ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 2118 din 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții N.F.V.F., A.F.V.F. și de pârâta SC

A. BERHECI SA.

Împotriva acestei decizii, SC A. BERHECI SA a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., teza a II-a, precizată ulterior, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea parțială a deciziei contestate, în sensul reducerii obligației de plată a dobânzii de la 890.002,70 la suma de 560.913,73 RON, iar în subsidiar anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului său.

În motivarea contestației în anulare, se susține că, instanța de recurs din eroare a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs referitor la capătul de cerere reținut de instanța de apel prin care contestatoarea a fost obligată la plata dobânzilor în sumă de 890.002,70 RON, fiind ignorate și apreciate greșit mai multe înscrisuri esențiale deduse judecății, atât de instanța de apel cât și cea din recurs, din care reieșea că până la finalul anului 2002 s-a plătit intimaților suma de 150.331 mărci germane reprezentând suma de 329.088,97 RON, cu titlu de dobânzi, critică încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Un alt motiv ce face obiectul prezentei contestații, se referă la faptul că, instanța de recurs a nu a cercetat motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. de către instanța de apel în rejudecare. Analizând contestația în anulare, în limita dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. și a motivelor precizate ulterior, se constată că aceasta nu este întemeiată. Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Dispozițiile legale ale art. 318 C. proc.

civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs. Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte. În speță, Curtea constată că sunt nefondate susținerile contestatoarei în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze atât motivul de recurs referitor la ignorarea și aprecierea greșită de către instanța de apel a înscrisurilor doveditoare privind plata sumei de 329.088,97 RON către intimați cu titlu de dobânzi, înscrisuri ignorate și de instanța de recurs, cât și motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. de către instanța de apel în rejudecare. Ipoteza reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., teza a II-a, are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocate de parte. Or, din considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanța de recurs a analizat cauza sub toate aspectele invocate de către recurenta pârâtă, însă argumentele contestatoarei vizează chestiuni ce țin de interpretarea eronată a actelor și lucrărilor din dosar, iar pretinsa eroare privind aprecierea probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității, nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.

În realitate, contestatoarea, își manifestă nemulțumirea cu privire la faptul că instanța de recurs nu a împărtășit punctul său de vedere sub aspectul aprecierii materialului probator prin care s-a reținut în sarcina sa o obligație de plată a unei sume de 890.002,70 RON cu titlu de dobânzi, aceasta urmărind pe calea contestației în anulare de fapt reanalizarea motivelor de recurs, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală. De asemenea, nu poate fi reținut nici cel de al doilea motiv al contestației în anulare, întrucât instanța de recurs a examinat motivul de recurs referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., încadrându-l în motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și care a fost analizat pe larg în decizia contestată, reținând în esență că „instanța de apel în rejudecare a statuat în limitele acestui obiectiv fixat prin decizia de casare și în raport de dispozițiile legale incidente cu privire la dobândă respectiv O.G. nr. 9/2000, act normativ în vigoare la data scadenței împrumutului”. Faptul că instanța de recurs nu și-a însușit punctul de vedere al recurentei pârâte nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestația în anulare și nici nu i s-ar putea reproșa instanței că a făcut o analiză superficială a probelor sau că le-a ignorat, căci o prerogativă a aprecierii probelor nu îi este acordată de lege în faza procesuală a recursului. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 - 320 C. proc.

civ. să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. BERHECI SA Berheci împotriva deciziei nr. 2118 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială . În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului N.F.V.F. suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței aflată la dosar (fila 17).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. BERHECI SA Berheci împotriva deciziei nr. 2118 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea la plata sumei de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul N.F.V.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.