ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6500/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6500/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă,

la data de

29 aprilie 2009,

sub nr. 18064/3/2009, reclamantul A.H. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

Municipiului București, prin Primarul General, solicitând obligarea pârâtei la

plata contravalorii terenului preluat în mod abuziv, situat în București, str.

C.G., nr. 45A, sector 6, cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 78 din 25

ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis acțiunea și

a obligat-o pe pârâtă să facă propuneri de despăgubiri, în cadrul unei dispoziții

motivate, referitor la terenul preluat abuziv de stat, situat în București, str.

C.G., nr. 45A, sector 6, și să le înainteze Comisiei Centrale privind Plata Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut

următoarele:

Reclamantul împreună cu soția sa, în prezent

decedată, au cumpărat în anul 1965, pe bază de act sub semnătură privată, terenul

în suprafață de 496 m.p. situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, pe care au edificat

o construcție. Potrivit Decretului de expropriere nr. 242/1987, s-a dispus trecerea

imobilului în proprietatea statului, construcția fiind demolată, rezultând din acte

că imobilul este afectat de investiția Lacul Morii și că face parte din domeniul

public al statului.

Reclamantul a înaintat către unitatea deținătoare

două notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, solicitând să i se acorde măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru terenul ce nu

se poate restitui în natură și, ca urmare a refuzului pârâtei, a fost pronunțată

sentința civilă nr. 1178 din 14 septembrie 2007 de către Tribunalul București, prin

care pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General, a fost obligat

să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificărilor formulate

de reclamant.

Pârâta a emis dispoziția din 26 martie

2009, prin care a respins notificarea reclamantului privind acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobil, ca fiind nedovedită.

Acțiunea introdusă de reclamant este întemeiată.

Astfel, terenul în litigiu a fost dobândit

de reclamant pe bază de chitanță sub semnătură privată întocmită în anul 1965, iar

prin sentința civilă nr. 2043 din 17 aprilie 1987 pronunțată de Judecătoria Sectorului

6 București s-a constatat că reclamanții A. sunt cumpărători de bună-credință ai

imobilului din București, str. C.G., nr. 45A, sector 6, în raport de dispozițiile

art. 494 C. civ.

Reclamantul și soția sa, în prezent decedată,

figurează înscriși în Decretul de expropriere nr. 2112/1987, cu teren în suprafață

de 496 m.p. și construcții în suprafață de 191,19 m.p.

Prin intermediul înscrisurilor ce au fost

anexate de reclamant și a notificărilor adresate pârâtei, s-a făcut dovada calității

petentului de persoană îndreptățită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001,

modificată prin Legea nr. 247/2005.

În condițiile în care terenul a fost preluat

abuziv în proprietatea statului în regimul anterior, prin expropriere, și el nu

poate fi restituit în natură, reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, în conformitate cu

prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Prin cererea formulată la data de 29

noiembrie 2010,

reclamantul

A.H. a solicitat ca, în baza art. 281

1

C. proc. civ., să se dispună lămurirea

înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței sus-menționate, iar în baza

art. 281 C. proc. civ. să se dispună îndreptarea erorilor materiale din aceeași

sentință.

În motivare, reclamantul a arătat că la

primul termen de judecată a precizat că prezenta cauză reprezintă contestație împotriva

dispoziției din 26 martie 2009, or această dispoziție a privit notificarea nr. Y/2001,

ce se referea la imobilul Capela Cimitir Crângași, situat în București, str.

C.G., sector 6, iar nu la imobilul teren situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6,

astfel că în mod eronat sentința civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010 se referă la

imobilul teren din str. C.G., nr. 45A, în loc de imobilul Capela Cimitir Crângași,

situat în București, str. C.G., sector 6.

Prin încheierea din camera de consiliu

din data de 28 martie 2011, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins

cererea reclamantului, ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt întrunite

cerințele impuse de art. 281

1

C. proc. civ., întrucât dispozitivul sentinței

pronunțate în prezentul dosar este clar, așa încât nu este necesară lămurirea înțelesului

sau întinderii acestuia; pe de altă parte, reclamantul era în măsură să exercite

calea de atac a apelului împotriva sentinței de fond, sesizând astfel instanța ierarhic

superioară cu privire la omisiunea soluționării cererii precizatoare a obiectului

litigiului dedus judecății.

Împotriva încheierii sus-menționate a declarat

apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 740A din 22

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul,

ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată formulată,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului situat

în str. C.G., nr. 45A, sector 6.

