ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2011

Asupra contestației

în anulare;

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 201 din 19 ianuarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat

recursul reclamantei SC D. SA Sevilia.

Împotriva acestei

decizii, SC D. SA Sevilia a formulat contestație în anulare, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., solicitând admiterea contestației

în anulare, anularea deciziei contestate, și pe cale de consecință rejudecarea

recursului.

În motivarea

contestației în anulare, se susține că soluția instanței de recurs este

întemeiată pe o eroare materială, astfel că hotărârea pronunțată este

netemeinică și nelegală.

Se arată de către

contestatoare faptul că, în raport de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ. instanța de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenței

înscrisurilor noi care au fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral

rămăsese în pronunțare, principiul contradictorialității fiind astfel grav

eludat de tribunal. Apreciază că, în cazul în care instanța de recurs ar fi

observat că acele înscrisuri noi au fost depuse în fața tribunalului arbitral

după închiderea dezbaterilor și fără a i se da posibilitatea să-și precizeze

punctul de vedere asupra acestora, nu ar mai fi putut ajunge la concluzia că

prima instanță, care a soluționat acțiunea în anulare, a procedat corect, constatând

că a avut posibilitatea să conteste cuantumul dobânzilor.

În susținerea

motivelor contestației în anulare, se invocă practica constantă a Curții

Europene a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, garantat de art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând contestația

în anulare, în limita dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. și a motivelor

arătate, se constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele

considerente:

Contestația în

anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate

exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prima teză prevăzută

de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în

vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății

recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli

de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a

probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Greșelile materiale

în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite

în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și

săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau

date materiale importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială

nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere

a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau

procedural.

În susținerea

prezentei căi de atac, contestatoarea a invocat teza I susținând că instanța de

recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenței înscrisurilor noi care au

fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral rămăsese în pronunțare,

apreciind că principiul contradictorialității a fost grav eludat de tribunal.

Se constată că

argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reținute

întrucât nu evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a

probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă

realității nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Pe de

altă parte, legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs,

care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat

starea de fapt.

Așadar, dezlegarea

dată recursului, prin decizia atacată, nu este rezultatul unei greșeli

materiale, iar prezenta contestație în anulare specială este nefondată din

perspectiva art. 318 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ.,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia, iar în

baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata sumei

de 2000 RON către intimată reprezentând onorariu de avocat pentru această fază

procesuală, al cărui cuantum a fost apreciat de Curte în această limită față de

natura pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia împotriva Deciziei nr. 201

din 19 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea

SC D. SA Sevilia la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimata SC S. SA Tg.Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.