ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2986/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2986/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din 19 septembrie 2012
a Curții de Apel București - secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 7154/2/2012
(2966/2012),
a fost
admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și,
în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe baza
semnalării transmisă de Organizația Internațională a Poliției Criminale cu
subiect nr. 00000015490110000, s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.A.,
pe o perioada de 5 (cinci) zile, de la 20 septembrie 2012 până la 24 septembrie
2012, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de
arestare și s-a fixat termen la 24 septembrie 2012, pentru prezentarea
mandatului european de arestare, tradus în limba română.
Cheltuielile judiciare au rămas în
sarcina statului.
În motivarea hotărârii s-au reținut
următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la
instanță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102
din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat arestarea persoanei solicitate D.A.,
având în vedere semnalarea transmisă prin Sistemul Informatic Schengen, din
care rezultă că împotriva persoanei solicitate, autoritățile judiciare ungare
au emis un mandat european de arestare la data de 10 iulie 2012 pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 218 3C C. pen.
ungar.
Față de persoana solicitată s-a luat
măsura reținerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin
ordonanța nr. 60 din data de 19 septembrie 2012, pentru 24 de ore, de la 19
septembrie 2012, ora 09,15 până la 20 septembrie 2012, ora 09,15.
La dosarul cauzei s-au depus în
susținerea sesizării următoarele înscrisuri: ordonanța de reținere nr. 60 din
data de 19 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;
procesul - verbal din data de 19 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București, prin care este identificată persoana solicitată în
baza C.I., în care se consemnează aducerea la cunoștință a obiectului
solicitării autorităților ungare, se consemnează susținerile persoanei
solicitate cu privire la faptele imputate, se consemnează datele despre
situația familială și personală a persoanei solicitate; procesul - verbal din
data de 19 septembrie 2012 de depistare a persoanei solicitate la adresa din
municipiul București, b-dul Constantin Brâncoveanu; fișa de cazier; fișa de
evidență; sesizarea Biroului SIRENE din Ungaria, din care reiese că mandatul
european de arestare a fost emis la data de 10 iulie 2012.
La termenul din 19 septembrie 2012,
instanța a procedat la audierea persoanei solicitate în prezența unui avocat
ales, persoana solicitată arătând că nu are obiecțiuni cu privire la
identitatea sa, cunoaște motivul reținerii și i s-au adus la cunoștință
motivele pentru care este urmărită, dar nu este vinovată de comiterea
infracțiunii, arătând totodată că nu este de acord să fie predată autorităților
ungare, fiind însă de acord să se prezinte pentru termenul din data de 14
octombrie 2012 fixat de autoritățile judiciare ungare, pentru a clarifica
situația sa judiciară în raport cu infracțiunea de care este acuzată.
Curtea de apel a constatat că
solicitarea de arestare provizorie s-a făcut în baza unei semnalări SIS,
conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, în regim de urgență, această semnalare
fiind însoțită de datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
republicată, cu referire la mandatul european de arestare, dar au fost atașate
și formularele necesare (A și M) prevăzute de art. 94 și art. 95 din Convenția
de Aplicare a Acordului Schengen, astfel că această semnalare echivalează, în
speță, cu existența unui mandat european de arestare, datele comunicate și
atașate semnalării fiind suficiente pentru a justifica arestarea în caz de
urgență, pe o perioadă de 5 zile, așa cum prevede art. 103 alin. (2) din Legea nr.
302/2004, republicată.
În cauză, s-a solicitat autorităților
ungare transmiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care s-a
fixat un termen la 24 septembrie 2012, pentru ca acesta să fie prezentat curții
de apel, tradus în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termen
legal, a declarat recurs persoana solicitată D.A.,
solicitând admiterea căii de atac
promovate, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea sa în libertate.
Concluziile formulate de
reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și
ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a
prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul
declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul
cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Soluția dispusă de instanța de fond
este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării
preventive pe o perioadă de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 până la
24 septembrie 2012, inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de
dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei
solicitate în regim de urgență.
La individualizarea măsurii necesare
asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea de Apel
București a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune
condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 103
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea
identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în
cuprinsul solicitării și care a relatat că i s-au adus la cunoștință motivele
pentru care este urmărită, precizând că nu este vinovată de comiterea
infracțiunii, arătând totodată că nu este de acord să fie predată autorităților
ungare, fiind însă de acord să se prezinte pentru termenul din data de 14
octombrie 2012 fixat de autoritățile judiciare ungare, pentru a clarifica
situația sa judiciară în raport cu infracțiunea de care este acuzată.
Poziția adoptată de persoana
solicitată, de negare a faptelor descrise în mandatul european de arestare de către
autoritățile judiciare ungare, nu poate determina schimbarea măsurii preventive
dispuse de instanța de fond, cât timp cu ocazia soluționării unei cereri de
punere în executare a mandatului european de arestare, instanța națională
verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, precum și
alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei
acuzațiilor aduse persoanei solicitate.
Față de considerentele expuse, înalta
Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție
legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004,
republicată și a art. 5 din C.E.D.O., astfel încât, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana
solicitată, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru
apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de persoana solicitată D.A. împotriva încheierii din 19 septembrie
2012 a Curții de Apel București - secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 7154/2/2012
(2966/2012).
Obligă recurentul persoană solicitată
la plata sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 170 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24
septembrie 2012