ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din 22 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5805/2/2011, Curtea de
Apel București, secția I penală, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate P.G. pe o perioadă de 5
zile, începând cu data de 23 iunie 2011 – 27 iunie 2011.
A fixat termen de 5 zile, respectiv pe data
de 27 iunie 2011 pentru prezentarea mandatului european de arestare însoțit de
traducerea în limba română.
Pentru a dispune această soluție, instanța de
fond a reținut că la data de 22 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București a sesizat instanța de judecată, cu privire la punerea în
executare a mandatului european de arestare, emis la data de 08 iunie 2011 de
către autoritățile judiciare din Regatul Suediei și transmis prin semnalare,
introdusă prin sistemul informatic Schengen, față de cetățeanul român P.G., pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane ca alternativă a infracțiunii de
proxenetism în formă agravată prevăzută la capitolul 4, secțiunea 1a din Codul
penal suedez ca alternativă a capitolului 6 secțiunea 12 din Codul penal
suedez, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării preventive.
În temeiul prev. de art. 88
3
alin.
(1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus începând
cu data de 22 iunie 2011, ora 15,30 până la data de 23 iunie 2011, ora 08,30,
reținerea persoanei solicitate P.G., conform ordonanței de reținere nr. 46/2011
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Durata reținerii de 7 ore,
reprezentând durata măsurii conducerii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București de către organele de poliție și durata audierii acestuia.
Potrivit art. 89 din Legea nr. 302/2004
modificată, procurorul a sesizat Curtea cu privire la luarea măsurii arestării
persoanei solicitate P.G.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite disp.
art. 88
3
din Legea nr. 302/2004 republicată instanța a dispus
arestarea persoanei solicitate în conformitate cu disp.art.90 alin. (2) din
lege pe o perioadă de 5 zile, fixând în continuare termen pentru depunerea
mandatului european de arestare tradus în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal,
a declarat recurs persoana solicitată P.G. solicitând a fi cercetată în stare
de libertate având în întreținere 4 copii, a fost în Suedia doar în vizită la
rude și nu are nicio legătură cu faptele ce i se rețin în sarcină.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia
încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte
aspecte de fapt și de drept reține Înalta Curte că recursul declarat de persoana
solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă
că în perioada iulie 2010 - 27 mai 2011, persoana solicitată a înșelat mai
multe persoane din România pe care le-a convins să călătorească în Goteborg,
Suedia, unde erau așteptate de către el, pe care ulterior le caza în diferite
locații în scopul exploatării lor sexuale. În perioada menționată persoana
solicitată, prin acțiunile sale a încurajat și exploatat în mod ilegal și în
scopul obținerii de foloase materiale pe femeile aduse în Goteborg care
întrețineau relații sexuale ocazionale contra cost.
Față de perioada în care s-a desfășurat
activitatea infracțională și data formulării sesizării de către autoritățile
suedeze, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 88
3
din Legea nr. 302/2002 republicată, privind reținerea și arestarea persoanei
solicitate în caz de urgență.
Soluția dispusă de instanța de fond
corespunde exigențelor prev. de art. 88
3
din Legea nr. 302/2004 modificată,
fiind necesară pentru aducerea la îndeplinire a mandatului european de
arestare.
De altfel, instanța de fond a dispus
acordarea unui nou termen pentru a fi prezentat mandatul european de arestare,
ocazie cu care va avea posibilitatea să analizeze punerea acestuia în
executate.
Motivele invocate de persoana solicitată nu
pot fi avute în vedere întrucât instanța verifică doar îndeplinirea condițiilor
de fond și formă ale mandatului, fără a putea să verifice aspectele de
nevinovăție invocate de cel în cauză.
Considerând că soluția instanței de fond este
legală și temeinică, cauza reclamând urgență, Înalta Curte urmează ca în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat
recursul persoanei solicitate.
Văzând și disp. art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva încheierii
din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în
dosarul nr. 5805/2/2011 (2331/2011).
Obligă recurenta
persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 iunie 2011.