ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2015

Decizia nr. 1151/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 din 12 februarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. a Județului Iași - C., a anulat Dispoziția obligatorie din 30 martie 2011 emisă de către pârâtă în baza procesului - verbal de control financiar nr. 6184 din 30 martie 2011. și a dispus suspendarea executării actului fiscal până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 28.02 - 30 martie 2011 activitatea societății reclamante a fost verificată de către B. a Județului Iași - C. - Serviciul Control Financiar, obiectivul controlului ulterior constând în verificarea modului de acordare a sumelor reprezentând transferuri și subvenții acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război pentru perioada 2008 - 2010.

Prin dispoziția obligatorie emisă în baza procesului - verbal de control organul financiar de control a stabilit în sarcina SC A. SRL măsura de a restitui la bugetul de stat din care a fost acordată suma de 508.708,00 lei reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie gratuită pentru veteranii de război și văduvele acestora, încasată până la data de 11 martie 2011 și suma de 282.245,00 lei în cazul încasării acesteia.

Organul de control financiar a motivat pe larg măsura luată, reținând, în esență, că societatea nu i-a pus la dispoziție toate documentele justificative (cupoane statistice) pentru sumele reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, înscrise în borderourile întocmite pentru perioada 2008 - 2010, în vederea decontării acestora și nici licențele de transport/traseu, precum și graficele de circulație/caietele de sarcini pentru perioada mai și iunie 2008, societatea nejustificând realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării contravalorii acestora.

Prin sentința nr. 2008/ca din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia nr. 254 din 23 ianuarie 2013 a Curții de apel Iași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, fiind anulată Dispoziția Obligatorie nr. C./2607 din 14 februarie 2011 emisă de către B. a Județului Iași, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei măsura reconstituirii documentelor pierdute, sustrase sau distruse pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010, apreciindu-se termenul scurt stabilit de organul de control, imposibilitatea obiectivă a reconstituirii unora dintre documentele (cupoanele statistice) care au fost predate în original SC B. SRL a Județului Iași, precum și cazul fortuit apărut prin inundarea demisolului sediului din Iași.

Curtea de Apel a mai apreciat că în cercetarea legalității actelor administrativ-fiscale contestate trebuie să se plece de la împrejurarea, necontestată, că documentele întocmite de organul de control, în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 266/2005 al D., au fost confirmate, inclusiv în partea referitoare la „numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor”, de către instituțiile publice și persoanele menționate în cuprinsul actului de reglementare menționat expres în final, în baza acestora, să se stabilească dacă simplul fapt al neprezentării cupoanelor statistice, cu ocazia controlului efectuat de pârâtă în cursul anului 2011, justifică concluzia că transportatorul nu a dovedit „realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război”, precum și măsura de a se restitui la buget suma de către cărăuș.

Curtea de Apel a mai reținut că transportatorul este dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației din momentul în care instituția publică cu atribuțiuni de control, în speță pârâta B. Iași, și-a exercitat drepturile și obligațiile stabilite prin Ordinul nr. 266/2005.

Ca atare, atâta timp cât notele de constatare lunare, întocmite de persoana anume desemnată, din cadrul compartimentului Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, confirmă, sub semnătură și aplicare de sigiliu, că, în urma verificării efectuate, s-a constatat că „toate cupoanele corespund ca serie, km. și valoare și că totalul borderourilor statistice corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor rezultate”, că „numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu toate datele cerute de formular”, nefiind constatate „erori în adunarea borderourilor”, Curtea de Apel a apreciat că mențiunile făcute în cuprinsul procesului verbal de control financiar potrivit căruia SC A. SRL nu justifică „realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război”, este nefondata în condițiile în care din constatările Curții de Conturi și ale celor care au întocmit raportul de prezentare rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de transport, ci organelor fiscale implicate în verificarea documentelor justificative depuse de aceștia.

