla,

contractul a fost semnat la data de 13 septembrie 2005 având termen final

pentru predare data de 28 februarie 2005, pentru nerespectarea termenului de

predare, în contract a prevăzut o penalitate de 1.200 euro/zi de întârziere sau

o penalitate maximă de 34.000 euro; că recepția obiectivului și predarea s-a

făcut la data de 2 septembrie 2005, cu o întârziere de 185 zile și deși era

îndreptățită să solicite penalități maxime de întârziere, nu le-a mai

solicitat; că garanția a fost restituită către prestator după efectuarea

recepției la terminarea lucrărilor pentru obiectivul Gherla; că până la

recepția finală, respectiv 22 septembrie 2010 este beneficiarul Poliței de

garanție de întreținere nr. 9012459 K emisă de către SC G.A. SA în data de 29

noiembrie 2005 în valoare de 40.460 euro și a restituit integral garanțiile

către prestator, ultima plată fiind făcută în data de 21 decembrie 2005 și

reprezintă contravaloarea sumei din polița de asigurare al cărei beneficiar

este pârâta.

La obiectivul

Orăștie, contractul a fost semnat la data de 10 mai 2005, având drept termen

final pentru predare data de 1 august 2005, pentru nerespectarea termenului de

predare, în contract a fost prevăzută o penalitate de 1.222,5 euro/zi de

întârziere sau o penalitate maximă de 40.750 euro; că recepția obiectivului și

predarea s-a făcut la data de 20 octombrie 2005, cu o întârziere de 81 de zile,

și a înțeles să aplice penalitatea maximă prevăzută în contract pentru

nerespectarea termenului de predare, în acest sens facturând către prestator

suma de 138.521,5 RON, sumă pe care nici până în prezent nu a achitat-o; că a

restituit garanția către prestator după efectuarea recepției la terminarea

lucrărilor pentru obiectivul Orăștie; că până la recepția finală, respectiv 5

noiembrie 2010 este beneficiarul Poliței de garanție de întreținere nr. 9012460

emisă de SC G.A. SA în data de 29 noiembrie 2005 în valoare de 48.500 euro și a

restituit integral garanțiile către prestator, ultima plată fiind făcută în

data de 21 decembrie 2005 și reprezintă contravaloarea sumei din polița de

asigurare al cărei beneficiar este pârâta.

Menționează că

problemele au apărut în luna februarie 2007 când prestatorul a solicitat

insistent restituirea garanțiilor restituite conform contractului, anterior

expirării perioadei de garanție, în momentul în care reprezentanții Agenției

Națională de Administrare Fiscală au efectuat un control la SC P. SA, că

ulterior, au fost acționați în instanță pentru validarea unei popriri din cauza

faptului că societatea reclamantă-pârâtă a emis în lunile aprilie și mai 2007

un număr de trei CEC-uri fără acoperire în valoare totală de aproximativ

614.000 RON și instanța a respins cererea ca nefondată.; că în luna februarie

2008 asupra SC P. SA s-a deschis procedura insolvenței judiciare simplificate

și din acel moment lichidatorul judiciar desemnat a încercat să recupereze așa

zisul debit de la pârâtă.

A solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale astfel

cum a fost formulată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, probele administrate și dispozițiile legale incidente,

tribunalul a reținut următoarele:

Părțile au încheiat

contractul cadru de antrepriză generală din data de 1 aprilie 2004, în care

pârâta are calitatea de beneficiar iar reclamanta de antreprenor, având ca

obiect realizarea și predarea „la cheie” în stare perfectă de funcționare, fără

vicii și la termen, a unor supermarket-uri tipizate „P”., inclusiv realizarea

tuturor căilor de acces, a instalațiilor necesare și a amenajărilor exterioare

aferente, împreună cu locurile de parcare și căile de acces pentru circulația

clienților și a mărfurilor.

Pentru cele trei

obiective din localitățile Deva, Gherla și Orăștie au fost încheiate contracte

individuale la contractul cadru de antreprenoriat general, respectiv la datele

de 10 iunie 2004, 13 septembrie 2004 și 10 mai 2005.