Urmare a solicitării instanței de a preciza

obiectul acțiunii, reclamantul a precizat verbal în ședința publică de la 25

mai 2009 că obiectul cauzei îl reprezintă contestația împotriva dispoziției din

2009, nedepunând în scris o precizare prin care să indice adresa poștală a imobilului

și să rectifice în acest fel adresa pe care a indicat-o în cererea introductivă.

Astfel, având în vedere faptul că în acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalul București se face vorbire de imobilul situat în

str. C.G., nr. 45A, sector 6, Tribunalul a analizat cererea pentru acest imobil

și, admițând acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să facă propuneri de despăgubiri în

cadrul unei dispoziții motivate referitoare la terenul din str. C.G., nr. 45A, sector

6.

Cererea formulată ulterior, în vederea

lămuririi înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 78/2010

a Tribunalului București, a fost respinsă în mod corect, ca neîntemeiată, deoarece

prin această cerere se tindea în fapt la analiza posibilității obligării pârâtei

să facă propuneri de despăgubiri pentru un alt imobil decât cel indicat în acțiune

și analizat de către instanță în considerente.

Pe parcursul întregii motivări a sentinței

civile nr. 78/2010, Tribunalul nu face vorbire decât de imobilul situat în str.

C.G., nr. 45A, sector 6, astfel încât nu putea ulterior să lămurească înțelesul

și întinderea dispozitivului acestei sentințe, indicând un alt imobil.

În condițiile în care considera că, în

mod nelegal, Tribunalul nu ar fi luat în considerare afirmația făcută verbal în

ședință publică, în sensul că obiectul cauzei îl reprezintă contestația împotriva

deciziei nr. 11334/2009, referitoare la un alt imobil, partea avea posibilitatea

de a formula o cale de atac, și anume apelul, împotriva hotărârii pronunțate.

Decizia curții de apel a fost atacată cu

recurs, în termen legal, de către reclamant,

care a invocat, în drept, motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul

a arătat că atât timp cât și-a precizat acțiunea ca fiind o contestație împotriva

dispoziției din 26 martie 2009, iar în cererea introductivă a menționat că dispoziția

din 26 martie 2009, emisă în baza notificării nr. Y/2001, înregistrată la Primăria

municipiului București sub nr. 37545/2001, privea imobilul Capela Cimitir Crângași,

nu se poate susține că nu s-a știut despre ce imobil este vorba în notificare; aceasta,

cu atât mai mult cu cât la dosar s-a depus copia dispoziției din 26 martie 2009,

iar în cadrul probei cu înscrisuri s-a atașat de către Primăria Municipiului București

întregul dosar administrativ ce se referă la Capela Cimitir Crângași, situată în

str. C.G., sector 6.

Este evident că, instanța de judecată nu

a înțeles ce s-a contestat, în condițiile în care sentința vorbește de imobilul-teren

situat în str. C.G., nr. 45A, sector 6, deși dispoziția contestată și întregul dosar

administrativ se referea la imobilul Capela Cimitir Crângași, situat în București,

str. C.G., sector 6.

Tribunalul nu a făcut nicio mențiune în

sentință cu privire la precizarea consemnată în încheierea din 25 mai 2009, menționând

doar că reclamantul a solicitat dosarul administrativ, impunându-se astfel completarea

considerentelor în sensul că reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 25

mai 2009, ca fiind o contestație împotriva dispoziției din 26 martie 2009.

Față de această situație, recurentul susține

că este grav prejudiciat în drepturile sale, deoarece instanța, referindu-se la

un alt imobil și implicit la o altă notificare, i-a suprimat total posibilitatea

de a mai avea vreo soluție în ceea ce privește dispoziția contestată, iar motivarea

că trebuia să atace hotărârea instanței de fond nu este temeinică, în condițiile

în care are vârsta de 84 de ani și în acest dosar nu a fost asistat de apărător

pentru a cunoaște dacă trebuie să exercite vreo cale de atac.

Dispoziția din 26 martie 2009 a privit

notificarea nr. Y/2001, ce se referea la imobilul Capela Cimitir Crângași, situat

în București, str. C.G., sector 6, iar pentru terenul situat în str. C.G., nr. 45A,

sector 6, s-a formulat notificarea nr. X/2001, cu privire la care nu s-a emis încă

o dispoziție.

Astfel, se impune ca instanța să îndrepte

erorile materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 78

din 25 ianuarie 2010, în sensul de a se preciza „Obligarea pârâtei să facă propuneri

de despăgubiri în cadrul unei dispoziții motivate referitor la imobilul - Capela

Cimitir Crângași preluat în mod abuziv de către stat, în loc de terenul preluat

abuziv de către stat și aflat în București, str. C.G., fără număr, în loc nr. 45A,

sector 6, și să le înainteze Comisiei Centrale privind Plata Despăgubirilor”.