Cum singura sancțiune instituită pentru cazul nerespectării reglementărilor emise de D. cu privire la utilizarea documentelor justificative (a cupoanelor statistice), păstrarea și arhivarea acestora este cea prevăzută de art. 41 și 42 din Legea nr. 82/1991, Curtea de Apel a considerat că pârâta era în drept doar să sancționeze contravențional pe agentul economic controlat, dar nu și să-l decadă din dreptul de a încasa contravaloarea prestațiilor de transport efectuate, a căror realitate și întindere a fost confirmată, în timp, de chiar prepușii săi, în condițiile de regle­mentare stabilite prin Ordinul nr. 266/2005.

Împotriva sentinței civile nr. 42 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta E. Iași - F. Iași a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 147/2000, pensionarii din sistemul asigurărilor sociale de stat, din sistemul de pensii și asigurări sociale pentru agricultori, pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale din și sistemul public de pensii precum și veteranii de război beneficiază de gratuități la călătoriile de transport, acordate în condițiile legii, cu respectarea prevederilor Ordinului comun al G. și al D. nr. 266 din 22 februarie 2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Urmarea controlului efectuat de Curtea de Conturi a României la Biroului Județean, Botoșani, prin care s-au constatat abateri în legătură cu verificarea și avizarea borderourilor cupoanelor statistice ale biletelor speciale de călătorie și a situațiilor centralizatoare prezentate de agenții economici transportatori, prin circulara nr. 850155 din 08 octombrie 2010, înregistrată la B. Iași cu nr. DGd/2185 din 12 octombrie 2010, Direcția Corpului de Control din cadrul H. a dispus efectuarea de verificări, în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat prin încasarea de către agenții economici transportatori a sumelor reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr. 44/1994, fără respectarea prevederilor legale, precum și pentru stabilirea măsurilor necesare recuperării acestora.

SC A. SRL Iași se înscrie între acești agenți economici transportatori care au solicitat decontarea cheltuielilor de transport acordate prestate în baza biletelor speciale de călătorie gratuită, motiv pentru care, reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale din partea Biroul Județean Iași - C., în vederea stabilirii exacte a modului de decontarea a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor gratuite de transport, precum și a obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului, întrucât agentul economic nu a pus la dispoziția organului de control cupoanele statistice cuprinse în borderourile întocmite pentru perioada 1 ianuarie 2008 31 decembrie 2010. Prin Procesul-verbal de control din 14 februarie 2011 și Dispoziția obligatorie nr. C./2607 din 14 februarie 2011, Biroul Județean Iași - C. a dispus măsura de reconstituire a documentelor pierdute, sustrase sau distruse.

Ulterior, la expirarea termenului acordat în vederea refacerii documentației, organele de control financiar au constatat, prin Procesul-verbal de control 30 martie 201in 1 și Dispoziția obligatorie nr. C./6184 din 30 martie 2011, faptul că pentru sumele reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, acordate în baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război republicată și actualizată și înscrise în borderourile menționate în Anexa nr. 2 la proces-verbal în valoare totală de 790.953,00 lei, SC A. SRL nu a pus la dispoziția programului de control, la data controlului, toate documentele justificative (cupoane statistice, borderouri, situații centralizatoare) pentru perioada verificată și nici licențele de transport, licențele de traseu și graficele de circulație aferente perioadei 01 ianuarie 2008 - 30 iunie 2008, pentru a dovedi realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării contravalorii acestora, drept pentru care organul de control a stabilit ca această sumă să fie restituită bugetului din care a fost acordată.

Soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, în condițiile în care Curtea de Apel Iași a apreciat ca transportatorul este dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației din momentul în care s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul compartimentului Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică.

Așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond la termenul din 20 octombrie 2011, avizarea de către I. din cadrul Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a B. Iași a borderourilor cupoanelor statistice de călătorie transmise spre decontare la G., a constat doar în verificarea scriptică a concordanței datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoanele statistice, privind numărul, seria și suma, cât și corecta stabilire a totalurilor din borderouri și situații centralizatoare.

Potrivit competentelor, Serviciul I. nu avea posibilitatea de a verifica situația reală, faptică, asupra procedurii de utilizare de către agenții economici a cupoanelor statistice (Km, stația de plecare, stația de sosire, etc.), în raport cu documentele depuse pentru decontarea sumelor.