Reclamanta în

conformitate cu dispozițiile capitolului 7 Garanții din contractul cadru, a

prezentat beneficiarului scrisori de garanție bancară de executare a

contractului, costurile garanției fiind suportate de antreprenor. Astfel,

reclamanta în calitate de antreprenor a încheiat Polițele de garanție de

întreținere nr. 9012458.S , nr. 9012459.K și nr. 9012460 E.

Potrivit

dispozițiilor din capitolul 7 Garanții pct. 2, după recepția lucrărilor ce fac

obiectul contractului, antreprenorul poate să ceară beneficiarului, restituirea

concomitentă a garanției de îndeplinire a contractului.

S-a reținut că la

dosarul cauzei au fost depuse decât procesele-verbale de recepție la terminarea

lucrărilor, respectiv procesul-verbal la terminarea lucrărilor din data de 15

martie 2005, de la obiectivul din Deva, procesul-verbal la terminarea

lucrărilor nr. 114 din data de 2 septembrie 2005, de la obiectivul din Gherla și

procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 20 octombrie

2005, de la obiectivul din Orăștie.

Deși susține pârâta

că ar fi plătit garanția de bună execuție, depunând la dosarul cauzei facturile

și ordinele de plată corespunzătoare acestora, tribunalul verificând aceste

înscrisuri, a reținut că acestea reprezintă în fapt plățile efectuate pentru

valoarea lucrărilor executate din care s-a scăzut garanția de bună execuție de

10%, pentru că față de dispozițiile contractuale anterior menționate și de

datele la care au fost întocmite procesele-verbale de recepție a lucrărilor,

garanția de îndeplinire a contractului se putea plăti la terminarea lucrărilor.

Astfel, s-a reținut

că ordinele de plată în care sunt menționate facturile plătite, poartă date

anterioare comparativ cu datele de încheiere a proceselor-verbale de recepție a

lucrărilor. La obiectivul din Deva, OP 482/13 august 2004, la obiectivul din

Gherla, OP 858/14 decembrie 2004, nr. 427/28 mai 2005, nr. 1120/17 august 2005,

la obiectivul din Orăștie, OP nr. 883/14 iulie 2005, fără nr. /08 august 2005, nr.

1266/13 septembrie 2005.

Tribunalul a apreciat

că prin modul în care a fost formulată cererea reconvențională, respectiv

faptul că pârâta a solicitat compensarea pretențiilor reclamantei cu

pretențiile și cu cheltuielile pârâtei, a recunoscut implicit faptul că nu a

achitat garanția de bună execuție.

De asemenea, a mai

reținut că prin Extrasul de cont înregistrat la SC P. SA cu nr. 1527 din 21

decembrie 2006, pârâta a confirmat suma de 221.009,36 RON reprezentând garanții

de bună execuție la obiectivele din Deva, Gherla și Orăștie.

Cu privire la dobânda

legală aferentă solicitată, tribunalul a apreciat ca întemeiată cererea

reclamantei și conform dispozițiilor O.G.nr. 9/2000 a obligat pârâta să

plătească dobânda legală aferentă sumei de 221.0009,34 RON, începând cu data de

10 martie 20009, data formulării cererii de chemare în judecată și până la data

plății efective.

În ceea ce privește

solicitarea pârâtei-reclamante SC T.R.E.I.R. SCS de obligare a

reclamantei-pârâte SC P. SA la plata sumei de 138.521,40 RON reprezentând

penalități de întârziere pentru depășirea termenului de execuție, la plata

dobânzii legale calculate de la data scadenței și până la data plății efective

și compensarea pretențiilor reclamantei cu pretențiile și cu cheltuielile

pârâtei, tribunalul a apreciat-o, ca inadmisibilă, pentru următoarele

considerente.

Astfel, pârâta a

formulat Cererea reconvențională la data de 15 mai 2009 când reclamanta se afla

în faliment, acțiunea prezentă fiind formulată de către lichidatorul judiciar

al acesteia.

