ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2304/2011

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel

București,secția I penală, prin sentința penală nr. 222 din 30 mai2011

pronunțată în dosar nr. 4923/2/2011, în baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004

modificată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și în consecință:

A dispus punerea în

executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile suedeze și

predarea persoanei solicitate D.P.V.R. către autoritățile judiciare din Suedia,

în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința Tribunalului

municipal din Goteborg din data de 31 august 2007, respectiv în vederea efectuării

urmăririi penale în baza mandatelor de arestare din datele de 8 octombrie 2007

și 30 noiembrie 2007 (nr. ref. B 658 – 03).

S-a constatat că

persoana solicitată se prevalează de regula specialității prevăzută de art. 100

din Legea 302/2004, reținându-se de asemenea că a fost arestată în vederea

executării mandatelor europene de arestare, pentru o perioadă de 5 zile, de la

26 mai 2011 la 30 mai 2011.

Hotărând astfel

judecătorul cauzei a constatat următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 26

mai 2011 Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat

instanței sesizarea având ca obiect procedura de punere în executare a

mandatelor europene de arestare emise de autoritățile din Gothenburg, Suedia,

la datele de 31 august 2007, 8 octombrie 2007 și 30 noiembrie 2007, referitor

la cetățeanul suedez D.P.V.R.

Cu privire la

persoana solicitată s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore, la data de 26

mai 2011.

În expunerea

sesizării amintite s-a învederat că mandatele europene de arestare au fost

emise

la data de 31 august 2007 de către Tribunalul din Gothenburg,

Suedia pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, conducere ilegală,

conducere sub influența băuturilor alcoolice și încălcarea reglementărilor

traficului rutier prev. de cap. 9, secțiunea 6.1 și 6.3 din Codul Penal Suedez,

secțiunea 3 par. 1 și 2, secțiunea 4, secțiunea 1 și 4 a din Legea privind infracțiunile traficului rutier 1951:649, cap. 3 secțiunea 17 și cap. 14

secțiunea 3.1 b din Regulamentul privind traficul rutier suedez 1998: 1276

precum și reglementările locale privind traficul rutier; la data de 08

octombrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Boras, Suedia pentru

săvârșirea de infracțiuni fiscale grave, infracțiuni contabile grave,

infracțiuni grave privind impozitul și obstrucționarea verificărilor de impozit

prevăzute de legea contabilă 1999:1078, legea privind infracțiunile fiscale

1971:69, cap.ll, secțiunea 5 din Codul Penal Suedez; la datele de 08 octombrie 2007

și 30 noiembrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Boras, Suedia pentru

săvârșirea de infracțiuni fiscale grave, infracțiuni contabile grave,

infracțiuni grave privind impozitul, obstrucționarea verificărilor de impozit,

conducere sub influența băuturilor alcoolice, amenințarea unui funcționar public

și amenințări ilegale prevăzută de Legea contabilă 1999:1078, Legea privind

infracțiunile fiscale 1971:69, cap.ll, secțiunea 5, cap. 17 secțiunea 1 și

cap.4 secțiunea 1 din Codul Penal Suedez, Legea privind pedepsele pentru

anumite infracțiuni în trafic 1951:649,

față de cetățeanul suedez

D.P.V.R.

Înscrisurile aflate

la dosarul cauzei au relevat de asemenea că persoana solicitată a fost

condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiuni de trafic

rutier – conducerea sub influența băuturilor alcoolice, fără a poseda permis și

cu o viteză peste limita maximă admisă de lege precum și tăinuire, și este în

același timp cercetată de procuror pentru multiple infracțiuni de evaziune

fiscală, infracțiuni contabile și amenințarea unui funcționar public.

Curtea, în baza

actelor sus-menționate a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel că a dispus arestarea preventivă

a persoanei solicitate pentru o perioadă de 5 zile, și a acordat termen în

vederea comunicării mandatului, mandatelor europene de arestare.

La termenul din data

de 31 mai 2011 au fost primite mandatele europene de arestare, în limbile

suedeză și engleză și de asemenea traducerea în limba română, fiind înmânate

persoanei solicitate copii ale acestora în limba suedeză.

Potrivit art. 94 alin.

(1) din Legea 302/2004 – a constatat instanța – aceasta este obligată a se

pronunța asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu

respectarea termenelor prevăzute la art. 95, în care scop trebuie să aibă în toate

împrejurările cauzei și necesitatea executării mandatului european de arestare.

