ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2986/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 19 septembrie 2012

a Curții de Apel București - secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 7154/2/2012

(2966/2012),

a fost

admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și,

în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe baza

semnalării transmisă de Organizația Internațională a Poliției Criminale cu

subiect nr. 00000015490110000, s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.A.,

pe o perioada de 5 (cinci) zile, de la 20 septembrie 2012 până la 24 septembrie

2012, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de

arestare și s-a fixat termen la 24 septembrie 2012, pentru prezentarea

mandatului european de arestare, tradus în limba română.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

În motivarea hotărârii s-au reținut

următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la

instanță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102

din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat arestarea persoanei solicitate D.A.,

având în vedere semnalarea transmisă prin Sistemul Informatic Schengen, din

care rezultă că împotriva persoanei solicitate, autoritățile judiciare ungare

au emis un mandat european de arestare la data de 10 iulie 2012 pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 218 3C C. pen.

ungar.

Față de persoana solicitată s-a luat

măsura reținerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin

ordonanța nr. 60 din data de 19 septembrie 2012, pentru 24 de ore, de la 19

septembrie 2012, ora 09,15 până la 20 septembrie 2012, ora 09,15.

La dosarul cauzei s-au depus în

susținerea sesizării următoarele înscrisuri: ordonanța de reținere nr. 60 din

data de 19 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;

procesul - verbal din data de 19 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, prin care este identificată persoana solicitată în

baza C.I., în care se consemnează aducerea la cunoștință a obiectului

solicitării autorităților ungare, se consemnează susținerile persoanei

solicitate cu privire la faptele imputate, se consemnează datele despre

situația familială și personală a persoanei solicitate; procesul - verbal din

data de 19 septembrie 2012 de depistare a persoanei solicitate la adresa din

municipiul București, b-dul Constantin Brâncoveanu; fișa de cazier; fișa de

evidență; sesizarea Biroului SIRENE din Ungaria, din care reiese că mandatul

european de arestare a fost emis la data de 10 iulie 2012.

La termenul din 19 septembrie 2012,

instanța a procedat la audierea persoanei solicitate în prezența unui avocat

ales, persoana solicitată arătând că nu are obiecțiuni cu privire la

identitatea sa, cunoaște motivul reținerii și i s-au adus la cunoștință

motivele pentru care este urmărită, dar nu este vinovată de comiterea

infracțiunii, arătând totodată că nu este de acord să fie predată autorităților

ungare, fiind însă de acord să se prezinte pentru termenul din data de 14

octombrie 2012 fixat de autoritățile judiciare ungare, pentru a clarifica

situația sa judiciară în raport cu infracțiunea de care este acuzată.

Curtea de apel a constatat că

solicitarea de arestare provizorie s-a făcut în baza unei semnalări SIS,

conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, în regim de urgență, această semnalare

fiind însoțită de datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

republicată, cu referire la mandatul european de arestare, dar au fost atașate

și formularele necesare (A și M) prevăzute de art. 94 și art. 95 din Convenția

de Aplicare a Acordului Schengen, astfel că această semnalare echivalează, în

speță, cu existența unui mandat european de arestare, datele comunicate și

atașate semnalării fiind suficiente pentru a justifica arestarea în caz de

urgență, pe o perioadă de 5 zile, așa cum prevede art. 103 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, republicată.

În cauză, s-a solicitat autorităților

ungare transmiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care s-a

fixat un termen la 24 septembrie 2012, pentru ca acesta să fie prezentat curții

de apel, tradus în limba română.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs persoana solicitată D.A.,

solicitând admiterea căii de atac

promovate, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea sa în libertate.

Concluziile formulate de

reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și

ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond

este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării

preventive pe o perioadă de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 până la

24 septembrie 2012, inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de

dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei

solicitate în regim de urgență.

La individualizarea măsurii necesare

asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea de Apel

București a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune

condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.

În conformitate cu dispozițiile art. 103

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea

identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în

cuprinsul solicitării și care a relatat că i s-au adus la cunoștință motivele

pentru care este urmărită, precizând că nu este vinovată de comiterea

infracțiunii, arătând totodată că nu este de acord să fie predată autorităților

ungare, fiind însă de acord să se prezinte pentru termenul din data de 14

octombrie 2012 fixat de autoritățile judiciare ungare, pentru a clarifica

situația sa judiciară în raport cu infracțiunea de care este acuzată.

Poziția adoptată de persoana

solicitată, de negare a faptelor descrise în mandatul european de arestare de către

autoritățile judiciare ungare, nu poate determina schimbarea măsurii preventive

dispuse de instanța de fond, cât timp cu ocazia soluționării unei cereri de

punere în executare a mandatului european de arestare, instanța națională

verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, precum și

alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei

acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

Față de considerentele expuse, înalta

Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție

legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004,

republicată și a art. 5 din C.E.D.O., astfel încât, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana

solicitată, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru

apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată D.A. împotriva încheierii din 19 septembrie

2012 a Curții de Apel București - secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 7154/2/2012

(2966/2012).

Obligă recurentul persoană solicitată

la plata sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 170 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

septembrie 2012