Această avizare nu a avut drept scop verificarea contabilității agentului economic transportator la care se referă art. 10 din Legea nr. 30/1991, ci a presupus verificarea concordanței datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoanele statistice, privind numărul, seria și suma cât și corecta stabilire a totalurilor din borderouri și situații centralizatoare, astfel încât încheierea notelor de constatare nu echivalează cu efectuarea unui control fiscal. Notele de constatare au fost documente interne de lucru, întocmite intr-un singur exemplar, nesolicitate de legislația în materie.

Controlul financiar s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Ordinului D. nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aparatul de control financiar din cadrul D. având ca obiectiv verificarea modului de acordare a sumelor de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuita cu autobuzele a veteranilor de război, activitate care presupune verificarea tuturor acțiunilor care au stat la baza acordării sumei de 790.953 lei, încasată de agentul economic transportator, în baza Ordinului nr. 266/2005 care reglementează modul de decontare a biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Motivarea Curții de Apel Iași conform căreia deficientele constatate în modalitatea de efectuare a controlului și avizării nu aparțin operatorilor de transport și nu le pot angaja răspunderea patrimonială, este lipsită de temei legal, în condițiile în care prevederile Ordinului comun D./G. nr. 266/312 din 2005 stabilesc, în mod expres, condițiile pe care trebuie să le respecte agentul economic transportator pentru a beneficia de decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor

Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

Societatea are obligația de a asigura, la cerere, transportul veteranilor de război, pe baza biletelor de călătorie gratuită emise de G., dar numai pentru călătoriile pentru care aceste bilete sunt valabile, respectiv călătoriile care se încadrează în prevederile mai sus menționate. De asemenea, decontarea costurilor de călătorie efectuată în baza biletului gratuit, se face cu respectarea acelorași prevederi.

Prin Procesul-verbal de control din 30 martie 2011 și Dispoziția obligatorie nr. C./6184 din 30 martie 2011, organul de control nu a angajat în nici un fel răspunderea patrimonială a societății transportatoare, ci a constatat existenta unui prejudiciu cauzat de către agentul economic transportator bugetului prin nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 266/312/2005 și a dispus măsura necesara recuperării acestui prejudiciu, respectiv aceea de a restitui la bugetul de stat suma de 790.953 lei, sumă ce a fost acordată de la bugetul statului și pentru care societatea nu a justificat, la data controlului, realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării acestora în conformitate cu prevederile legale specifice.

Netemeinică este și motivarea Curții de Apel Iași referitoare la modalitatea de interpretare a dispozițiile art. 16 din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

Astfel, operatorul privat de transport public de persoane are sarcina de a asigura transportul veteranilor de război conform solicitării acestora, dar, numai dacă aceste solicitări nu contravin prevederilor legale care reglementează transportul în comun, respectiv transportul veteranilor și văduvelor de război. Astfel, agentul economic transportator are dreptul la decontarea costurilor de călătorie de la bugetul statului numai pentru călătoria la care veteranul/văduva de război are dreptul în mod gratuit în condițiile Legii nr. 44/1994 și numai daca decontarea respecta instrucțiunile Ordinului nr. 266/2005.

În constatările cuprinse în procesul verbal din 28 martie 2011, organul de control nu a făcut interpretarea dispozițiilor Legii nr. 44/1994 privind veteranilor de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată și modificată, ci doar a coroborat prevederile art. 16, lit. a) și art. 23 din acest act normativ cu cele ale art. 4 și Anexei 2 din Ordinul comun al G. și D. nr. 266/312 din 22 februarie 2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare cu modificările ulterioare și cu art. 3, alin. (1), pct. 47 din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Legea nr. 44/1994, republicată și actualizată nu acordă nici un fel de drepturi (ajutoare de stat) societăților comerciale de transport, mai mult decât atât, aceasta nu cuprinde nici o referire la aceste societăți.

Singura referire la societățile transportatoare se face în cuprinsul Ordinului nr. 266/2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare care reglementează modul de decontare a biletelor speciale de călătorie.

SC A. SRL este prestator de servicii de transport cu mijloace de transport auto pentru beneficiarii Legii nr. 44/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare (veteranii de război și văduvele de război) care utilizează bilete speciale de călătorie gratuită cu mijloacele de transport auto, pe traseele de transport călători deservite de societate.