Infracțiunile pentru

care a fost condamnată persoana solicitată și cele pentru care este cercetată

de procuror, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de

arestare, au corespondent și în legislația penală română în dispozițiile art.

221 C. pen., art. 239 C. pen., art. 9 din Legea 241/2005, art. 289 C. pen.,

art. 86 alin. (1) și 2 din O.U.G. 195/2002, art. 87 alin. (1) din O.U.G.

195/2002.

Referitor la

infracțiunea de „încălcare a regulilor de conducere în trafic” – în speță depășirea

limitelor de viteză legale - Curtea a constatat că nu are corespondent în

legislația penală română, fiind sancționată ca și contravenție, însă toate

celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnată persoana solicitată au un

asemenea corespondent, astfel că nu există temeiuri pentru respingerea

sesizării. Din examinarea actelor dosarului rezultă de asemenea că nu este

incidentă niciuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 88 alin.

(1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau

opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu

a formulat obiecțiuni la identitate, chiar dacă nu a prezentat documente în

acest sens, fiind reținută în baza fotografiilor judiciar-operative transmise

de autoritățile din Suedia.

Susținerile persoanei

solicitate în sensul că dorește să rămână în libertate pentru a rezolva

situația financiară a logodnicei sale precum și cele privind motivele pentru

care a părăsit Suedia, nu au relevanță asupra soluției ce urmează a se

pronunța, nefiind motive de refuz obligatoriu ori opțional la predare.

În consecință, Curtea

a constatat că nu există motive de refuz privind punerea în executare a

mandatului european de arestare și că mandatul cuprinde toate informațiile

prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege și nu se impun informații suplimentare

cu privire la arestarea persoanei solicitate în vederea predării cât și la

predarea acesteia în vederea punerii în executare a mandatului european de

arestare. Pentru motivele expuse Curtea a admis sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare

a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile suedeze și predarea

persoanei solicitate D.P.V.R. către autoritățile judiciare din Suedia.

S-a constatat

totodată că persoana solicitată se prevalează de regula specialității prevăzută

de art. 100 din Legea 302/2004.

Referitor la alegerea

măsurii preventive până la predare, Curtea a constatat că se impune luarea

măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, pe de o parte raportat la

dispozițiile legale, iar pe de altă parte având în vedere împrejurarea că

prezența sa în România se datorează exclusiv faptului că acesta cunoștea împrejurarea

că este urmărită de autoritățile judiciare din Suedia, așa cum reiese din

propriile declarații, date în fața procurorului, și că a părăsit teritoriul

Suediei în anul 2007 cu scopul de a sustrage executării pedepsei de 2 ani

închisoare și cercetărilor în celelalte cauze. De asemenea, persoana solicitată

nu a prezentat acte de identitate organelor de poliție, fiind depistată pe baza

fotografiilor transmise de autoritățile din Suedia, și a susținut că s-a debarasat

de aceste acte cu scopul de a se sustrage cercetărilor și executării pedepsei.

S-a constatat totodată că persoana solicitată a fost arestată în vederea

executării mandatelor europene de arestare, pentru o perioadă de 5 zile, de la

26 mai 2011 la 30 mai 2011.

II. Recursul în

termen împotriva hotărârii amintite declarat de persoana solicitată D.P.V.R. cu

solicitarea de a fi lăsat în libertate până la predarea sa către autoritățile

sudeze pentru a-și rezolva problemele familiale din România este nefondat,

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este

o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat

membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat

membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale,

judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta

executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce,

instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției

persoanei solicitate.

Susținerile persoanei

solicitate în sensul că dorește să rămână în libertate pentru a rezolva

situația financiară a logodnicei sale precum și cele privind motivele pentru

care a părăsit Suedia, sunt lipsite de relevanță în cauză neconstituind motive

obligatorii ori opționale de refuz al predării conform art. 88 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 302/2004.

În plus, mandatul

cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege, în baza

cărora prima instanță a dispus în mod justificat cu privire la punerea în executare

a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către

autoritățile solicitante suedeze.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul persoană solicitată la plata

sumei de 825 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru interpretul de limbă

engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată D.P.V.R. împotriva sentinței penale nr. 222 din

30 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 825 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru

interpretul de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 07 iunie 2011.