ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor

din dosar:

Prin

Sentința penală nr. 360 din data de 24 septembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7154/2/2012 (2966/2012),

a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare,

emis la data de 10 iulie 2012 de Judecătoria Hajdu-Bihar (Tribunalul Debrecen),

sub nr. 12.B.266/2009/428 - Republica Ungară, față de persoana solicitată D.A.,

cetățean român și s-a dispus arestarea în vederea predării, a persoanei

solicitate, pe o perioadă de 24 zile, de la data de 25 septembrie 2012, până la

data de 18 octombrie 2012, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare și

s-a constatat că persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul în vederea

predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost

reținută și arestată din data de 19 septembrie 2012.

S-a dispus predarea persoanei solicitate

D.A., către autoritățile judiciare ungare, cu respectarea regulii specialității

și cu condiția ca, în situația în care se va pronunța împotriva sa o pedeapsă

privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România

pentru executarea pedepsei.

S-au reținut, în esență, următoarele :

Prin sesizarea înregistrată la această

instanță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102

din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat arestarea persoanei

solicitate D.A., având în vedere semnalarea transmisă prin Sistemul Informatic

Schengen, din care rezultă că împotriva persoanei solicitate autoritățile

judiciare ungare au emis un mandat european de arestare la data de 10 iulie

2012 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.

218 3C din Codul penal al Republicii Ungare.

Față de persoana solicitată s-a luat măsura

reținerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin

Ordonanța din data de 19 septembrie 2012, pentru 24 de ore, de la 19 septembrie

2012, ora 09:15, până la 20 septembrie 2012, ora 09:15.

La dosarul cauzei s-au depus în susținerea

sesizării următoarele înscrisuri: Ordonanța de reținere din 19 septembrie 2012

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; procesul-verbal din data de

19 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin

care este identificată persoana solicitată în baza C.I., în care se consemnează

aducerea la cunoștință a obiectului solicitării autorităților ungare, se

consemnează susținerile persoanei solicitate cu privire la faptele imputate, se

consemnează datele despre situația familială și personală a persoanei solicitate;

procesul-verbal din data de 19 septembrie 2012 de depistare a persoanei

solicitate la adresa din municipiul București, sectorul 4; fișa de cazier; fișa

de evidență; sesizarea Biroului SIRENE din Ungaria, din care reiese că mandatul

european de arestare a fost emis la data de 10 iulie 2012.

La termenul din 19 septembrie 2012, instanța

a audiat persoana solicitată în prezența unui avocat ales, persoana solicitată

arătând că nu are obiecțiuni cu privire la identitatea sa, cunoaște motivul

reținerii și i s-au adus la cunoștință motivele pentru care este urmărită, dar

nu este vinovată de comiterea infracțiunii, arătând totodată că nu este de

acord să fie predată autorităților ungare, fiind însă de acord să se prezinte

pentru termenul din data de 14 octombrie 2012, fixat de autoritățile judiciare

ungare, pentru a clarifica situația sa judiciară în raport cu infracțiunea de

care este acuzată.

Curtea de apel a constatat că solicitarea de

arestare provizorie s-a făcut în baza unei semnalări SIS, conform art. 101 din

Legea nr. 302/2004, în regim de urgență, această semnalare fiind însoțită de

datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cu

referire la mandatul european de arestare, dar au fost atașate și formularele

necesare prevăzute de art. 94 și art. 95 din Convenția de Aplicare a Acordului

Schengen, astfel că această semnalare echivalează, în speță, cu existența unui

mandat european de arestare, datele comunicate și atașate semnalării fiind

suficiente pentru a justifica arestarea în caz de urgență, pe o perioadă de 5

zile, așa cum prevede art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată),

începând cu data de 20 septembrie 2012.

În cauză, s-a solicitat autorităților ungare

transmiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care s-a fixat un

termen la 24 septembrie 2012, pentru ca acesta să fie prezentat Curții, tradus

în limba română.

Pentru termenul fixat la data de 24

septembrie 2012 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la

data de 10 iulie 2012 de către Judecătoria Hajdu-Bihar (Tribunalul Debrecen)

-Republica Ungară, menționându-se că se extinde pe teritoriul Republicii

Ungare, competența acestuia având rol și de mandat național de arestare și,

solicitându-se punerea în executare a acestuia față de persoana solicitată

D.A., arestarea persoanei solicitate în vederea predării și predarea persoanei

solicitate către autoritățile judiciare ungare, motivat de faptul că aceasta

este urmărită penal pentru comiterea pe teritoriul Ungariei a infracțiunilor de

participare la un grup criminal organizat, trafic de persoane și înșelăciune,

astfel cum sunt prevăzute de art. 218 și art. 137 din Codul penal al Republicii

Ungare.

