ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1675/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 290/Ap/29.02.2024, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând că este contradictorie deciziilor nr. 608/Ap/22.04.2016 și nr. 370/Ap/28.03.2018, pronunțate de aceeași instanță în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017

În motivare, revizuentul a subliniat că elementul esențial al tuturor cauzelor în discuție îl constituie data la care debitoarea B. S.R.L. a intrat în stare de încetare plăți și, implicit, în insolvență, chestiune de fapt esențială în cadrul unui litigiu bazat pe art. 169 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014.

Evidențiind demersurile lichidatorului judiciar, revizuentul a făcut referire la dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de atragere a răspunderii sale, în temeiul art. 169 lit. a) și e) din Legea nr. 85/2014, în calitate de asociat unic și administrator al B. S.R.L., pentru actul de vânzare-cumpărare nr. x/08.03.2017 încheiat între debitoare și C. S.R.L, evaluat la suma de 210.129,50 RON; lichidatorul a considerat că această tranzacție este una frauduloasă, realizată fără un raport de expertiză pentru stabilirea prețului de piață și achitat un preț sub cel al pieței, în frauda creditorilor cu scopul sustragerii bunurilor de la valorificare în cadrul procedurii insolvenței. Totodată, a făcut referire și la cererea fundamentată pe art. 169 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, în care lichidatorul a apreciat că revizuentul se face vinovat de plata dividendelor în valoare de 385.000 RON către el însuși, la data de 22.02.2017, susținând că această plată a fost realizată cu prioritate, dat fiind că starea de încetare a plății ar fi survenit la 08.03.2016, data pronunțării sentinței civile nr. 631/08.03.2016 a Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2015.

Revizuentul a contestat aceste concluzii ale lichidatorului integrate în dosarul nr. x/2017, argumentând că sunt în contradicție cu alte hotărâri definitive pronunțate anterior în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017

Astfel, în dosarul nr. x/2015, privind cererea de deschidere a procedurii de insolvență împotriva B. S.R.L., formulată de creditoarea D. S.R.L., Tribunalul Brașov și ulterior Curtea de Apel Brașov au statuat că, la data de 22.04.2016, B. S.R.L. nu se afla în stare de insolvență, apreciindu-se că o astfel de calificare a stării de insolvență nu putea avea loc decât după pronunțarea unei decizii definitive în dosarul nr. x/2015. De asemenea, Curtea de Apel Brașov a reținut mai multe aspecte relevante pentru stabilirea datei la care a survenit încetarea de plăți în cadrul societății B. S.R.L., în contextul pretențiilor formulate de creditoarea D. S.R.L., subliniind că (i) suma de 612.559,88 RON cerută de creditoare a fost contestată, ceea ce făcea creanța necertă, conform art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, astfel că nu era îndeplinită una dintre condițiile necesare pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei; (ii) s-a admis apărarea debitoarei, care a susținut că nu se află în stare de insolvență, având suficiente lichidități pentru plata datoriilor curente, astfel că refuzul debitoarei de a plăti o sumă contestată fiscal nu putea fi considerat ca incapacitate de plată.

În cadrul dosarului nr. x/2017, având ca obiect contestațiile la tabelul preliminar de creanțe al B. S.R.L., chiar și la data de 25.03.2018, Curtea de Apel Brașov punea în discuție caracterul exigibil sau nu al creanței D. S.R.L., dispunând integrarea acestei creanțe sub condiție în cadrul procedurii și validând astfel concluziile anterioare ale instanței, reținute în dosarul nr. x/2015, potrivit cărora nu exista o creanță certă, lichidă și exigibilă a D. S.R.L. care să depășească nivelul lichidităților deținute de B. S.R.L., necesară constatării încetării de plăți. De asemenea, curtea de apel a reținut că respectiva creanță de 360.875,86 RON a fost înscrisă în tabelul de creanțe ca și creanță pură și simplă, până la soluționarea recursului la instanța supremă.

Potrivit revizuentului, din analiza acestor aspecte reiese că în ambele dosare, instanțele din Brașov au concluzionat că starea de încetare de plăți și cea de insolvență a B. S.R.L. a intervenit concomitent cu data definitivării soluției din dosarul nr. x/2017, adică cel mai devreme la data de 22.04.2017.