Potrivit

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii

se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

S-a reținut că

pârâta, față de situația specială în care se află reclamanta față de care a

fost deschisă procedura insolvenței prin Încheierea pronunțată la data de 18

octombrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5165/30/2007, nu mai

poate să invoce pretenții de la aceasta, ci își poate valorifica eventualele

pretenții pecuniare în cadrul procedurii insolvenței prin înscrierea la masa

credală a debitoarei.

Pe cale de

consecință, față de toate considerentele expuse, Tribunalul Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 269 din 7 iunie 2010 a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin lichidator judiciar G.I.C.

IPURL; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 221.009,34 RON

reprezentând garanție de bună execuție și dobânda legală aferentă, începând cu

data de 10 martie 2009 și până la data plății efective; a respins cererea reconvențională,

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Apelul declarat de

către reclamantă nu a fost timbrat, astfel încât Curtea a aplicat sancțiunea

anulării cererii.

Pârâta a criticat

sentința de fond sub aspectul datei scadenței obligației de restituire a

garanției de bună execuție de către reclamantă. Pârâta a susținut că potrivit art.

3 și 33 din Contractul cadru, de la data recepției finale ea poate fi obligată

la înapoierea garanțiilor de bună execuție, reținute de către reclamantă, însă

nu s-a realizat nici o recepție finală până în prezent, acesta fiind motivul

pentru care sumele de bani nu au fost restituite.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 112 din 27 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă

SC T.R.E.I.R. SCS și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC P.

SA prin lichidator judiciar G.I.C. IPURL.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a reținut că potrivit capitolului 7, art. 2 din Contractul cadru

de antrepriză, reclamanta în calitate de antreprenor general putea solicita

pârâtei beneficiară a lucrărilor, restituirea concomitentă a garanției de

îndeplinire a contractului, în schimbul unei scrisori de garanție bancară de

bună execuție. Reclamanta a depus scrisori de garanție bancară, astfel încât

obligația de garanție a fost preluată de bancă, aceasta fiind îndreptățită la

restituirea garanției de bună execuție în numerar.

Prin încheierea din

data de 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

contencios administrativ fiscal, a dispus, din oficiu îndreptarea erorii

materiale din Decizia nr. 112 din 27 octombrie 2010, în sensul că a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă, înlăturându-se mențiunea greșită

privind anularea acestui apel pentru netimbrare.

Decizia pronunțată de

către instanța de apel, precum și încheierea privind îndreptarea erorii

materiale, a fost recurată de către reclamanta SC P. SA prin lichidator

judiciar G.I.C. IPURL, prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei și

a încheierii atacată, în sensul admiterii apelului reclamantei și pe fondul

cauzei admiterea cererii de chemare în judecată în totalitate.

Cererea de recurs a

fost motivată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea acestor

motive recurenta a susținut că instanța de apel deși a reținut că apelul nu a

fost motivat, a dispus respingerea acestuia ce nefondat. Potrivit dispozițiilor

art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația de a se

pronunța în fond pe baza celor invocate în fața primei instanțe.

Solicită în

consecință admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata debitului principal

și a dobânzii legale de la data scadenței.

Decizia pronunțată de

către instanța de apel a fost recurată și de către pârâta SC T.R.E.I.R. SCS,

prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei recurată, în sensul

respingerii capătului de cerere referitor la plata dobânzii legale.

Recursul a fost

motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

recursului arată că termenul scadent pentru restituirea garanțiilor curge de la

data recepției finale pentru toate cele trei obiective, și nu data terminării

lucrărilor, astfel cum au reținut ambele instanțe.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de către reclamanta SC P. SA prin lichidator

judiciar G.I.C. IPURL, constată că acesta este fondat, în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 292 alin.

(2) C. proc. civ.

Prealabil prezentării

argumentelor care justifică admiterea recursului, Înalta Curte constată că în

susținerea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivele de nelegalitate

reprezentate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin concluziile orale

prezentate la termenul la care s-au soluționat cele două cereri de recurs,

reprezentantul recurentei reclamantă a declarat că înțelege să susțină numai

motivul de nelegalitate reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., renunțând

la a mai susține motivele de nelegalitate reprezentate de art. 304 pct. 7 și 8

C. proc. civ., formulând concluzii de modificare în parte a decizei recurată,

în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii legale, cu începere de la data

scadenței și până la data plății efective, având în vedere achitarea debitului,

ulterior pronunțării deciziei din apel.