Societatea întocmește documentația necesară în vederea decontării acestora și încasării contravalorii prestărilor de servicii efectuate pentru persoanele fizice beneficiare ale drepturilor conferite de Legea nr. 44/1994 republicată și actualizată și încasează aceste sume pe baza facturilor emise către G.

Deci, sumele transferate de stat cu titlu de subvenții pentru călătoria persoanelor prevăzute de Legea nr. 44/1994 reprezintă creanțe/obligații fiscale rezultate din raporturile de drept material fiscal (impozite, taxe, contribuții, alte sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat). Aceste subvenții sunt acordate de stat pensionarilor, veteranilor de război și văduvelor acestora, și nicidecum firmelor de transport.

În cazul veteranilor de război din mediul rural, cărora li s-a acordat dreptul de a călătorii în mod gratuit și cu mijloacele de transport auto, sintagma „călătorii interne” din textul legii, alăturată dispoziției legale "dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată", nu semnifică nicicum posibilitatea de a călătorii cu mijloacele auto pe tot cuprinsul țării, mai ales în contextul în care veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat în mod gratuit prin intermediul asociaților veteranilor de război legal constituite, atât bilete de călătorie pe calea ferată cât și bilete de călătorie cu mijloace de transport auto.

Nu are relevanță în cauza de față, definirea noțiunilor de "transport rutier în trafic național", "transport rutier local", "transport rutier județean" și "transport rutier interjudețean", întrucât facilitatea acordată suplimentar prin lege, veteranilor de război din mediul rural, se înscrie tocmai în logica tratamentului echitabil, și nu discriminatoriu al veteranilor de război.

Prin urmare, rezultă, fără echivoc, că veteranilor de război din mediul rural s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport cu auto,doar până la gara convenabilă din județul de domiciliu sau din județul limitrof, de unde are posibilitatea să călătorească gratuit cu trenul, pe întreg cuprinsul țării, la fel ca și veteranii de război cu domiciliul în mediul urban, unde exista de regulă stație a Căilor Ferate Române.

Tocmai în cazul în care gratuitatea de transport cu auto, pentru veteranii de război din mediul rural, ar putea depăși această limită, fiind valabilă pentru toate rutele auto din țară, în paralel cu gratuitatea de transport pe calea ferată acordată acestora, s-ar crea o inechitate și o discriminare între veteranii de război, întrucât veteranilor de război cu domiciliul în mediul urban, nu li se acordă, prin lege, și bilete de călătorie gratuită pe mijloacele de transport auto, ci numai bilete de călătorie gratuită pe calea ferată.

Curtea de Conturi a României, corect a constatat această distincție a legii și modul defectuos de aplicare a ei în teritoriu, și a solicitat H. să demareze controale financiare cu această tematică, întrucât, în principiu, avizarea documentațiilor privind acordarea unor facilitați ori subvenții de la bugetul statului, se face sub rezerva controlului ulterior.

Cu privire la motivarea Curții de Apel referitoare la faptul că singura sancțiune instituită pentru nerespectarea reglementărilor emise de D. cu privire la utilizarea documentelor justificative, păstrarea și arhivarea acestora, ar fi cea prevăzută de art. 41 și 42 din Legea nr. 82/1991 și că SC A. SRL Iași ar fi putut fi sancționată doar contravențional, rugam instanța de recurs să aibă în vedere faptul ca în măsura în care sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, fapta de a încălca obligațiile legale privind păstrarea și arhivarea documentelor justificative ce au stat la baza înregistrărilor în contabilitate, precum și de a reconstitui documentele pierdute, sustrase sau distruse poate atrage concomitent atât răspunderea fiscală, financiară, contravențională ori cea penală, fără ca una să o excludă pe cealaltă.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În legătură cu nelegalitatea hotărârii instanței de fond pentru că a considerat că transportatorul poate beneficia de prevederile Legii nr. 44/1994 prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, instanța de recurs constată că aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 44/1994 „veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în mediul rural au drept, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, grădinițe, pe mijloace de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată”.

