ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2012

HOTĂRÂRE
27.01.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul

129/44/2011 a Curții de Apel Galați din 15 februarie 2011, revizuienta

SC A. SA Berheci, a solicitat anularea

deciziei comerciale nr. 79/ A din 09 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, cerere formulată în contradictoriu cu intimații N.F.V.F. și

În motivarea cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta susține

că la termenul din 13 ianuarie 2011 a luat cunoștință despre declarația dată de

N.F.V.F., la data de 30 septembrie 2009, în care acesta a recunoscut că „SC A.

SA a achitat la contractul de împrumut încheiat cu mine, eșalonat, împrumut și

dobândă, până la 19 septembrie 2001 și ulterior B.I. a refuzat să mai efectueze

vreo plată la acel contract neterminat valoric, invocând că a achitat toate

obligațiile, cu toate că, conform contractului, trebuia să mai primească

160.000 mărci germane împrumut și dobândă și drept urmare m-am adresat

instanței de judecată…”.

Mai susține revizuentul că acest

înscris este de o importanță covârșitoare pentru soluționarea cauzei, că acest

înscris a fost ascuns de partea potrivnică. În ceea ce privește importanța

acestui înscris aceasta constă în aceea că se confirmă susținerea pârâtei

revizuente că a efectuat în integralitate plățile datorate în baza contractului

de împrumut.

După admisibilitate, revizuenta

solicită rejudecarea apelului declarat de ea, verificarea legalității dobânzii

împovărătoare de 29 % pe an, să se stabilească sumele care au fost efectiv

restituite.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și

fluvială, prin decizia nr. 64 din 7 iulie 2011, a respins excepția tardivității

cererii de revizuire invocată de intimați și a respins cererea de revizuire

formulată de revizuenta

SC

Pentru a pronunța această decizie s-a

reținut că, cererea de revizuire a fost introdusă la 11 februarie 2011 și

înregistrată la data de 14 februarie 2011, respectiv în termen de o lună din

ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă conform dispozițiilor art.

324 pct. 4 C. proc. civ.

În ceea ce privește actul nou invocat

de revizuentă constând în declarația dată de N.F.V.F. în dosarul de urmărire

penală la 30 septembrie 2009, se observă că acesta precizează că mai are de

primit peste 160.000 mărci germane împrumut și dobândă, iar în cererea de

revizuire acest cuvânt peste nu se mai regăsește.

Se mai reține că în cauză, nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât înscrisul nu este nou și hotărâtor în dezlegarea pricinii ori de

natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită și că acesta a fost

deținut de partea potrivnică sau, că nu a putut fi înfățișat dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuenta SC A. SA Berheci criticând-o ca fiind nelegală întrucât,

condițiile cumulative prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sunt

îndeplinite, în sensul că înscrisul constând în recunoașterea făcută de

intimatul N.F.V.F., în data de 30 septembrie 2009, într-o cauză penală,

declarație pe care nu au cunoscut-o și nu aveau posibilitatea să o cunoască,

(faza cercetării penale fiind nepublică), are o importanță covârșitoare asupra

modului de soluționare a fondului cauzei, fiind astfel incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că recunoașterea

făcută de însăși reclamant în sensul efectuării plății în baza contractului de

împrumut face ca solicitarea acestuia din acțiunea principală privind

restituirea bazei și a dobânzilor aferente se dovedesc a fi neîntemeiate.

După admisibilitatea în principiu,

procedându-se la analiza pe fond a cauzei, în baza expertizelor și a

înscrisului nou să se constate ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Recurenta a susținut că soluționarea

cauzei s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei revizuiente,

motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

S-a mai susținut incidența motivelor

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 întrucât interpretarea dată de

instanța înscrisului nou nu este conformă cu realitatea iar considerentele

deciziei nu cuprind motivele pe care aceasta se sprijină.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs

referitoare la îndeplinirea cumulată a condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5