Evidențiind existența unei practici neunitare în aplicarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că demersul său este justificat în lumina considerentelor din decizia nr. 102/2021 a Curții Constituționale; acesta a argumentat că, odată clarificată o chestiune litigioasă, nu mai poate fi soluționată diferit pe baza unui probatoriu care nu este substanțial mai complex sau diferit de cel analizat de judecătorul primului dosar ori pentru motivul lipsei unei identități de obiect, părți și cauză. De altfel, în considerarea argumentelor prezentate raportat la prezenta cauză, reiese că data survenirii stării de încetare de plăți, mai ales în raport cu aceeași creanță împotriva debitorului, nu poate fi o chestiune volatilă, care într-un anumit litigiu să fie stabilită într-un fel și la o anumită dată, iar într-un alt litigiu să fie stabilită diferit, la o altă dată, în condițiile în care reperele nu au suferit modificări.

Concluzionând, a arătat că după ce a fost stabilită data survenirii stării de încetare de plăți și insolvență a societății B. S.R.L., odată cu soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, la data de 22.05.2017, acest aspect factual a dobândit autoritate de lucru judecat și nu mai poate fi reanalizat în alte dosare. În consecință, orice analiză privind aplicarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în legătură cu plățile efectuate către revizuentul A., la data de 22.02.2017, trebuie să aibă în vedere acest reper obiectiv al datei încetării de plăți și al insolvenței stabilit la 22.05.2017.

În acest context, a evidențiat că din decizia a cărei retractare o solicită rezultă implicit că suma de 385.000 RON achitată de B. S.R.L. către revizuent la data de 22.02.2017 ar trebui considerată prioritară, dată fiind efectuarea ei în luna anterioară constatării oficiale a încetării de plăți; această concluzie intră în contradicție cu aspectele reținute în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017, unde se aplică dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în cadrul cererii de revizuire. În plus, aplicând principiul autorității de lucru judecat, revizuentul consideră surprinzătoare soluția din dosarul nr. x/2017, având în vedere că completele care au judecat dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017 sunt parțial identice cu cel al prezentului dosar.

În final, a evidențiat că, în toate dosarele analizate anterior, instanțele de la Brașov, prin hotărâri definitive, au stabilit că starea de încetare de plăți și insolvența B. S.R.L. au intervenit concomitent cu data definitivării soluției pronunțate în dosarul nr. x/2017, iar această stabilire a datei încetării de plăți a fost determinantă în deciziile pronunțate în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017

Intimata a înregistrat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 886/AP/2024 din 28.05.2024, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a fost înregistrată la 07.06.2024.

Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prevalându-se de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susține că decizia atacată, nr. 290/Ap/29.02.2024 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, contravine puterii de lucru judecat a deciziilor nr. 608/Ap/22.04.2016 și nr. 370/Ap/28.03.2018, pronunțate de aceeași instanță; acesta argumentează că, din moment ce data survenirii stării de încetare de plăți și insolvență a societății B. S.R.L. a fost stabilită odată cu soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, la data de 22.05.2017, această chestiune a dobândit autoritate de lucru judecat; astfel, consideră că orice analiză privind aplicarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în legătură cu plățile efectuate către revizuent la data de 22.02.2017, trebuie să aibă în vedere acest reper obiectiv al datei deja stabilite.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât și a unuia pozitiv. Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerința triplei identități, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerința identității de părți. În acest din urmă caz, instanța supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătorești, caracterul acesteia, de a fi obligatorie și producătoare de efecte, se manifestă numai între părți și succesorii lor, față de terți, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte va examina dacă cerința identității de părți este întrunită.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia nr. 290/Ap/29.02.2024 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, a cărei retractare se solicită, au figurat ca părți E.., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în calitate de reclamantă, și A., în calitate de pârât.

În cel de-al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 370/Ap/28.03.2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, părțile implicate au fost societatea B. S.R.L., în calitate de debitoare, societățile F. S.R.L., D. S.R.L. și G. S.R.L., în calitate de creditoare, și administratorul judiciar al debitoarei, respectiv E..

În cel de-al treilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 608/Ap/22.04.2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă au figurat ca părți, creditoarea S.C. D. S.R.L. și debitoarea B. S.R.L.

Se constată, așadar, că cele trei procese nu s-au derulat între aceleași părți, revizuentul fiind terț.

Față de argumentele precedente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 290/Ap/29.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata E.., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.