În raport de aceste

precizări, Înalta Curte găsește fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește incidența art. 292 alin. (2) C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „În cazul în care apelul nu se

motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace

de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe

baza celor invocate la prima instanță”.

Această prevedere

constituie o garanție suplimentară a dreptului consacrat de art. 21 din

Constituție, care decurge din caracterul devolutiv al apelului. Articolul sus

citat consacră in terminis obligația instanței de apel, în situația în care

apelul este nemotivat sau nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi

noi, să se pronunțe, totuși, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță.

Având în vedere

aceste considerente, se constată că prin Decizia nr. 112 din 27 octombrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că reclamanta nu a timbrat apelul, astfel

încât a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997

republicată.

Prin încheierea din

data de 29 octombrie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în Camera

de Consiliu, instanța a îndreptat, din oficiu, eroarea materială, strecurată în

decizia sus menționată, și a reținut că în mod greșit s-a dispus anularea

apelului ca netimbrat, în condițiile în care acesta nu a fost motivat, soluția

corectă fiind de respingerea a acestuia ca nefondat.

În această situație,

instanța de apel, pornind de la caracterul devolutiv al apelului, care înseamnă

o reeditare a judecății, nu era limitată să sancționeze lipsa de diligență a

părții care nu și-a motivat apelul, ci trebuia să examineze cauza prin prisma

motivelor, mijloacelor și probelor invocate la prima instanță.

Caracterul deplin al

apelului, cunoaște doar două limitări: tantum devolutum quantum appellatum și

tantum devolutum quantum judicatum, care nu - și găsesc aplicarea în situația

de față.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte urmează să admită recursul reclamantei, în temeiul art.

312 alin. (2) C. proc. civ., să caseze parțial decizia atacată, precum și

încheierea privind îndreptarea erorii materiale, și să trimită cauza spre

rejudecarea apelului reclamantei, aceleiași instanțe, criticile care nu au fost

analizate prin recursul de față, urmând a fi avute în vedere de către instanța

de apel, în rejudecare.

Înalta Curte, în ceea

ce privește recursul pârâtei SC T.R.E.I.R. SCS Ariceștii Rahtivani, în

considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. - potrivit cărora

instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii - a luat în examinare, cu prioritate rezolvarea excepției invocată din

oficiu de către instanță, privind netimbareai cererii de recurs, și a reținut:

Articolul 1 din Legea

nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile

legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă nu a

fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 10 mai 2011 cu mențiunea de a

achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar.

În raport de

împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 10 mai

2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul

judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca

netimbrat.

Având în vedere că

recursul pârâtei nu a fost analizat, în raport de soluționarea, cu prioritate a

excepției netimbrării cererii, care face de prisos examinarea criticilor pe

fond, Înalta Curte precizează că modul de soluționare a cererii de apel

formulată de către pârâtă, de către Curtea de Apel Ploiești, a intrat în

autoritatea lucrului judecat, consecința fiind de menținere a dispozițiilor Deciziei

nr. 112/27 octombrie 2010 în ceea ce privește apelul pârâtei SC T.R.E.I.R. SCS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC P. SA prin lichidator judiciar G.I.C. IPURL Timișoara

împotriva Deciziei nr. 112 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și a Încheierii

din data de 29 octombrie 2010, pronunțată de aceeași instanță, pe care le

casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanta SC P.

SA prin lichidator judiciar G.I.C. IPURL Timișoara împotriva Sentinței nr. 269

din 7 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, aceleiași instanțe. Menține dispozițiile deciziei privind

respingerea apelului pârâtei SC T.R.E.I.R. SCS Ariceștii Rahtivani.

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta SC T.R.E.I.R. SCS Ariceștii Rahtivani împotriva Deciziei

nr. 112 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.