ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2464/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față

;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 februarie

2009 la Tribunalul Brașov, creditoarea DGFP Brașov a solicitat instanței

deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei SC L.R. SRL.

A motivat, în esență,

că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum

de 285.775 ron reprezentând obligații bugetare.

A arătat că

debitoarea se află în insolvență, fiind îndeplinite condițiile deschiderii

procedurii de insolvență a acesteia.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

La data de 1 aprilie

2009, debitoarea SC L.R. SRL a formulat contestație prin care a solicitat

respingerea cererii creditoarei.

A motivat că

reclamanta creditoare nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, între părți

existând un litigiu pe calea dreptului comun, pe rolul Tribunalului Brașov,

privitor la creanța pretinsă de creditoare.

A susținut că nu se

află în stare de insolvență, blocajul financiar cu care se confruntă fiind unul

temporar.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3759/62 din 22 aprilie 2009 la Tribunalul Brașov,

creditoarea SC L. SRL societate în faliment prin lichidator judiciar R. IPURL a

solicitat instanței deschiderea procedurii simplificate de insolvență a

debitoarei SC L.R. SRL.

A motivat, în esență,

că are împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 718.369,93 ron, care este

certă, lichidă și exigibilă.

De asemenea, prin

cererea înregistrată sub nr. 3903/62 din 29 aprilie 2009 pe rolul aceleiași

instanțe, creditoarea SC P. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței

debitoarei SC L.R. SRL, pentru o creanță compusă din: 16.314,26 ron - preț și

8.640 ron - penalități de întârziere, conform sentinței civile nr. 7054/2008.

A arătat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (6), (12) din Legea nr. 85/2006

pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.

În cauză, s-a dispus

conexarea dosarelor nr. 3759/62/2009 și 3903/62/2009 la dosarul nr. 1555/62/2009,

conform art. 31 alin (3) din Legea nr. 85/2006.

Prin cererea depusă la

data de 10 decembrie 2009 (dosar 1555/62/2009) debitoarea SC L.R. SRL a

invederat instanței că și-a schimbat denumirea în SC L.R.S. SRL precum și

sediul, pe raza unui alt județ, motiv pentru care se impune declinarea

competenței soluționării cauzei la instanța unde se află noul sediu.

Prin sentința civilă nr.

404 din 25 februarie 2010, Tribunalul Brașov a admis excepția de necompetență

teritorială a acestei instanțe și a declinat competența soluționării pricinii

în favoarea Tribunalului Teleorman.

Prin sentința

comercială nr. 347 din 26 aprilie 2010 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a

declinat competența soluționării cererilor de insolvență formulate de

creditoarele: DGFP Brașov, SC L. SRL prin lichidator R. IPURL Tărlugeni, și SC

P. SRL Brașov împotriva debitoarei SC L.R. SRL (actualmente SC L.R.S. SRL) în

favoarea Tribunalului Brașov.

A constatat conflict

negativ de competență.

A suspendat din

oficiu, orice altă procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că art. 6 alin (1) din Legea nr. 85/2006 stabilește

o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui rază

teritorială își află sediul debitorul, astfel cum figurează în registrul

comerțului. În speță, la data formulării cererilor de insolvență: 27 februarie

2009, 22 aprilie 2009 și 29 aprilie 2009 debitoarea își avea sediul în județul

Brașov. De asemenea inclusiv la data formulării contestației debitoarea avea

sediul în județul Brașov.

De altfel, menținerea

competenței teritoriale a Tribunalului Brașov, investit cu soluționarea

cererilor de insolvență se justifică și prin aceea că în circumscripția

acestuia se găsesc înregistrate principalele evidențe contabile ale debitoarei,

fiind de natură a asigura o administrare mai bună a justiției și implicit

asigurarea protecției tuturor participanților la procedură.

Investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență în condițiile în care

Tribunalul Brașov și Tribunalul Teleorman s-au declarat necompetente a judeca

pricina prin hotărâri rămase irevocabile prin nerecurare Înalta Curte reține ca

fiind competent Tribunalul Brașov.

Potrivit art. 6 din

Legea nr. 85/2006 toate procedurile prevăzute de prezenta lege sunt de

competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul,

astfel cum acesta figurează în registrul comerțului.

În interpretarea

dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 pentru determinarea

tribunalului competent teritorial prezintă relevanță juridică numai sediul pe

care debitorul îl avea la momentul înregistrării cererii de deschidere a

procedurii, mutarea ulterioară a sediului neavând relevanță sub aspectul

instanței competente.

În speță la data

formulării cererilor de insolvență: 27 februarie 2009, 22 aprilie 2009 și 29

aprilie 2009 debitoarea își avea sediul în județul Brașov.

Așa fiind competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brașov, secția comercială, în a

cărui rază teritorială își avea sediul debitoarea la momentul înregistrării

cererilor de deschidere a procedurii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2010.