ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2464/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2009 la Tribunalul Brașov, creditoarea DGFP Brașov a solicitat instanței deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei SC L.R. SRL. A motivat, în esență, că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 285.775 ron reprezentând obligații bugetare. A arătat că debitoarea se află în insolvență, fiind îndeplinite condițiile deschiderii procedurii de insolvență a acesteia. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006. La data de 1 aprilie 2009, debitoarea SC L.R. SRL a formulat contestație prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei.

A motivat că reclamanta creditoare nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, între părți existând un litigiu pe calea dreptului comun, pe rolul Tribunalului Brașov, privitor la creanța pretinsă de creditoare. A susținut că nu se află în stare de insolvență, blocajul financiar cu care se confruntă fiind unul temporar. Prin cererea înregistrată sub nr. 3759/62 din 22 aprilie 2009 la Tribunalul Brașov, creditoarea SC L. SRL societate în faliment prin lichidator judiciar R. IPURL a solicitat instanței deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC L.R. SRL. A motivat, în esență, că are împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 718.369,93 ron, care este certă, lichidă și exigibilă.

De asemenea, prin cererea înregistrată sub nr. 3903/62 din 29 aprilie 2009 pe rolul aceleiași instanțe, creditoarea SC P. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC L.R. SRL, pentru o creanță compusă din: 16.314,26 ron - preț și 8.640 ron - penalități de întârziere, conform sentinței civile nr. 7054/2008. A arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (6), (12) din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. În cauză, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 3759/62/2009 și 3903/62/2009 la dosarul nr. 1555/62/2009, conform art. 31 alin (3) din Legea nr. 85/2006. Prin cererea depusă la data de 10 decembrie 2009 (dosar 1555/62/2009) debitoarea SC L.R.

SRL a invederat instanței că și-a schimbat denumirea în SC L.R.S. SRL precum și sediul, pe raza unui alt județ, motiv pentru care se impune declinarea competenței soluționării cauzei la instanța unde se află noul sediu. Prin sentința civilă nr. 404 din 25 februarie 2010, Tribunalul Brașov a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Tribunalului Teleorman. Prin sentința comercială nr. 347 din 26 aprilie 2010 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a declinat competența soluționării cererilor de insolvență formulate de creditoarele: DGFP Brașov, SC L. SRL prin lichidator R. IPURL Tărlugeni, și SC P. SRL Brașov împotriva debitoarei SC L.R.

SRL (actualmente SC L.R.S. SRL) în favoarea Tribunalului Brașov. A constatat conflict negativ de competență. A suspendat din oficiu, orice altă procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că art. 6 alin (1) din Legea nr. 85/2006 stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială își află sediul debitorul, astfel cum figurează în registrul comerțului. În speță, la data formulării cererilor de insolvență: 27 februarie 2009, 22 aprilie 2009 și 29 aprilie 2009 debitoarea își avea sediul în județul Brașov. De asemenea inclusiv la data formulării contestației debitoarea avea sediul în județul Brașov.

De altfel, menținerea competenței teritoriale a Tribunalului Brașov, investit cu soluționarea cererilor de insolvență se justifică și prin aceea că în circumscripția acestuia se găsesc înregistrate principalele evidențe contabile ale debitoarei, fiind de natură a asigura o administrare mai bună a justiției și implicit asigurarea protecției tuturor participanților la procedură. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență în condițiile în care Tribunalul Brașov și Tribunalul Teleorman s-au declarat necompetente a judeca pricina prin hotărâri rămase irevocabile prin nerecurare Înalta Curte reține ca fiind competent Tribunalul Brașov. Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 toate procedurile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum acesta figurează în registrul comerțului.

În interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 pentru determinarea tribunalului competent teritorial prezintă relevanță juridică numai sediul pe care debitorul îl avea la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii, mutarea ulterioară a sediului neavând relevanță sub aspectul instanței competente. În speță la data formulării cererilor de insolvență: 27 februarie 2009, 22 aprilie 2009 și 29 aprilie 2009 debitoarea își avea sediul în județul Brașov. Așa fiind competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brașov, secția comercială, în a cărui rază teritorială își avea sediul debitoarea la momentul înregistrării cererilor de deschidere a procedurii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.