ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că SC V.M. SRL Târgoviște a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Contestatoare a invocat dispozițiile art. 318 tezele 1 și 2 C.proc.civ și a susținut că instanța de recurs nu a examinat motivul de recurs invocat, mai precis aplicarea greșită a art. 341 alin. (4), art. 363 alin. (1) și art. 100 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului contestației în anulare, contestatoarea reia integral conținutul recursului și citează un fragment din considerentele decizie atacate. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 318 C. proc.

civ. pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate se reiterează unicul motiv de recurs declarat împotriva Sentinței nr. 91 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Nu se justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție soluția însăși a instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anularea sentinței arbitrale, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare reglementate de art. 318 teza 2 C. proc.

civ. Nemulțumirea contestatoarei în legătură cu modalitatea de redactare a deciziei nu poate constitui temei pentru admiterea contestației în anulare, atât timp cât nu se constată absența completă a punctului de vedere al instanței. Dispozițiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs. Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural, dar în legătură cu soluționarea recursului. Contestatoarea nu indică însă care este eroarea instanței de recurs. Astfel, pentru considerentele reținute și nefiind întrunite cerințele art. 318 tezele 1 și 2 C. proc. civ. se va respinge contestația in anulare formulată de contestatoarea SC V.M. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V.M. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.