Cu privire la actul nou invocat de

revizuienta SC A. SA Berheci, reprezentat de declarația intimatului N.F.V.F. în

dosarul de urmărire penală, în sensul că „SC A. SA a achitat la contractul de

împrumut încheiat de mine, eșalonat, împrumut și dobândă, până la 19 septembrie

2001 și ulterior, B.I. a refuzat să mai efectueze vreo plată la acel contract

neterminat valoric, invocând că a achitat toate obligațiile, cu toate că,

conform contractului trebuia să mai primească peste 160.000 mărci germane

împrumut și dobândă și drept urmare m-am adresat instanței…”. Această

declarație din 30 septembrie 2009 prin care N.F.V.F. recunoaște că mai are de

primit peste 160.000 mărci germane nu reprezintă un act nou atâta vreme cât nu

contrazice probele cu acte și expertiza efectuată în dosarul de fond nr.

2929/COM/2006 al Tribunalului Galați, expertiză ce a avut în vedere plățile

parțiale efectuate de pârâta-revizuentă”.

Pentru ca înscrisurile ce se prezintă

în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare” în sensul dispozițiilor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute

de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție

decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care

înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în

acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

Înscrisul invocat nu este așa cum a

reținut și instanța de fond un act nou atâta vreme cât nu este de natură să

justifice o cerere de revizuire care să ducă la a se reține o altă situație de

fapt decât cea stabilită inițial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru

judecat a hotărârii pronunțate.

Referitor la motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile C.E.D.O.

ci privitoare la dreptul la un proces echitabil, se constată că instanța de

fond a respectat exigențele convenției dar și dispozițiile art. 156 C. proc.

civ., sens în care, urmare a cererii de amânare formulate de apărătorul

revizuentei la termenul din 29 iunie 2011, instanța luând concluziile pe fond

ale părților prezente, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 7 iulie 2011,

tocmai pentru a da posibilitate revizuientei prin apărătorul ales să depună

concluzii scrise.

Este evident că instanța procedând

astfel, pe lângă dispozițiile procedurale interne, a avut în vedere și

respectarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., respectiv, asigurarea

respectării dreptului la un proces echitabil.

Deși recurenta-revizuentă a invocat ca

motiv de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8, motive care nu au fost

dezvoltate oral deși au fost susținute, se constată din motivarea recursului,

că cele arătate nu se circumscriu acestor motive de recurs, atâta vreme cât nu

se arată de ce decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori

ele sunt contradictorii sau care este actul juridic dedus judecății și căruia

instanța i-a dat o interpretare greșită.

Oricum, aceste motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 de recurs așa cum au fost dezvoltate ce fac

obiectul unei analize de fond a situației de fapt, iar nu a verificării

admisibilității cererii de revizuire, astfel încât nedepășindu-se faza

admisibilității în principiu o eventuală analiză a lor nu se impune.

În raport de cele ce preced,

constatând că decizia recurată este temeinică și legală, urmează ca în baza

art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul declarat de revizuenta-pârâtă SC A. SA

Berheci să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC A. SA BERHECI împotriva deciziei comerciale nr. 64/2011

din 7 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială.

Obligă recurenta SC A. SA BERHECI la

plata sumei de 3.740 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimaților

N.F.V.F. și A.F.V.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82890)
până la 19 septembrie 2001 și ulterior B.I. a refuzat să mai efectueze vreo plată la acel contract nedeterminat valoric, invocând că a achitat toate obligațiile, cu toate că, conform contractului, trebuia să mai primească 160.000 DM împrumu
ÎCCJ 2006-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6299/2006
în cauză. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 739
ÎCCJ 2010-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2118/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I - Obiectul cauzei și dezlegările statuate în ciclurile procesuale anterioare. 1. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1227/2002 pe rolul Curții de Apel G
ÎCCJ 2011-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3845/2011
și s-a trimis cauza pentru soluționare în fond la Tribunalul Galați. În rejudecare, la Tribunalul Galați, cauza s-a înregistrat sub nr. R/4441/121/2010. Prin Sentința civilă nr. 3768 din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a
ÎCCJ 2011-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2011
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 2118 din 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate
Sursă