ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3701/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1600 din 17 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a V -a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 282 m.p., situat în București, str. C. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V -a civilă, sub nr. 18930 din 3 decembrie 2008, la data de 20 mai 2008, reclamanta A.A.

a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului București, formulând contestație împotriva dispoziției din 18 aprilie 2008, prin care i s-a respins notificarea formulată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, str. C. La data de 3 iulie 2008, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că solicitarea sa se referă la terenul proprietatea sa în suprafață de 282 m.p., situat în București, str. C., iar nu și la construcția care într-adevăr i-a fost distrusă din cauza inundațiilor. Analizând probatoriile administrate în cauză Tribunalul a constatat: Prin notificarea din 14 mai 2001 trimisă prin Biroul Executorului Judecătoresc P.S.

contestatoarea A.A. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de teren de 280 m.p. din fostul raion G.G.D., str. C. actuală L.M. Prin dispoziția din 18 aprilie 2008, intimata Primăria Municipiului București prin Primarul General a respins notificarea, apreciind că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin raportul asupra notificării s-a reținut că în urma inundațiilor din anul 1975 imobilul a fost distrus iar proprietarii au primit altă locuință, însă fostul imobil sau proprietarii nu figurează în anexa Decretului nr. 242/1986 care aprobă amenajarea râului Dâmbovița. Tribunalul a mai constatat că această decizie este nelegală și netemeinică. Astfel, contestatoarea a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 1957 dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafață de 282 m.p.

cu fațada de 12 ml. și adâncimea de 23,5 ml. situat în raionul G.G.D. str. C. Din adresa din 4 mai 2001 eliberată de CN Apele Române SA rezultă că terenul solicitat de contestatoare și identificat prin planul de amplasament, este afectat de lucrările din cadrul investiției „acumularea L.M.". Din aceeași adresă rezultă că nu figurează contestatoarea cu acest imobil în anexa 6 prin Decretul nr. 242/1987, cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate și trecute în proprietatea statului pentru efectuarea lucrărilor de amenajare a râului Dâmbovița în Municipiul București.

Din adresa din 19 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General - Serviciu Evidență Proprietăți a rezultat că nu se regăsesc date în legătură cu actul normativ de trecere în proprietatea statului a terenului solicitat de contestatoare situat în str. C. Din adresa din 3 august 2005 emisă de SC O. SA a rezultat că nu s-au plătit despăgubiri contestatoarei pentru acest imobil. Din adresa din 13 iunie 2008 emisă de Primăria sectorului 6 București - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale, rezultă că terenul în suprafață de 282 m.p. situat la adresa mai sus menționată a fost impus în evidențele fiscale pe numele A.G. pe baza declarației din 14 februarie 1957 la care a fost anexat actul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 1957. Mai rezultă că începând cu cererea introdusă de proprietarul A.G.

a fost impusă și construcția edificată pe teren. Rezultă de asemenea că prin cererea din 22 decembrie 1975 A.G. a solicitat scutirea de la plata impozitului aferent imobilului, întrucât acesta a fost distrus în urma inundațiilor proprietarul primind în schimb altă locuință. Tribunalul a constatat deci că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului pretins prin notificare, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 și că acest teren se regăsește în prezent în proprietatea publică a Municipiului București fiind afectat de lucrarea de investiție acumularea Lacul M., fără ca intimata să poată justifica vreun titlu pentru preluarea acestui teren și fără să facă dovada că reclamanta a fost despăgubită în mod corespunzător.

În consecință sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001. Împrejurarea că pentru construcția edificată pe teren, distrusă ca urmare a inundațiilor, s-a primit un apartament cu chirie nu atrage inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1 și 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cu privire la teren.

În consecință, Tribunalul a admis contestația, a anulat dispoziția contestată și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 282 rn.p., situat în București, str. C. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului București iar prin decizia civilă nr. 428 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul, reținându-se următoarele considerente: După cum rezultă din probele de la dosar, terenul cu construcție au fost inundate în 1975, dar reclamantul nu a primit despăgubiri, ci o altă locuință. Imobilul nu a rămas sub ape, ci a fost amenajat pe acel loc o investiție Lacul M. în prezent fiind amenajarea complexă a râului Dâmbovița.

Deci, nu se poate reține că urmare a inundațiilor din 1975 a dispărut și imobilul, ci ulterior a fost cuprins într-o investiție (chiar dacă nu s-a mai găsit în anexele actelor normative) iar efectiv reclamantul a făcut dovada proprietății imobilului cât și faptului că nu a primit despăgubiri pentru acesta. Ca atare, motivele de apel nu pot fi primite. Așa fiind cum motivele de apel sunt neîntemeiate, conform art. 298 C. proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat. Văzând și art. 298 C. proc. civ.; Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte: Recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuia însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate și actele doveditoare ale calității de moștenitori ai foștilor proprietari. Or, în lipsa unor astfel de acte, instanțele în mod greșit au soluționat cauza, cu atât mai mult cu cât imobilul din litigiu nu face obiectul de aplicare a Legii nr. 10/2001. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Notificarea reclamantei vizează acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul teren de 280 m.p. din fostul raion G.G.D., str. C., actuală Lacul M. Terenul solicitat și identificat prin planul de amplasament (dosarul instanței de fond) este afectat de lucrările din cadrul investiției „Acumularea Lacul M." (dosarul instanței de fond). Din chiar adresa din 19 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General - sectorul Evidența Proprietății, dosarul instanței de fond, rezultă că nu au fost găsite date și informații în legătură cu actul normativ de trecere în proprietatea statului a imobilului de la adresa din str. C. (terenul obiect al notificării).

Or, față de aceste aspecte, de actele depuse, prin care se face dovada atât a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, cât și a situației terenului de 282 m.p. (dosarul instanței de fond) instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Astfel față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 428 A din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.