ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ

și fiscal reclamanta D.G.F.P. Suceava a formulat, în contradictoriu cu Camera

de Conturi Suceava și Curtea de Conturi a României contestație împotriva

încheierii nr. II/64 din 1 august 2011 emise de Comisia de soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și solicitând suspendarea

executării punctului 2.1 din Decizia nr. 8 din 20 din 27 aprilie 2011 emisă de

Camera de Conturi Suceava.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin Încheierea nr. II/64 din 1 august 2011 Comisia de

soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a admis contestația

cu consecința modificării conținutului Deciziei nr. 8 din 20 din 27 aprilie

2011,cu privire la pct. 1.4 și 1.14 din decizie, dispunându-se anularea

măsurilor prevăzute la aceste puncte.

A mai susținut

reclamanta că, s-a contestat și pct. 2.1 din decizie, însă Comisia de

Soluționare a contestațiilor a dispus menținerea acestor dispoziții,

reținându-se că la punctul II subpunctul 10 din Raportul de control 3203 din 18

martie 2011 s-au făcut comentarii cu privire la activitatea de control

financiar privind decontarea de la bugetul de stat a biletelor de călătorie

gratuită de care au beneficiat veteranii și văduvele de război.

Totodată a mai

invocat motive de nelegalitate ale deciziei atacate cu referire concretă la

Ordinul nr. 266/312 din 22 februarie 2005 susținând că sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu

privire la suspendarea executării actului

administrativ

.

Soluția instanței de

fond

Prin Sentința nr. 281

din 15 septembrie 2011 Curtea de Apel, secția comercială și de contencios

administrativ

și fiscal a respins acțiunea

reclamantei ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că obiectul cererii de suspendare îl constituie

pct. 2.1 din Decizia nr. 8/20 a Curții de Conturi a României.

S-a reținut că,

referitor la activitatea de control financiar privind decontarea de la bugetul

de stat a biletelor speciale de călătorie gratuită de care au beneficiat

veteranii și văduvele de război au fost verificate procesele-verbale întocmite

de Biroul control financiar și datele înscrise în borderouri (numărul biletului

special de călătorie, distanța pe care s-a efectuat călătoria și tariful

călătoriei) fiind constatate următoarele abateri:

- în

procesele-verbale de control financiar întocmite pentru decontarea de la

bugetul de stat a biletelor speciale de călătorie auto, acordate veteranilor de

război, nu s-a făcut referire care sunt traseele aprobate prin licența de

traseu pentru operatorii economici transportatori. De asemenea nu s-a făcut

referire dacă stațiile de plecare și de coborâre înscrise pe cupoanele

statistice sunt pe traseele aprobate prin licența de transport;

- nu s-a precizat

dacă între stația de plecare și cea de coborâre înscrise pe cuponul statistic

situate pe un singur traseu interurban, nu există posibilitatea directă de călătorie

pe calea ferată;

- situațiile anexate

la borderouri de agenții economici transportatori nu cuprindeau traseele de

transport, distanțele între localități și tarifele practicate;

- la un număr de 7

agenți economici transportatori, cuprinși în eșantion, s-a decontat c/val

biletelor speciale de călătorie auto, acordate veteranilor de război, pe

distanțe cuprinse între 170 - 535 km, fără a se specifica în procesele-verbale

de control financiar, dacă între stația de plecare și cea de coborâre înscrise

pe cuponul statistic, situate pe un singur traseu interurban nu există

posibilitatea directă de călătorie pe calea ferată.

S-a reținut că au

fost încălcate următoarele prevederi legale:

- pct. 5.2

Verificarea corectitudinii întocmirii documentației prezentate din Procedura

operațională Cod PO-45.27 - Verificarea și avizarea documentației privind

decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de

război.

- art. 16 lit. a) din

Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale

invalizilor și văduvelor de război, republicată cu completările și modificările

ulterioare.

- pct. 4 din

Instrucțiunile de pe biletul special pentru o călătorie simplă gratuită cu

autobuzele.

Pentru înlăturarea

acestor deficiențe, în baza prevederilor Legii nr. 94/1992, republicată și ale

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 și

publicat în M.Of. nr. 832/13.12.2010, directorul Camerei de Conturi Suceava a

decis, cu privire la punctul 2.1, efectuarea unor verificări interne privind

activitatea desfășurată de Biroul de control financiar din cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice Suceava în vederea stabilirii și recuperării prejudiciilor

reprezentând cheltuieli angajate și plătite de la bugetul de stat în baza

documentelor avizate și aprobate nelegal, fără a fi îndeplinite condițiile de

legalitate pentru decontare prevăzute de reglementările Legii nr. 44/1994,

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și

văduvelor de război, republicată cu completările și modificările ulterioare.

De asemenea s-a decis

elaborarea unor proceduri operaționale de control pentru Biroul de control

financiar din cadrul D.G.F.P. Suceava cu verificarea în vederea avizării

documentelor privind decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită pentru

beneficiarii Legii nr. 44/1994, republicată.

