ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată că SC V.M. SRL Târgoviște a formulat contestație

în anulare împotriva Deciziei nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Contestatoare a

invocat dispozițiile art. 318 tezele 1 și 2 C.proc.civ și a susținut că

instanța de recurs nu a examinat motivul de recurs invocat, mai precis

aplicarea greșită a art. 341 alin. (4), art. 363 alin. (1) și art. 100 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

motivului contestației în anulare, contestatoarea reia integral conținutul

recursului și citează un fragment din considerentele decizie atacate.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge

contestația în anulare pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile

formulate se reiterează unicul motiv de recurs declarat împotriva Sentinței nr.

91 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Nu se justifică

admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către contestatoare nu

corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absența punctului de

vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele

de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție soluția

însăși a instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anularea sentinței

arbitrale, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare

reglementate de art. 318 teza 2 C. proc. civ. Nemulțumirea contestatoarei în

legătură cu modalitatea de redactare a deciziei nu poate constitui temei pentru

admiterea contestației în anulare, atât timp cât nu se constată absența

completă a punctului de vedere al instanței.

Dispozițiile legale

ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele

trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu

deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de

retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 318 C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de casare.

Primul motiv prevăzut

de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în

vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății

recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli

de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a

probelor sau de rezolvare a unui incident procedural, dar în legătură cu

soluționarea recursului. Contestatoarea nu indică însă care este eroarea

instanței de recurs.

Astfel, pentru

considerentele reținute și nefiind întrunite cerințele art. 318 tezele 1 și 2 C.

proc. civ. se va respinge contestația in anulare formulată de contestatoarea SC

V.M. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC V.M. SRL Târgoviște împotriva Deciziei

nr. 3765 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.