Din actele depuse a rezultat că persoana

solicitată a fost asistată de avocat desemnat din oficiu.

Curtea de apel, verificând actele și

lucrările dosarului, a constatat că cererea Parchetului este întemeiată.

Mandatul european de arestare îndeplinește

cerințele Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 și

ale Legii nr. 302/2004 (republicată), fiind emis de autoritățile judiciare

competente ale unui stat membru al Uniunii Europene (Republica Ungară), a fost

transmis autorităților judiciare române competente, privește urmărirea penală a

persoanei solicitate pentru comiterea unor fapte penale pe teritoriul Ungariei,

dintre cele prevăzute în anexa mandatului european de arestare și de art. 96

din Legea nr. 302/2004 (pct. 1 - participarea la un grup criminal organizat;

pct. 3 - trafic de persoane; pct. 20 -înșelăciune), situație în care acestea nu

sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, împotriva

persoanei solicitate fiind emis la data de 10 iulie 2012 de către autoritățile

judiciare ungare, mandatul european de arestare sub. nr. 12.B.266/2009/428.

Se constată astfel, că sunt îndeplinite

cerințele de ordin formal prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004

(republicată) și nu există niciun motiv de refuz la executare, dintre cele

prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (republicată).

La termenul fixat (24 septembrie 2012),

instanța a verificat, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

(republicată), identitatea persoanei solicitate, pentru care nu sunt obiecții,

fiindu-i adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, drepturile

prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 (republicată), precum și regula

specialității, prevăzută de art. 115 din legea menționată, cu consecințele

aplicării acesteia.

De asemenea, persoana solicitată a fost

întrebată dacă își exprimă consimțământul la predare, aducându-i-se la

cunoștință caracterul irevocabil al acestuia, cum prevede art. 103 alin. (3)

din aceeași lege.

Persoana solicitată, cu asigurarea asistenței

juridice prin avocat desemnat din oficiu, a declarat că nu este de acord să fie

predată către autoritățile judiciare ungare dar, în măsura în care această

măsură se va dispune, solicită respectarea drepturilor conferite de regula

specialității, arătând totodată că în situația condamnării privative de

libertate, dorește să fie transferată în România pentru a executa pedeapsa.

Față de această situație și având în vedere

dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și lipsa

oricărui motiv de refuz la executare dintre cele prevăzute de art. 98 din lege

și, constatând îndeplinite cerințele legale pentru punerea în executare a

mandatului european de executare, instanța, în temeiul art. 107 din Legea nr.

302/2004 (republicată) a admis cererea parchetului.

Împotriva sentinței penale sus-menționate,

persoana solicitată a declarat recurs, pentru motivele arătate în partea

introductivă a hotărârii.

Examinând recursul declarat, Înalta Curte

constată că nu este fondat.

Din examinarea conținutului faptelor descrise

în mandatul european de arestare, participare la un grup criminal organizat,

trafic de persoane și înșelăciune, prevăzute de art. 218 și art. 137 din Codul

penal al Republicii Ungare și în raport cu motivele de refuz ale executării

acestuia, enumerate de art. 98 din Legea nr. 302/2004, se constată că,

într-adevăr, în cauză nu este incident niciunul din aceste motive obligatorii

sau facultative, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.

Astfel, se constată că infracțiunile reținute

în sarcina persoanei solicitate se numără printre cele prevăzute de

dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, pentru care legea nu cere

îndeplinită condiția dublei incriminări și, totodată, nu este incidentă vreuna

dintre situațiile care, conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării.

În ce privește susținerea apărării, în sensul

că ar fi incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004, respectiv

instanța ar fi trebuit să ia în discuție intervenirea prescripției răspunderii

penale, se constată că nu este întemeiată, întrucât acele prevederi sunt

incidente în procedura de emitere a mandatului european de arestare. Or, în

cauză, instanța a fost sesizată cu punerea în executare de către autoritățile

române a unui mandat european de arestare.

În ce privește susținerile persoanei solicitate,

referitoare la temeinicia emiterii mandatului european de arestare, acestea

sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei, care nu intră în competența instanței

sesizate cu punerea în executare a unui mandat european de arestare.

Având în vedere și celelalte argumente,

prezentate de Curtea de Apel București, în considerentele sentinței, se

constată că recursul este nefondat și, în consecință, el va fi respins, ca

atare, cu obligarea recurentului-persoană solicitată D.A. la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată D.A. împotriva Sentinței penale nr. 360 din data de 24

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

Dosarul nr. 7154/2/2012 (2966/2012).

Obligă recurentul-persoană solicitată la

plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 01

octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