Curtea a reținut că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) cu

raportare la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, existența

unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei

rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a

acțiunii, natura măsurii dispuse prin actul atacat neconstituind prin ea însăși

un caz bine justificat în sensul dispozițiilor menționate. Cu privire la

această primă condiție de admisibilitate, Curtea a constatat că reclamanta a

avut o abordare generică, legând-o mai mult de criteriile referitoare la

legalitatea actului atacat, prin invocarea greșitei interpretări a unor acte

normative, fără însă a o puncta în specificitatea ei.

Privitor la acest

aspect, a apreciat că motivele de nelegalitate a actului invocat de petentă, în

susținerea cererii de suspendare, care presupun cercetarea în profunzime a

fondului cauzei, nu se circumscriu condiției referitoare la existența unui caz

bine justificat.

Referitor la condiția

„pagubei iminente", prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. s din Legea

nr. 554/2004, prima instanță a reținut că aceasta presupune existența în

cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin ducerea la îndeplinire

i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în

ipoteza anulării actului.

Or, apărările

contestatoarei privitor la acest aspect se rezumă la simpla afirmație ce reia

practic textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 că „prin măsurile

dispuse s-ar produce grave prejudicii, inclusiv contribuabililor în mod direct

și ar perturba în mod grav funcționarea instituției".

Recursul

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Suceava

În motivarea cererii

de recurs s-au arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond în

mod greșit nu a ținut cont de împrejurările de fapt și de drept invocate de

reclamantă care atestau o îndoială serioasă asupra legalității actului.

Se arată că, în urma

verificării borderourilor și situațiilor centralizatoare prezentate la decontare

de către operatorii economici transportatori pentru biletele speciale de

călătorii auto, acordate veteranilor de război, au fost încheiate în anul 2010

de către Biroul control financiar, procese-verbale în care au fost consemnate

constatările, precum și propunerile de avizare/neavizare.

Procesele-verbale au

fost întocmite, cu respectarea prevederilor legale în baza Legii nr. 30/1991,

Legea nr. 44/1884 - privind veteranii de război Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 889/2005, Ordinul comun al Ministrului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice nr. 266/312/2005.

- Se arată de

recurentă că potrivit Ordinului nr. 266/312/2005 - operatorii economici

transportatori prezintă la verificare și avizare borderourile și situațiile

centralizatoare pentru biletele speciale de călătorie auto, inclusiv cupoanele

statistice, în ordin nu se specifică că, situațiile anexate la borderouri de

agenții economici transportatori să cuprindă traseele de transport, distanțele

între localități și tarifele practicate.

În procesele-verbale

întocmite pentru verificarea și avizarea borderourilor și situațiilor

centralizatoare, prezentate la decontare de către operatorii economici

transportatori - au fost menținute constatările care au condus la diminuarea

sumelor înscrise în borderou și situația cu sumele care nu respectau cerințele

legale - inclusiv dacă există posibilitatea directă de călătorie pe calea

ferată.

În acest sens,

apreciază recurenta că nu s-au încălcat prevederile art. 16 lit. a) din Legea

nr. 44/1984. Procedura operațională PO - 45.27 - a fost transmisă la Agenția

Națională de Administrare Fiscală, ulterior perioadei pentru care auditorii

publici externi au estimat prejudiciul.

- Instanța de fond a

apreciat în mod eronat că nici cea de-a doua condiție de suspendare a

executării, sub aspectul pagubei iminente, nu este îndeplinită. Se arată că s-a

estimat un prejudiciu de 1.194.711 RON și s-a dispus luarea măsurilor de

stabilire și recuperare a sumelor care au fost avizate și decontate.

Prejudiciul nu este real. Prin adresa nr. 21 Md/1/762/2011, SNCFR a confirmat

imposibilitatea transportului pe calea ferată.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 304

1

C.

proc. civ.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în

cele ce urmează:

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 “În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

În ceea ce privește

cazul bine justificat

Așa cum a apreciat și

judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu există împrejurări de fapt și

de drept care să determine o răsturnare a prezumției de legalitate a actului

administrativ, o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, care constituie

unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Ceea ce invocă

recurenta, și anume respectarea prevederilor legale, întocmirea

proceselor-verbale cu menționarea constatărilor care au condus la diminuarea

sumelor înscrise în borderou, inclusiv posibilitatea existenței sau nu, a

călătoriei pe calea ferată, adresa SNCFR nr. 21 Md/762/2011 cu traseele pe care

nu există posibilitatea directă de călătorie, incidența adresei corpului de

control - necesită pentru o justă analiză, o administrare de probe în

contradictoriu, nu sunt semnalate evidente nereguli în acest context.

Cazul bine justificat

nu poate fi invocat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului

administrativ, atunci când acestea nu sunt evidente, se apreciază că acestea

vizează fondul cauzei și se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește

prejudiciul invocat

Înalta Curte

apreciază că nici această condiție nu este îndeplinită, nu există o iminență

întrucât prin actul administrativ contestat s-a dispus luarea unor măsuri, prin

verificări interne, stabilirea și recuperarea prejudiciilor, ceea ce denotă

prin conținutul său un întreg proces de durată pentru aducerea la îndeplinire.

În acest context se

apreciază că nu există îndeplinită cerința prevăzută de art. 2 lit. ș din Legea

nr. 554/2004.

Constatând că

instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, că nu există

motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, se va

respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava

împotriva Sentinței nr. 281 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.