În ceea ce privește cererea de lămurire

a înțelesului și întinderii dispozitivului, este evident că art. 281

1

C. proc. civ. are ca scop clarificarea în vederea punerii în executare a unei hotărâri

judecătorești.

Această procedură a fost pusă la dispoziția

părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este

suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Admițând cererea de îndreptare a erorilor

materiale și a omisiunilor, instanța urmează să lămurească și faptul că soluția

pronunțată a avut în vedere soluționarea pe fond a notificării nr. Y/2001 - Dosar

nr. 37545/2001 al Primăriei Municipiului București, în care s-a pronunțat dispoziția

din 26 martie 2009, pentru a nu mai exista neconcordanțe în prezenta cauză.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 78 din 25

ianuarie 2010 a Tribunalului București, a cărei rectificare/lămurire a solicitat-o

reclamantul, instanța s-a pronunțat în limitele obiectului cererii introductive,

care viza acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren situat

în București, str. C.G., nr. 45A, sector 6.

Analiza realizată de instanță în considerentele

sentinței se referă la imobilul teren din București, str. C.G., nr. 45A, sector

6, susținând soluția din dispozitiv referitoare la același imobil teren.

Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant,

aceea că instanța de fond nu a ținut seama de precizarea de acțiune făcută de el

la primul termen de judecată, în sensul că acțiunea dedusă judecății reprezintă

o contestație împotriva dispoziției din 26 martie 2009, prin care s-a soluționat

notificarea nr. Y/2001, ce se referă la imobilul Capela Cimitir Crângași, situat

în București, str. C.G., sector 6, iar nu la imobilul teren din str. C.G., nr. 45A,

sector 6, nu justifică admiterea cererii sale de rectificare eroare materială, respectiv

lămurire dispozitiv sentință, criticile în acest sens nefiind fondate.

Astfel, prin respectiva cerere se tinde

la schimbarea soluției din sentința civilă nr. 78 din 25 ianuarie 2010, devreme

ce se solicită înlocuirea imobilului asupra căruia s-a dispus prin această sentință,

și anume imobilul teren din str. C.G., nr. 45A, sector 6, cu imobilul Capela Cimitir

Crângași din str. C.G., sector 6.

Faptul că instanța ar fi ignorat precizarea

de acțiune făcută de reclamant la primul termen de judecată, ajungând astfel să

se pronunțe asupra altui imobil decât cel dorit de reclamant, aduce în discuție

o eventuală greșeală de judecată, iar nu o eroare materială dintre cele la care

se referă art. 281 C. proc. civ.

Noțiunea de greșeală materială are, în

sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită

cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat nu

pot fi îndreptate greșeli de judecată care privesc fondul pricinii, neputându-se

obține înlocuirea bunului asupra căruia s-a pronunțat instanța, întrucât aceasta

ar echivala cu schimbarea soluției, ceea ce nu este posibil decât în căile de atac.

De aceea, în mod corect instanța de apel

a apreciat că greșeala de judecată invocată de reclamant nu putea fi îndreptată

decât în calea de atac a apelului, pe care acesta ar fi trebuit să o exercite împotriva

sentinței de fond, iar nu în procedura rectificării erorilor materiale.

Întrucât căile de atac sunt prevăzute de

lege, iar necunoașterea legii nu poate fi invocată de destinatarii ei, apare ca

nefondată critica prin care recurentul susține că nu a cunoscut că trebuia să exercite

apel împotriva sentinței de fond, aceasta cu atât mai mult cu cât în dispozitivul

sentinței este menționată calea de atac prevăzută de lege, și anume apelul.

Nici criticile referitoare la soluția dată

cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nu sunt fondate, respectiva cerere

fiind respinsă cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 281

1

C.

proc. civ.

Potrivit dispozițiilor evocate, lămurirea

dispozitivului hotărârii este posibilă atunci când acesta nu cuprinde date care

să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul sentinței a cărei lămurire

s-a solicitat în cauză, care individualizează cert în dispozitiv imobilul cu privire

la care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

În realitate, prin cererea formulată, reclamantul

nu a urmărit lămurirea dispozitivului sentinței de fond, ci schimbarea soluției

din dispozitiv, prin înlocuirea imobilului cu privire la care s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent cu un alt imobil, ceea ce nu este posibil pe calea procedurii

prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ., în cadrul căreia nu este permis

instanței să schimbe dispozitivul hotărârii și să încalce astfel puterea de lucru

judecat.

Având în vedere considerentele prezentate,

urmează a se reține că decizia recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor

art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ.

În consecință, nefiind întrunite cerințele

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul reclamantului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul A.H. împotriva deciziei nr. 740A din 22 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

octombrie 2012.