Așa cum a reținut și instanța de fond, interpretarea acestui text de către organele fiscale, potrivit căreia se referă numai la transportul auto pe trasee județene, este contrară legii, pentru că nu face o asemenea precizare, iar o interpretare în sensul că textul art. 16 alin. (3) lit. a) se referă la călătorii interne, fără a face distincție între traseele județene și cele interjudețene a dat atât Autoritatea Rutieră Română (adresa din 12 octombrie 2005) cât și G. și Infrastructurii (adresa din 10 martie 2011).

Dacă organele fiscale ar fi apreciat că art. 16 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 44/1994 trebuie interpretat în sensul că acesta se referă numai la transport pe trasee județene, așa cum susține în actele de control întocmite în anul 2011 și în motivele de recurs, atunci avea posibilitatea, prin serviciile specializate, să refuze avizarea decontării sumelor ce nu se încadrau în textul de lege, dar acest lucru nu a fost făcut, iar interpretarea diferită au făcut-o numai după sesizarea Curții de Conturi.

În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal pentru că reclamanta nu ar fi respectat condițiile pentru a beneficia de decontarea biletelor de călătorie gratuită se constată că și acestea sunt nefondate.

Așa cum a arătat și instanța de fond și nici recurenta nu infirmă, societatea reclamantă a beneficiat de decontarea sumei de 2.094.106,5 lei de la bugetul statului, or, în această operațiune sunt implicate, conform prevederilor Ordinului comun G./D. nr. 266/2005, atât organele fiscale cât și reprezentanții Ministerului Transportului.

Întreaga documentație, respectiv cupoanele statistice, borderourile și situațiile centralizatoare, se prezintă spre verificare și avizare SC B. SRL din județul în care își are sediul agentul economic transportator, fapt ce s-a întâmplat și în cazul reclamantei pentru anii 2008-2010, dar organele de control au întocmit actele contestate motivat de faptul că nu s-a făcut dovada realității transportului veteranilor pentru că nu au fost puse la dispoziție cupoanele statistice.

Vor fi respinse susținerile recurentei care a arătat că serviciul specializat din cadrul B. Iași nu avea posibilitatea de a verifica situația reală întrucât, așa cum chiar recurenta arată, potrivit Ordinului nr. 266/2005, această verificare viza tocmai concordanța dintre cupoanele statistice privind km., stațiile de plecare și sosire, precum și centralizarea acestor date, iar în cazul reclamantei documentația a fost avizată și sumele de bani încasate.

Este adevărat că potrivit art. 20 din Instrucțiunile privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie emise în baza Legii nr. 44/1994, aprobate prin Ordinul nr. 266/2005, agentul economic avea obligația de a avea „exemplarul 3 al borderourilor și al situației centralizatoare, împreună cu cupoanele statistice” ca documente justificative, dar nu este precizată durata pentru care se păstrează aceste documente.

Oricum, nu se poate reține că nu a fost făcută dovada realității transportului din moment ce borderourile și situațiile centralizatoare, însoțite de cupoanele statistice, au fost prezentate organelor din cadrul B. Iași care le-au avizat fără nicio obiecțiune, iar faptul că la data controlului financiar nu au mai fost prezentate cupoanele statistice nu duce la nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 266/312/2005, astfel cum a reținut corect și instanța de fond.

Criticile din recurs ce vizează nemotivarea hotărârii în privința capătului de cerere privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale nu vor mai fi analizate, în condițiile în care hotărârea de anulare a devenit irevocabilă.

Referitor la invocarea sentinței nr. 222/2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, se constată că intimata-reclamantă a depus la dosar o serie de alte sentințe ale Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin care au fost admise cereri cu conținut identic și care au fost admise.

De altfel, chiar și anterior pronunțării acestei sentințe, instanța supremă a dat soluții de menținere a sentințelor prin care au fost anulate actele întocmite de B. Iași în spețe similare.

Față de această practică constantă și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanța supremă să devină ea însăși, prin practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate și de Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României, parag. 39; cauza Ștefan și Ștef împotriva României, parag. 33).

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta E. Iași - F. Iași împotriva sentinței civile nr. 42 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.