ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2011

Asupra contestației în anulare; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 201 din 19 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul reclamantei SC D. SA Sevilia. Împotriva acestei decizii, SC D. SA Sevilia a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, și pe cale de consecință rejudecarea recursului. În motivarea contestației în anulare, se susține că soluția instanței de recurs este întemeiată pe o eroare materială, astfel că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală. Se arată de către contestatoare faptul că, în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. instanța de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenței înscrisurilor noi care au fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral rămăsese în pronunțare, principiul contradictorialității fiind astfel grav eludat de tribunal. Apreciază că, în cazul în care instanța de recurs ar fi observat că acele înscrisuri noi au fost depuse în fața tribunalului arbitral după închiderea dezbaterilor și fără a i se da posibilitatea să-și precizeze punctul de vedere asupra acestora, nu ar mai fi putut ajunge la concluzia că prima instanță, care a soluționat acțiunea în anulare, a procedat corect, constatând că a avut posibilitatea să conteste cuantumul dobânzilor. În susținerea motivelor contestației în anulare, se invocă practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Analizând contestația în anulare, în limita dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. și a motivelor arătate, se constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prima teză prevăzută de art. 318 C. proc.

civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. Greșelile materiale în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

În susținerea prezentei căi de atac, contestatoarea a invocat teza I susținând că instanța de recurs nu a făcut nicio apreciere asupra incidenței înscrisurilor noi care au fost depuse la dosar, după ce tribunalul arbitral rămăsese în pronunțare, apreciind că principiul contradictorialității a fost grav eludat de tribunal. Se constată că argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reținute întrucât nu evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.

Pe de altă parte, legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt. Așadar, dezlegarea dată recursului, prin decizia atacată, nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare specială este nefondată din perspectiva art. 318 teza I C. proc. civ. Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia, iar în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata sumei de 2000 RON către intimată reprezentând onorariu de avocat pentru această fază procesuală, al cărui cuantum a fost apreciat de Curte în această limită față de natura pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SA Sevilia împotriva Deciziei nr. 201 din 19 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea SC D. SA Sevilia la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC S. SA Tg.Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.